Partaj judiciar. Sentința nr. 2638/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2638/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 26897/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Dosar nr._
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
SENTINTA CIVILA Nr. 2638/2015
Ședința publică din 11 Martie 2015
Instanta constituita din:
JUDECATOR: F. M.
GREFIER: M. M.
Pe rol fiind solutionarea cererii de chemare in judecata formulata de reclamantul S. J. in contradictoriu cu pârâtii S. G. A., K. A., K. C. si intervenientul L. M. C., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constata lipsa partilor.
Procedura este legal îndeplinită.
S- a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedinta dupa care:
Se constata ca mersul dezbaterilor si cuvantul partilor asupra fondului cauzei au fost consemnate in incheierea de sedinta din 25.02.2015, care alaturi de incheierea din 04.03.2015 fac parte integranta din prezenta hotarare.
I N S T A N T A
Deliberând, constata ca prin cererea de chemare in judecata înregistrata sub nr. de mai sus, reclamantul S. J. in contradictoriu cu paratii S. G.-A., K. A. si K. C. a solicitat instanței, ca prin hotararea ce va pronunța, sa se constate ca dreptul de uzufruct viager inscris in CF_ B., C1 si C2, in favoarea paraților K. A. si K. C. vizează doar dreptul de proprietate in cota de ½ parte pe care il deține parata S. Gyongy A., uzufructul neafectând si cota sa de proprietate de ½ parte si sa se dispună sistarea stării de coproprietate asupra imobilului, casa si teren in suprafața de 903 m.p., inscris in CF_ B., provenita din conversia CF 1354 B., in principal prin atribuirea lui in favoarea paratei S. Gyongy A. si obligarea acesteia la plata sultei in favoarea sa, reprezentand contravaloarea cotei sale de ½ parte din dreptul de proprietate asupra imobilului identificat, iar in subsidiar prin vânzarea imobilului prin buna învoiala sau de către executorul judecătoresc si partajarea sumelor rezultate din vânzare, in măsura in care parata de rând 1 nu va face dovada deținerii sumei de bani reprezentand sulta ce i se cuvine, cu cheltuieli de judecata.
In fapt, reclamantul arata ca este coproprietar, alaturi de parata de rând 1, asupra imobilului inscris in CF_ B., nr. cad 285/5/2, 285/5/2 – C1, fiecare deținând o cota parte de ½ din dreptul de proprietate asupra acestuia. Sub C1 si C2 din CF_ B. este inscris dreptul de uzufruct viager al paraților K. A. si K. C., astfel ca aceștia dețin un drept real principal, derivat din dreptul de proprietate asupra imobilului, pe care parata de rând 1 il deține in cota de ½ parte, astfel ca uzufructul nu se raportează si la cota sa de proprietate. Mai arata reclamantul ca imobilul in cauza nu poate fi partajat in natura si ca in prezent este folosit de către cei trei parați, care locuiesc acolo, astfel ca nu are acces la imobil, neputând exercita toate atributele dreptului de proprietate, respectiv posesia si folosința. A încercat soluționarea amiabila a situatiei existente, sens in care a notificat pe parata de rând 1 prin executorul judecătoresc si a propus acesteia mai multe variante de soluționare a situatiei, sau de partajare a bunului, insa nu a primit nici un răspuns, motiv pentru care a inteles sa promoveze prezenta acțiune.
In drept au fost invocate art. 669, 979 C. civ., art. 5 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013.
In probațiune au fost anexate înscrisuri s i s-a solicitat expertiza de evaluare.
Prin intampinare, cerere reconvenționala si cererea de interventie forțata, de chemare in judecata a altor persoane, respectiv a numitului L. M.-C., in calitate de intervenient forțat, paratul K. A. solicita: respingerea actiunii reclamantului cu privire la capetele de cerere privind sistarea stării de coproprietate asupra imobilului; sa se constate ca intre defuncții K. E., născuta Marton, decedata la data de 09.01.1993, si soțul ei K. S. senior, decedat, pe de o parte, si defunctul Marton S. senior, decedat la data de 16.07.1968, a fost incheiat actul intitulat contract de vânzare-cumpărare asupra cotei de ½ parte din imobilul situat in B. la nr. administrativ 490, relocat după 2013 in ., inscris in CF_ B., CF vechi nr. 1354, nr. top 285/5/2, constând in casa si teren in intravilan in suprafața de 903 m.p., cota parte dobândita prin cumparare si partaj de sub B8, prin care defunctul promitent vânzător s-a obligat sa transfere dreptul lui de proprietate in favoarea antecesorilor săi, a cedat posesia si dispoziția asupra imobilului defuncților K. E. si K. S.; sa se anuleze Certificatul de legatar nr. 21/17.05.2011 emis de BNP O. Mihutiu in favoarea reclamantului pentru cota de 8/16 parte din imobilul mai înainte identificat; sa fie obligat reclamantul, in calitate de succesor cu titlu universal si defuncților Marton S. senior, Marton S. junior si Posta M., sa încheie act autentic de vânzare-cumpărare având ca obiect cota de 8/16 parte din imobilul inscris in CF_ B., nr. top 285/5/2, pe de o parte, ca vânzător-succesor in drepturi, cu paratul K. A. si cu paratul L. M.-C., in calitate de comparatori-succesori in drepturi ai defunctei K. E., decedata la 09.01.1993, si respectiv numitei L. E., născuta K., in caz contrar, hotărârea sa tina loc de act autentic de instrainare; sa se dispună rectificarea CF nr._ B., in sensul de a se radia de sub B6 dreptul de proprietate dobândit prin mostenire de către reclamant si inscrierea dreptului de proprietate dobândit de K. E., decedata la data de 09.01.1993, in cota de 4/16 parte, si K. A. senior, tatăl sau, in cota de 4/16 parte; sa se constate ca după defuncții K. E. si soțul K. A. senior are dreptul sa primească moștenirea, alaturi de numitul L. M.-C. si sa se dispună inscrierea in CF a dreptului lor de proprietate in cota de 8/16 parte.
In fapt, paratul, reclamant reconvențional arata ca terenul in discuție, inscris inițial in CF nr. 1354 B., nr. top 285/5, in suprafața de 503 stj.p. a fost cumpărat de către bunicii săi, Marton M. si S. A. si dreptul lor de proprietate a fost intabulat in CF la data de 07.03.1930, in acelasi an, aceștia edificând pe teren o casa de locuit. Marton M. si S. A. au avut doi copii, pe Marton S. senior si Marton E., casatorita K.. Marton S. sen. si sotia Marton M., Posta M. după divorț, au avut un fiu, pe Marton S. junior, decedat la data de 04.11.2006, care a avut, împreuna cu sotia Marton A., 3 copii, Marton S., Marton A. M. si Marton I.-M.. K. E. casatorita cu K. S. a avut 2 copii, pe paratul K. A. si K. E., casatorita L., decedata la data de 09.03.2002, care la rândul sau a avut doi fii, pe L. M.-C., care a acceptat succesiunea după mama sa, si pe L. Z., care a rămas străin de succesiune. In data de 02.12.1959, asupra imobilului s-a intabulat dreptul de proprietate in favoarea lui Marton S. senior si K. E., iar la data de 12.12.1959, intre Marton S. senior, in calitate de vânzător, si K. E. si soțul K. S. sen., pe de alta parte, a intervenit o promisiune de vânzare-cumpărare pentru cota de ½ parte din tot imobilul. La data de 23.03.1961, Marton S. sen. si K. E. au impartit terenul si au vândut din acesta 903 m.p. către Z. A. si sotia Z. A., printr-un contract de partaj si vânzare-cumpărare, operațiune înscrisa in cartea funciara, când s-a intabulat si construcția edificata in anul 1930.Marton S. sen. a decedat la data de 16.07.1968, după care nu s-a dezbătut succesiunea pana in anul 2008. La 07.10.1994 s-a dezbătut succesiunea după defuncta K. E., născuta Marton, având ca obiect cota de ½ parte din imobil si la mostenire au venit soțul supraviețuitor, in cota de 2/16 parte, fiul si fiica defunctei, in cote de cate 3/16 parte fiecare. Apoi, împreuna cu sotia sa, parata K. C. au dobândit cota de 2/16 parte din imobil de la K. S. sen., prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 1321/16.05.2003, si prin hotarare judecătoreasca li s-a atribuit cota de 3/16 din imobil, dobândita de numitul L. M.-C. cu titlu de mostenire după defuncta L. E., ocazie cu care s-au efectuat doua expertize si s-a constatat extinderea casei din anul 1980 si construirea anexelor gospodărești. Astfel, Marton S. sen. a vândut cota sa din imobil, a cedat in totalitate posesia si folosința către sora sa, condiții in care nu a mai mers la imobil, nu a folosit gradina si nu a cules fructele, iar după decesul lui K. E. si casatoria surorii sale L. E. doar familia sa a exercitat posesia asupra imobilului, in prezent fiica sa, parata S. Gyongy deținând nuda proprietate iar el si sotia sa locuiesc in imobil cu drept de uzufruct viager. Mai arata paratul ca nici succesorii defunctului Marton S. sen si nici mama defunctului Marton S. jr. nu au solicitat ieșirea din indiviziune pentru cota de 8/16 din imobil, ce aparținea doar in acte lui Marton S. sen., întrucât aceștia au cunoscut contractul din 1959, spre deosebire de reclamant, care, in calitate de legatar universal, a dobândit dreptul de proprietate inlaturand de la succesiune pe copiii lui Marton S. jr. printr-un proces, prin citarea lor neregulamentara, după care a dezbătut succesiunea si după Posta M., decedata la data de 22.03.2007. De asemenea, înainte de promovarea actiunii, reclamantul a fost convocat la mediere, unde nu s-a mai prezentat pentru continuarea discuțiilor după ce i s-a adus la cunostinta situația juridica a imobilului si i s-a predat o copie a contractului sin 1959.
In drept au fost invocate art. 12 din Decretul nr. 144/1958, art. 1191 si urm. 942, 969, 1073, 1077 si 1294 C. civ., art. 68 C. proc. civ.
In probațiune au fost anexate înscrisuri si s-a solicitat dovada cu martori si expertiza de evaluare.
Parata S. Gyongy a formulat intampinare, prin care solicita respingerea actiunii reclamantului cu privire la capetele de cerere privind sistarea stării de coproprietate asupra imobilului si disjungerea cererii reconventionale, care sa fie soluționata cu prioritate, pentru aceleași motive invocate de paratul K. A..
In drept au fost invocate art. 206, 68 C. proc. civ.
Intervenientul forțat L. M.-C. nu a formulat intampinare si nu s-a prezentat la dezbateri.
Prin intampinare, reclamantul a solicitat respingerea cererii reconventionale formulata de paratul K. A., ca neîntemeiata, învederând ca: cererea in constatare din primul petit nu poate fi primita date fiind dispozitiile art. 35 C. proc. civ.; cu privire la petitul 2 înțelege sa invoce excepția lipsei de interes întrucât paratul nu invoca un drept succesoral propriu, acesta neavând vocația de a culege moștenirea niciunuia dintre defuncții Marton S. senior, Marton S. junior sau Posta M., iar pretenția sa ar trebui sa fie subsidiara unei solicitări de anulare a legatului, ale cărei condiții nu sunt îndeplinite raportat la dispozitiile art. 930 C. civ. vechi; petitul 3, pe langa faptul ca este in evidenta contradicție cu cele solicitate anterior, este neîntemeiat întrucât contractul sub semnătura privata din anul 1959, ce apreciază ca este întocmit pro causa, nu transmite dreptul de proprietate asupra cotei de ½ parte din imobilul in cauza si astfel, având in vedere ca dreptul de creanța este prescriptibil in termen de 3 ani conform art. 3 din Decretul nr. 167/1958, înțelege sa invoce excepția prescripției dreptului la acțiune, atât fata de reclamant cat si fata de intervenientul L. M. C., precum si sa arate ca din cuprinsul antecontractului rezulta in mod cert ca posibila instrainare viza doar ½ din casa de locuit, fara a pune in discuție vânzarea cotei de ½ parte din teren; petitele de rectificare a cartii funciare se impune a fi respinse, primul întrucât este subsidiar petitului 2 al cererii reconventionale, care este neîntemeiat, iar al doilea deoarece nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru rectificarea cartii funciare iar un act translativ al dreptul de proprietate asupra cotei de ½ parte din imobil, incheiat intre Marton S. sen. si K. E., născuta Marton, si K. A., care sa poată . intabulări in cartea funciara, nu exista; in ce privește petitul 6, înțelege sa invoce excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzuta de art. 193 alin. 3 C. proc. civ.
In probațiune s-a mai solicitat expertiza grafologica si interogatoriul paratului, reclamant reconvențional si al intervenientului.
Prin răspuns la intampinare, paratului, reclamant reconvențional solicita respingerea apararilor reclamantului, precizând in esența ca in ansamblu acțiunea sa este o acțiune in realizarea unui drept, ca cere doar anularea partiala a certificatului de legatar nr. 21/17.05.2011 întrucât nu poate face obiectul unui legat un bun ce nu aparține lui decuius, respectiv care a ieșit din proprietatea acestuia si a intrat in posesia antecesorilor săi in anul 1959, cu privire la care se circumscrie interesul sau, si nu contesta ci chiar recunoaște calitatea de moștenitor a paratului reconvențional. Apoi, veridicitatea antecontractului din anul 1959 se poate verifica, iar posesia exercitata asupra imobilului in mod continuu si exclusiv de către familia sa întrerupe prescripția, conform art. 16-17 din Decretul n. 167/1958, context in care, in măsura in care instanța va valida antecontractul de vânzare-cumpărare si va anula parțial certificatul de legatar vor fi întrunite si condițiile necesare pentru rectificarea cartii funciare, care desigur ca se vor putea face numai pe numele sau si al lui L. M. C.. In ce privește apararile formulate la petitul 6, paratul arata ca a depus la dosar certificatele de moștenitor privind succesiunea defuncților K. E., K. A. sen. L. E..
Prin Încheierea pronunțata in ședința publica din data de 04.06.2014, instanța a admis in principiu cererea de interventie forțata formulata de paratul, reclamant reconvențional, a respins cererea de disjungere a cererii reconventionale formulata de parata S. G. A., a admis excepția inadmisibilitatii cererii in constatare, respectiv a primului capat de cerere din acțiunea reconvenționala, a respins excepția lipsei de interes, a lipsei procedurii prealabile si a lipsei calității procesuale active a paratului, reclamant reconvențional, invocata de reclamant la acel termen de judecata, si a unit cu fondul excepția prescripției dreptului la acțiune, pentru motivele acolo reținute.
In temeiul art. 250 si urm. C. proc. civ., instanta a incuviintat dovada cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului si paratului, reclamant reconvențional si a intervenientului, expertiza grafoscopica si de evaluare si dovada cu martori.
Din actele si lucrările de la dosar, instanța retine următoarele:
Asupra imobilului inscris in CF nr._ B., provenita din conversia CF nr. 1354 B., nr. top 285/5/2 si nr. cad. C1 top 285/5/2-C1, compus din teren in suprafața de 903 m.p. si casa, sunt coproprietari tabulari reclamantul si parata S. G.-A., reclamantul asupra cotei de 1/2 parte, cu titlu de mostenire, si parata asupra cotei de 1/2 parte, cu titlu de donație, paratii K. A. si K. C. fiind titularii dreptului de uzufruct viager asupra cotei de 8/16 parte din imobil, conform extrasului CF de la filele 5, 6 dos.
Conform înscrierilor din aceeași carte funciara si adeverinței de la fila 104, reclamantul a dobândit dreptul de proprietate sus menționat prin mostenire după defuncta Posta M., care a moștenit dreptul de proprietate după defunctul Marton S., decedat la data de 15.07.1968, in temeiul actului notarial nr. 21/17.05.2011.
La rândul sau, defunctul Marton S. a dobândit cota de 8/16 parte din dreptul de proprietate asupra imobilului mai înainte identificat cu titlu de mostenire, in baza Certificatului de moștenitor nr. 671/09.06.1954.
Din Certificatul de moștenitor nr. 2170/07.10.1994 se desprinde concluzia ca dreptul de proprietate asupra diferenței de 8/16 parte din imobilul in cauza s-a aflat in patrimoniul defunctei K. E., decedata la data de 09.01.1993, din care cota de 2/16 parte a fost moștenita de soțul supraviețuitor K. S., cota de 3/16 parte a fost moștenita de paratul, reclamant reconvențional K. A., in calitate de fiu si cota de 3-16 parte a fost moștenita de numita K. E., in calitate de fiica – f. 106 dos.
La data de 16.05.2003, K. S. a transmis dreptul sau de proprietate asupra cotei de 2/16 parte din imobil in favoarea paraților K. A. si K. C. prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 1321 din aceeași data – f. 99, 100 dos.
Defuncta K. E., decedata la data de 09.03.2002, a lăsat ca moștenitor pe intervenientul, reclamant reconvențional L. M.-C., care a dobândit dreptul de proprietate asupra cotei de 3/16 parte din imobil si a solicitat si obtinut sistarea stării de coproprietate existenta intre el si paratii K. A. si K. C., conform Certificatului de moștenitor nr. 7/21.03.2002 si Sentinței civile nr._/2004 pronunțata in dos. nr. 3287/2004 al Judecatoriei Cluj-N. si Deciziei civile nr. 275/R/2005 pronunțata in dos. nr. 1162/2005 al Tribunalului Cluj – f. 34-38 ai 107 dos.
In sfârșit, paratii K. A. si K. C. au transmis nuda proprietate asupra cotei de 8/16 parte din imobil către parata S. Gyongy-A., prin donație, cu rezerva dreptului de uzufruct viager, conform înscrierii din cartea funciara.
Anterior transmiterilor succesive a dreptului de proprietate pe cote parți sus amintita, la data de 12.12.1959, Marton S. a incheiat cu K. E. si K. A. (S.) contractul de vânzare-cumpărare sub semnătura privata de la fila 25, prin care „a vândut ½ parte dintr-o casa familiara compusa din camera, bucătărie, bucătărie de vara si spais ½ parte din tot”, imobil moștenit de la părinți, situat in B. nr. 38, inscris in CF 1354 nr. top 285/5, cu prețul de_ lei, care se va achita in modul stabilit.
Plata prețului menționat in convenția mai înainte mentionata se verifica cu chitanțele anexate in copie la filele 26-33 din dosarul cauzei, iar raportul de expertiza criminalistica administrat in cauza atesta faptul ca înscrisul constatator al acesteia a fost semnat la rubrica vânzător de către defunctul Marton S. – f. 173-177, motiv pentru care susținerile reclamantului potrivit carora acest inscris a fost întocmit pro causa si nu exprima adevărul se impune a fi inlaturate.
Apoi, conform adeverinței nr. 611/I/16.03.2012 eliberata de Primăria comunei B. coroborata cu chitanțele emise de administrația financiara B., existente in dosarul cauzei la filele 95-98 dos., din anul 1959 si pana in prezent, imobilul situat in B. nr. 490, nr. vechi 38, a fost inscris in registrul agricol pe numele K. A., care a suportat si sarcinile fiscale ale imobilului.
De asemenea, martorii audiați releva faptul ca inca din anul 1959, imobilul in discuție a fost in posesia si folosința exclusiva a lui K. A. sen. si a soției sale, care au extins casa si au edificat anexe gospodărești, apoi a paratului, reclamant reconvențional si soției lui, iar martorul T. G. arata ca știe ca Marton S. a fost coproprietar, dar acesta a fost plătit de sora sa cu mult timp in urma, după care a mai fost la imobil doar in vizita, ceea ce a aflat de la defunctul K. A. si sotia acestuia – f. 187, 221, 222.
Data fiind stare de fapt reținuta in baza dovezilor administrate, apărarea reclamantului conform căreia prin contractul din anul 1959 s-a urmărit transmiterea cotei de ½ parte din dreptul de proprietate deținut de defunctul Marton S. asupra casei iar nu si asupra terenului nu poate fi primita de instanța întrucât toate mijlocele de proba converg înspre ideea ca intenția reala a parților a fost aceea de a se transmite atât dreptul de proprietate asupra casei cat si a terenului.
In acest sens se impune a avea in vedere atât faptul ca in înscrisul constatator al convenției parților s-a stipulat atât faptul ca se vinde ½ parte dintr-o casa, cat si ½ parte din tot, ceea ce coroborat cu posesia si folosința continua atât a casei cat si a terenului numai de către parați si autorii lor si in lipsa oricăror dovezi ca defunctul Marton S. sau, din 1968 când a survenit decesul acestuia, succesorii săi in drepturi ar fi exercitat in vreun mod atributele dreptului de proprietate asupra terenului pana in anul 2011, când reclamantul a dobândit certificatul de legatar, verifica pe deplin susținerile paraților conform carora contractul din 1959 privește si terenul.
In drept, conform art. 11 din Decretul nr. 144/1958, înstrăinarea sau imparteala, prin acte între vii, a terenurilor cu sau fără construcții, proprietate particulară, era recunoscuta numai daca actele care o atesta imbraca forma autentica, sub sancțiunea nulitatii de drept.
Așadar, susținerea paratului, reclamant reconvențional conform căreia dreptul de proprietate asupra cotei de ½ parte din imobilul in discuție nu se mai găsea in patrimoniul defunctului Marton S. sen. la data decesului, si ulterior al moștenitorilor acestuia, pana la dobândirea lui de către reclamant ci in cel al antecesorilor săi nu poate fi primita de instanța întrucât actul din anul 1959 nu este incheiat in forma autentica si prin urmare nu este apt a transfera dreptul de proprietate.
De asemenea, nu are nici o relevanta ca paratul invedereaza ca au avut posesia utila asupra bunului imobil inca din anul 1959 cata vreme aceasta nu a fost valorificata cu succes printr-o acțiune in uzucapiune, perspectiva din care instanța retine ca cererea de anulare a certificatului de legatar al reclamantului, chiar si numai partiala, este neîntemeiata.
Cu toate acestea, actul de vânzare-cumpărare din 12.12.1959 valorează drept promisiune sinalagmatica de vânzare-cumpărare, in temeiul principiului conversiunii actului juridic civil, care a dat naștere in sarcina promitentului vânzător, respectiv succesorilor săi in drepturi, cum este reclamantul, la obligația de a depune stăruința pentru încheierea actului in forma autentica, obligație ce trebuie executate in natura, conform dispozițiilor art. 969 si 1073 C. civ., in măsura in care dreptul la acțiune al titularilor dreptului de creanța, in speța al succesorilor lor in drepturi, nu s-a prescris.
Relativ la excepția prescripției dreptului la acțiune invocata de reclamant, instanța retine ca este reala susținerea acestuia conform căreia dreptul dobândit de promitenții cumparatori in temeiul convenției din anul 1959 este unul de creanța, supus prescripției extinctive in termenul general de 3 ani, insa nu se poate omite ca acesta este susceptibil de întrerupere, in conformitate cu prevederile art. 16 din Decretul nr. 167/1958, iar predarea si păstrarea posesiei de către parați asupra bunului imobil este in cauza de fata un veritabil caz de întrerupere.
Apoi, deși numitul L. M.-C. nu a avut si nu are posesia asupra imobilului, in cauza sunt incidente dispozitiile art. 1036 C. civ., conform carora actul care întrerupe prescripția în privința unuia din creditorii solidari, profita la toți creditorii, întrucât in speța de fata se impune a avea in vedere ca obligația de a transmite dreptul de proprietate asupra cotei de ½ parte din imobil s-a născut in patrimoniul promitentului vânzător si in favoarea unor creditori solidari, oricare dintre aceștia putând sa pretindă întreaga cota de ½ parte din imobil, in considerarea îndeplinirii propriilor obligații si in virtutea comunitatii de bunuri a sotilor, drept care tot astfel s-a transmis moștenitorilor lor, chiar daca intre aceștia transmisiunea se face pe cote-parți.
Pentru aceste considerente, instanța constata ca excepția prescripției dreptului la acțiune invocata de reclamant este neîntemeiata si trebuie respinsa, ca cererea reconvenționala si de interventie forțata sunt numai in parte întemeiate, in limita stabilirii calității de moștenitor după defunctul K. S. si cererii de valorificare atipica antecontractului de vânzare-cumpărare din anul 1959, si pe cale de consecința cererea de chemare in judecata este neîntemeiata întrucât reclamantul pierde in acest mod calitatea de coproprietar asupra imobilului in cauza, singura care il indreptatea la formularea actiunii.
Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 650 și urm. C. civ. se va stabili ca după defunctul K. S., decedat la data de 14.01.2004, au calitate de moștenitori paratul, reclamant reconvențional K. A., in calitate de fiu, si intervenientul L. M.-C., in calitate de nepot de fiica predecedata.
Apoi, in temeiul art. 969 si 1073 C. civ., reclamantul va fi obligat sa încheie cu paratul K. A. si intervenientul L. M.-C. contract autentic de vânzare cumparare asupra cotei de 8/16 parte din imobilul inscris in CF nr._ B., sub nr. crt. A1 si A1.1, nr. top 285/5/2, nr. cad. C1 top 285/5/2-C1, in caz de refuz, prezenta sentinta va tine loc de contract autentic de vânzare-cumpărare.
Data fiind soluția asupra căreia instanța s-a oprit, cererea de chemare in judecata va fi respinsa, ca si celelalte capete de cerere din acțiunea paratului reclamant reconvențional, ca efect al admiterii excepției inadmisibilitatii primului capat de cerere, a netemeiniciei capetelor de cerere având ca obiect anularea certificatului de legatar al reclamantului si respectiv radierea din cartea funciara a dreptului sau de proprietate, precum si rectificării cartii funciare in sensul înscrierii dreptului de proprietate asupra cotei de ½ parte din imobil in favoarea lui K. E., decedata la data de 09.01.1993, K. S., decedat la data de 14.01.2004, K. E., decedata la data de 09.03.2002 si in favoarea sa, in cota de cate 4/16 in favoarea fiecăruia.
De asemenea, cererea de stabilire a calității de moștenitori după defuncta K. E., decedata la data de 09.01.1993, in favoarea sa si a intervenientului forțat este si aceasta neîntemeiata cata vreme calitatea de moștenitori după aceasta a fost stabilita prin Certificatul de moștenitor mai sus menționat, singurul care poate fi avut in vedere pana la anularea lui.
Fiind partea care pierde procesul, in temeiul art. 451, 453 C. proc. civ., reclamantul va fi obligat la plata către paratul, reclamant reconvențional a sumei de 1089 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata constând in onorariul expertului, dovedit cu chitanțele de la filele 182 si 219 dos.
Pentru aceste motive
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge ca neîntemeiata excepția prescripției dreptului la acțiune invocata de reclamant.
Respinge ca neîntemeiata cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul S. J., CNP_, domiciliat in Cluj-N., ., jud. Cluj, cu domiciliul procesual ales in Cluj-N., .. 28, jud. Cluj, la SCA S. & Asociații, in contradictoriu cu paratii S. G.-A., domiciliata in ., ., K. A., CNP_, si K. C., ambii domiciliati in ., ..
Admite in parte cererea reconvenționala si cererea de interventie forțata a intervenientului, reclamant reconvențional L. M.-C., CNP_, domiciliat in Cluj-N., .-52, ., formulate de paratul, reclamant reconvențional K. A. in contradictoriu cu reclamantul.
Stabilește ca după defunctul K. S., decedat la data de 14.01.2004, au calitate de moștenitori paratul, reclamant reconvențional K. A., in calitate de fiu, si intervenientul L. M.-C., in calitate de nepot de fiica predecedata.
Obliga pe reclamant sa încheie cu paratul K. A. si intervenientul L. M.-C. contract autentic de vânzare cumparare asupra cotei de 8/16 parte din imobilul inscris in CF nr._ B., sub nr. crt. A1 si A1.1, nr. top 285/5/2, nr. cad. C1 top 285/5/2-C1, in caz de refuza, prezenta sentinta tine loc de contract autentic de vânzare-cumpărare.
Respinge ca neîntemeiate celelalte capete de cerere din cererea reconvenționala.
Obliga pe reclamantul, parat reconvențional la plata către paratul, reclamant reconvențional a sumei de 1089 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel in termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publica din data de 11 martie 2015.
JUDECATOR GREFIER
F. M. M. M.
Red. FM – 7 ex.
17.04.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2684/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3091/2015.... → |
|---|
