Plângere contravenţională. Sentința nr. 1883/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1883/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 27228/211/2014
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3185
JUDECĂTORIA C.-N.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1883/2015
Ședința publică din data de 20 februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I.
Grefier C. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul B. L. S. și pe intimatul M. C.-N. – DIRECȚIA GENERALĂ POLIȚIA LOCALĂ, având ca obiect plângere contravențională.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 13.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 20.02.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. N. la data de 17.12.2014 sub nr._, petentul B. L. S., cu dom. în Florești, .. 3G, ., CNP_, a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul M. C. N., Direcția generală Poliția localǎ, cu sediul în C. N., . - 3, jud. C., CUI_, sǎ dispunǎ anularea procesului verbal . nr._, încheiat la data de 19.11.2014 și exonerarea sa de la plata amenzii, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii stabilite cu sancțiunea avertismentului, respectiv repunerea în termenul prevăzut pentru achitarea a jumătate din minimul amenzii, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cauzei.
În motivarea plângerii sale, petentul a indicat împrejurarea cǎ, la 12.12.2014, i-a fost comunicat actul contestat, prin care a fost reținută, în sarcina sa, săvârșirea faptei prevăzute de art. 2 alin. (2) din H. C. L. nr. 61/2014, însă a apreciat că procesul verbal este netemeinic și nelegal. În acest sens, petentul a subliniat că nu au fost respectate prevederile art. 19 din O. G. nr. 2/2001, dat fiind că nu a existat un martor care să confirme modalitatea în care actul de sancționare a fost dresat. Pe de altă parte, s-a învederat că, la momentul presupusei contravenții, nu a fost găsită vreo notă de constatare, care să fi fost amplasată la nivelul autoturismului ce îi aparține și nici nu i-a fost solicitat vreodată să comunice datele sale de identitate, în termenul stabilit de art. 2 alin. (1) din H. C. L. nr. 61/2014.
În drept, au fost invocate prevederile H. C. L. nr. 61/2014 și ale O. G. nr. 2/2001.
În susținerea demersului său procesual, petentul a anexat, în copie, înscrisuri ( f. 4 - 9 ).
Plângerea a fost legal timbrată, fiind depusă chitanța ce atestă plata taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei ( f. 3 ).
Intimatul a formulat la 09.01.2015 întâmpinare ( f. 16 - 20 ), prin care a a solicitat respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată.
În motivarea poziției sale procesuale, intimatul a învederat, în esență, că petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2 alin. (2) din H. C. L. nr. 61/2014, întrucât nu ar fi comunicat, în termenul solicitat, datele de identificare ale persoanei care a condus vehiculul înmatriculat sub nr._, conform adresei nr._ din 10.10.2014, deși aceasta a fost comunicată prin poștă, cu aviz de primire, la domiciliul petentului, care nu și-a ridicat corespondența, deși a fost înștiințat în acest sens, astfel că plicul a fost returnat expeditorului. În același context, s-a subliniat că nota de constatare a fost întocmită și lăsată pe parbrizul autovehiculului, împrejurarea că aceasta nu ar fi fost găsită de petent nefiind însă probată. Pe de altă parte, s-a reliefat că la întocmirea procesului verbal au fost respectate dispozițiile art. 13 și 19 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001, fiind indicate motivele care au condus la încheierea actului în lipsa unui martor, iar raportat la posibilitatea de a formula observații la momentul dresării procesului verbal, petentului nu i-a fost produs un prejudiciu, acestea putând fi evidențiate pe calea plângerii contravenționale. În fine, s-a considerat că amenda aplicată respectă raportul de proporționalitate dintre fapta comisă și consecințele sale, avertismentul nefiind suficient pentru a forma convingerea că petentul se conformează conduitei impuse prin normele legale.
În susținerea poziției sale procesuale, intimatul a anexat, în copie, un set de înscrisuri ( f. 21 - 30 ).
Petentul a formulat la 29.01.2015 rǎspuns la întâmpinare ( f. 37 ), prin care a reliefat aspectul că nota de constatare nu a fost comunicată și nici lăsată pe parbrizul autoturismului, iar din fotografia anexată reiese că vehiculul se afla la stop la data și ora indicate. Totodată, s-a învederat că adresa prin care i-ar fi fost solicitate datele de identitate a fost transmisă la o locație inexistentă, anume Florești, .. 3, . fiind situat în Florești, .. 3G, . putând fi identificată și în conținutul procesului verbal, raportat la adresa unde locuiește. În fine, petentul a subliniat că nu a ajuns în posesia vreunei scrisori recomandate, cu o confirmare de primire, prin care să îi fi fost solicitată comunicarea unor informații privind utilizatorul autoturismului_ .
În baza art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Astfel cum rezultă din cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 19.11.2014 ( f. 4 și 22 ), petentul a fost sancționat contravențional, aplicându-se o amendă în cuantum de 400 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 2 alin. (2) din Hotărârea Consiliului Local nr. 61/2014, reținându-se în sarcina sa că, în urma controlului efectuat la data de 19.11.2014, s-a constatat că nu au fost comunicate la termenul solicitat datele de identitate ale persoanei căreia i-a încredințat autoturismul_ spre a fi condus în curtea primăriei, la data de 11.09.2014, ora 08.29, conform adresei nr._ din data de 10.10.2014.
Potrivit art. 16 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, Procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost sǎvârșitǎ, precum și arǎtarea tuturor împrejurǎrilor ce pot servi la aprecierea gravitǎții faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Pe de altă parte, conform art. 17 din același act normativ, Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Procedând, în prealabil, la examinarea procesului verbal contestat din prisma prevederilor art. 17 din O. G. nr. 2/2001, ce consacrǎ în mod limitativ cazurile de nulitate necondiționatǎ ale actului de constatare și sancționare contravenționalǎ, care pot fi invocate și din oficiu, instanța observǎ cǎ acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii stabilite prin dispozițiile legale anterior evidențiate.
Din această perspectivă, instanța apreciază, mai întâi, că agentul instrumentator a realizat o descriere succintă, însă precisă și adecvată a faptei imputate, elementele menționate fiind suficiente pentru a se crea un cadru corespunzător controlului jurisdicțional ulterior, realizat de instanță pe calea introducerii plângerii contravenționale, fiind redate toate aspectele concrete ce particularizează contravenția, astfel încât să poată fi verificată întrunirea elementelor sale constitutive. Pe de altă parte, referitor la împrejurarea că a existat o eroare raportat la modalitatea în care a fost consemnată adresa de domiciliu a petentului în procesul verbal ( f. 4, 22 și 43 ), trebuie considerat că aceasta nu poate fi de natură a atrage nevalabilitatea actului contestat, fiind în discuție o nulitate virtuală, condiționată de existența unei vătămări, care nu a fost însă probată în cauza de față, potrivit art. 249 din C. proc. civ., aceasta mai ales că a fost inserat codul numeric personal al petentului, neexistând, așadar, vreun dubiu asupra persoanei sancționate.
În al doilea rând, de vreme ce procesul verbal a fost dresat în lipsă, după cum s-a consemnat în cuprinsul său ( f. 4 și 22 ), nu s-ar putea alega nerespectarea prevederilor art. 16 alin. (7) teza I din O. G. nr. 2/2001, referitoare la necesitatea de a i se aduce la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni raportat la conținutul actului de constatare, oricum în discuție fiind tot o nulitate virtuală și condiționată de existența unei vătămări, în sensul art. 175 alin. (1) din C. proc. civ., or în litigiul de față petentul a avut posibilitatea relevării mențiunilor pe care le-ar fi avut la întocmirea procesului verbal cu prilejul prezentului demers procesual, așadar valorificarea dreptului său la apărare s-a putut realiza efectiv pe calea introducerii plângerii contravenționale. Pe de altă parte, din cuprinsul art. 16 alin. (7) teza a II a din O. G. nr. 2/2001, ce stabilește că Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul verbal la rubrica „ Alte mențiuni “, sub sancțiunea nulității procesului verbal, rezultă că, pentru a deveni efectivă norma citată, se impune ca petentul să facă proba că a avut obiecțiuni, că agentul constatator a refuzat să le consemneze în procesul verbal și că acestea erau pertinente în raport de cele constatate, or în cauză nu a reieșit întrunirea cerințelor evidențiate, câtă vreme petentul nu a fost prezent la dresarea actului contestat ( f. 4 și 22 ).
În al treilea rând, din reglementarea art. 19 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001 rezultǎ, în mod neechivoc, cǎ este posibilǎ încheierea procesului verbal chiar și în ipoteza în care contravenientul nu este de față, refuză ori nu poate semna actul dresat, pentru situațiile în discuție legiuitorul stabilind obligația ca procesul verbal sǎ fie semnat de un martor, care sǎ confirme astfel modalitatea în care a fost întocmit. În cauzǎ, actul contestat a fost încheiat în circumstanțele în care petentul nu era prezent ( f. 4 și 22 ), însǎ, deși nu a fost identificat nici un martor asistent, totuși o asemenea împrejurare nu este de naturǎ a atrage nulitatea sa, după cum se va arăta în continuare. Astfel, trebuie observat cǎ, potrivit art. 19 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001, În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acest mod, or în actul contestat s-au precizat, explicit, împrejurǎrile pentru care nu a fost posibilǎ semnarea procesului verbal de un martor, respectiv Persoanele de față nu pot avea calitatea discutată( f. 4 și 22 ), așadar au fost respectate prevederile art. 19 alin. (1) raportat la art. 19 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001. Nu mai puțin, instanța apreciazǎ cǎ ar fi oricum în discuție o nulitate virtualǎ, condiționatǎ de existența unei vǎtǎmǎri produse petentului, în sensul art. 175 alin. (1) din C. proc. civ., vǎtǎmare care nu a fost însǎ probatǎ în condițiile art. 249 din C. proc. civ.
În ce privește temeinicia procesului verbal contestat, instanța observǎ, mai întâi, cǎ potrivit art. 2 alin. (1) din Hotărârea Consiliului Local al Municipiului C. N. nr. 61/2014, Proprietarul/utilizatorul vehiculului/autovehiculului are obligația de a comunica Poliției locale, în termen de 15 zile de la solicitare, datele de identitate ale persoanei căreia i-a încredințat vehiculul spre a fi condus, iar în baza alin. (2) din cadrul aceluiași articol, Necomunicarea în termenul solicitat sau comunicarea incompletă a datelor de identitate ale conducătorului vehiculului/autovehiculului constituie contravenție, sancționată în condițiile art. 3 lit. c) din același act normativ, cu amendă de la 300 lei la 500 lei pentru persoanele fizice.
În al doilea rând, ținând seama de dispozițiile legale anterior redate și având în vedere proba cu înscrisuri administrată în cauză, instanța apreciază că starea de fapt reținută prin procesul verbal contestat corespunde situației reale, fapta fiind săvârșită cu vinovăție de petent. Astfel, nu poate fi omisă împrejurarea că, așa cum reiese din reglementarea art. 2 alin. (1) din H. C. L. nr. 61/2014, proprietarului autovehiculului îi revine îndatorirea de a comunica, la solicitarea explicită a poliției locale, datele de identificare ale persoanei căreia i-a fost încredințat autoturismul spre a fi condus, însă, pentru ca o asemenea obligație să poată fi adusă la îndeplinire, se impune, în mod necesar, ca solicitarea efectuată de către organul îndreptățit să fie transmisă persoanei căreia îi sunt solicitate informațiile, la domiciliul său efectiv, astfel încât acesteia din urmă să îi fie conferită posibilitatea de a răspunde în mod adecvat. Așadar, pentru reținerea contravenției incriminate de art. 2 alin. (2) din actul normativ amintit anterior, se impun a fi îndeplinite anumite condiții de tipicitate, atât din prisma laturii obiective, cât și a celei subiective, respectiv proprietarul sau utilizatorul vehiculului să nu fi comunicat în termen ori să fi indicat în mod incomplet datele persoanei căreia i-a încredințat autoturismul, însă, pentru ca această comunicare să poată fi realizată, proprietarul sau utilizatorul trebuie să fi fost încunoștiințat cu privire la solicitarea ce i-a fost adresată.
În ce privește cauza de față, instanța constată că intimatul a trecut la redactarea adresei nr._/486 din data de 10.10.2014, ce era destinată petentului ( f. 27 ), prin care se pretindea transmiterea datelor persoanei care a condus autoturismul înmatriculat sub nr._, în ziua de 11.09.2014, ora 08.29, în curtea primăriei din municipiul C. N. și, totodată, trebuie observat că aceasta a fost expediată prin referire la locația ce constituie domiciliul petentului ( f. 6 și 43 ), care a fost corect menționat atât în cuprinsul adresei ( f. 27 ), cât și pe plicul, respectiv confirmarea de primire a scrisorii recomandate ce o conținea ( f. 29 ). Din această perspectivă, este de relevat că nu pot fi primite susținerile petentului, în sensul că nu i-a fost solicitată niciodată comunicarea datelor de identificare ale conducătorului vehiculului de la momentul constatării, atâta timp cât din înscrisurile atașate întâmpinării reiese că asemenea demersuri au fost în mod cert realizate de către intimat. Astfel, pe de o parte, nu poate fi omis că adresa redactată poartă nr._/486 din data de 10.10.2014 ( f. 27 ), or acesta a fost menționat pe plicul ce o conținea, care indica adresa corectă a petentului ( f. 29 ), față de conținutul cărții sale de identitate ( f. 6 ) și a informațiilor obținute din baza electronică de date ( f. 43 ), existând inclusiv dovada că adresa a fost transmisă printr-o scrisoare recomandată, cu o confirmare de primire ce are la rândul său menționat domiciliul corect al petentului, respectiv numărul adresei astfel comunicate ( f. 29 ). Pe de altă parte, în ce privește elementul că nu ar fi fost semnată și nici nu ar fi ajuns în posesia persoanei sancționate o corespondență în sensul arătat de intimat, instanța constată că, în realitate, acestuia din urmă nu îi poate fi imputată împrejurarea că cel interesat nu a trecut la ridicarea scrisorii ce i-a fost transmisă, în urma unor avizări succesive ( f. 28 - 29 ), un asemenea aspect neputând fi de natură a conduce la înlăturarea răspunderii contravenționale, în condițiile în care pe confirmarea de primire atașată întâmpinării s-a făcut mențiunea explicită, de către serviciul de curierat, că a expirat termenul de păstrare ( f. 29 ). Așadar, în circumstanțele date, trebuie considerat că a existat o comunicare a solicitării de indicare a datelor de identitate ale conducătorului vehiculului aparținând petentului, ce a fost realizată prin referire la domiciliul său efectiv, astfel că sunt întrunite elementele constitutive ale faptei prevăzute de art. 2 alin. (2) din H. C. L. nr. 61/2014, care a fost săvârșită de petent cu vinovăție, în sensul art. 1 din O. G. nr. 2/2001, prin neridicarea corespondenței ce îi era destinată acesta prevăzând și acceptând posibilitatea producerii urmării stabilite prin norma de incriminare.
În acest context, instanța subliniază că, având în vedere contravenția reținută prin procesul verbal contestat, distinctă de cea care ar fi fost percepută la 11.09.2014 și care nu face obiectul cauzei de față ( f. 21 ), nu prezintă vreo relevanță aspectele legate de nota de constatare întocmită la acea dată, care nu ar fi fost găsită la nivelul autoturismului, respectiv de planșa foto care nu ar face dovada că vehiculul s-ar fi găsit în curtea primăriei la momentul indicat. Pe de altă parte, dat fiind că nota de constatare menționată a fost atașată întâmpinării ( f. 21 ), trebuie observat că susținerile petentului nu au fost probate în condițiile art. 249 din C. proc. civ., iar raportat la împrejurarea că adresa prin care se solicita transmiterea datelor conducătorului vehiculului_ din ziua de 11.09.2014 a fost expediată la domiciliul petentului, însă nu a fost ridicată, în urma unor avizări succesive ( f. 28 - 29 ), este de conchis în sensul că acesta din urmă a fost încunoștiințat cu privire la solicitarea adresată de către intimat.
În fine, raportat la celelalte susțineri ale petentului, instanța reține, într-adevăr, că s-a produs o eroare în momentul în care s-a încercat comunicarea actului de constatare și sancționare contravențională, iar nu la data la care s-a realizat procedura de transmitere a adresei privind utilizatorul vehiculului, câtă vreme s-a inserat în mod eronat domiciliul petentului pe confirmarea de primire atașată scrisorii recomandate ce conținea procesul verbal ( f. 24 ), însă, cu toate acestea, împrejurarea evidențiată nu poate determina aprecierea în sensul caracterului netemeinic al actului contestat sau al vicierii ireversibile a procedurii de comunicare a procesului verbal. Astfel, instanța observă că, după cum a precizat petentul în cuprinsul plângerii ( f. 1 ), actul de constatare i-a parvenit la 12.12.2014, după cum reiese și din procesul verbal întocmit în acest sens ( f. 26 ), fiindu-i înmânat în mod efectiv ( f. 26 ), așadar a fost respectat termenul stabilit de art. 14 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, comunicarea fiind în mod cert realizată, iar plângerea introdusă în termenul stabilit de lege, astfel că a fost îndeplinită formalitatea reglementată de art. 27 din O. G. nr. 2/2001. Mai mult decât atât, instanța reține că, așa cum reiese din cuprinsul Deciziei nr. 10/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, se impune ca procedura de comunicare a procesului verbal să fie realizată prin poștă, cu aviz de primire, iar în subsidiar, prin afișare, or intimatul a încercat să transmită actul în prima modalitate arătată, însă dintr-o eroare a fost inserată o adresă greșită, însă această neregularitate a fost pe deplin remediată prin aceea că, ulterior, procesul verbal i-a parvenit petentului personal, fiindu-i înmânat efectiv ( f. 26 ), acesta având posibilitatea de a formula toate apărările considerate necesare în cadrul demersului procesual de față, așadar a fost asigurată pe deplin rațiunea reglementării procedurii de comunicare a procesului verbal, prin încunoștiințarea certă a petentului despre existența și cuprinsul său.
Concluzionând, față de aspectele mai sus redate, instanța apreciază că fapta reținută prin procesul verbal contestat există și este imputabilă petentului, din proba cu înscrisuri administrată rezultând întrunirea elementelor constituive ale contravenției prevăzute de art. 2 alin. (2) din H. C. L. nr. 61/2014.
Referitor la modalitatea concretă de individualizare a sancțiunii, instanța observă că potrivit art. 21 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal, iar conform art. 5 alin. (5) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, revenind instanței sarcina de a hotărî asupra acesteia, după cum rezultă din cuprinsul art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001.
În ce privește particularitățile cauzei de față, instanța observă că sancțiunea principală a fost stabilită cu respectarea limitelor speciale ale amenzii prevăzute de art. 3 lit. c) din H. C. L. nr. 61/2014. Pe de altă parte, nu poate fi omis că fapta reproșată petentului reprezintă o contravenție de pericol abstract, ce prezintă o gravitate destul de ridicată, dată fiind însăși natura sa, precum și consecințele săvârșirii, anume împiedicarea identificării persoanei care, în mod efectiv, avea calitatea de utilizator al unui vehicul la o dată concretă, în raport de care există presupunerea că ar fi comis o contravenție. În fine, ținând seama și de interesul public, general pe care îl presupune exercitarea de către organele de constatare și sancționare a contravențiilor a atribuțiilor conferite de lege, astfel încât să poată fi identificate toate elementele legate de o pretinsă faptă, instanța apreciază că s-a realizat o justă individualizare a sancțiunii de către agentul instrumentator, neimpunându-se înlocuirea amenzii cu avertismentul.
Relativ la solicitarea petentului de repunere în termenul de 48 de ore pentru achitarea a jumătate din minimul amenzii prevăzut de lege, instanța constată, pe de o parte, că o atare posibilitate a fost conferită, în mod explicit, prin dispozițiile art. 6 din H. C. L. nr. 61/2014 și, pe de altă parte, că în cuprinsul actului contestat s-a făcut mențiune expresă cu privire la acest aspect ( f. 4 și 22 ), petentului fiindu-i înmânat procesul verbal la 12.12.2014, după cum s-a arătat anterior ( f. 26 ), așadar acesta a fost încunoștiințat că numai în termenul de 48 de ore de la momentul înmânării sau comunicării actului de constatare și sancționare contravențională poate fi achitat jumătate din minimul amenzii la care se referă art. 3 lit. c) din H. C. L. nr. 61/2014. Totodată, nu poate fi omisă împrejurarea că textul evidențiat mai sus reglementează nu un termen de natură procedurală, ci unul substanțial, de drept public, nesusceptibil așadar de aplicarea instituției repunerii în termen, potrivit art. 186 din C. proc. civ. În consecință, având în vedere și aspectul că petentul nu a justificat motive determinante, concrete și obiective pentru care nu a achitat jumătate din minimul amenzii în termenul stabilit de lege și cum era informat despre această posibilitate la data la care i-a parvenit procesul verbal, de vreme ce o mențiune în acest sens era consemnată în cuprinsul său ( f. 4 și 22 ), instanța apreciază că solicitarea sa privind repunerea în termenul stabilit de art. 6 din H. C. L. nr. 61/2014 este nefondată.
În consecință, ținând seama de ansamblul aspectelor anterior redate, potrivit art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, plângerea formulată urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Potrivit art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, iar conform art. 451 alin. (1) din C. proc. civ., în cuantumul cheltuielilor de judecată se include și taxa judiciarǎ de timbru, respectiv onorariul avocatului. Cu toate acestea, dată fiind soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză, după cum s-a evidențiat în cele ce preced, se impune concluzia în sensul că petentul nu poate obține plata cheltuielilor de judecată solicitate ( f. 3 și 45 ).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca fiind neîntemeiată plângerea formulatǎ de cǎtre petentul B. L. S., cu dom. în Florești, .. 3G, ., CNP_, împotriva procesului verbal . nr._, încheiat la data de 19.11.2014 de către intimatul M. C. N., Direcția generală Poliția localǎ, cu sediul în C. N., . - 3, jud. C., CUI_.
Menține în întregime procesul verbal contestat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi introdusă la Judecătoria C. N..
Pronunțatǎ în ședințǎ publicǎ, azi, 20.02.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. I. C. M.
Red. / Tehn. MI
23.02.2015 - 4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1728/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1842/2015. Judecătoria... → |
|---|
