Plângere contravenţională. Sentința nr. 211/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 211/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 20176/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 211/2015
Ședința publică din data de 13.01.2015
Instanța constituită din:
P.: I. G.
GREFIER: M. M.
S-a luat în examinare plângerea contravențională formulată de petentul N. C. L. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ întocmit de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, la data de 06.09.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Verificându-și din oficiu competența conform art. 131 alin. 1 C. proc.civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, având în vedere prevederile art. 94 pct.4 C. proc. civilă, raportat la art. 31 alin.1 din OG nr.2/2001.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat instanța în temeiul art. 258 alin.1 raportat al art. 255 C. proc. civilă încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, probe considerate pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, alte incidente de soluționat, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N., la data de 18.09.2014, sub nr. de mai sus, formulată de petentul N. C. L. în contradictoriu cu intimatul I. DE POLITIE AL JUDETULUI CLUJ s-a solicitat constatarea nulității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 06.09.2014 ca netemeinic, în ceea ce privește sancțiunea contravențională de depășire a vitezei, exonerarea de la plata amenzii de 810 lei, aplicată pentru această faptă, precum și a măsurii complementare a reținerii permisului de conducere pe o perioadă de 90 de zile. A arătat că nu solicită cheltuieli de judecată.
În motivarea plângerii, în esență, pârâtul a arătat că procesul-verbal este nul deoarece apreciză că nu era imposibil să existe o așa mare diferență între viteza indicată de către aparatul radar ( 105 km/h) și cea indicată de vitezometrul mașinii sale ( 85 km/h) la momentul intrării în câmpul vizual al radarului. De asemenea a mai arătat că în momentul în care a fost înregistrat de aparatul radar se afla în afara localității G..
A solicitat ca intimatul să facă dovada constatării faptei faptei conform prevederilor NML 021-05 art. 3.5.1.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 34 din OG nr.2/2001, OUG nr. 195/2002, NML 025-05 din 2005 respectiv prevederile C. proc. civilă.
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, fiind legal timbrată cu taxă de timbru în valoare de 20 de lei.
În probațiunea a solicitat proba cu înscrisuri, și a depus la dosar în copie certificată pentru conformitate cu originalul: procesul-verbal (f.6), cartea de identitate (f.7).
Intimatul, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca fiind temeinic și legal, arătând în motivare că plângerea contravențională este neîntemeiată, procesul verbal conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit și circumstanțele personale ale contravenientului (f.15).
A mai arătat intimatul că se opune unei eventuale solicitări de administrare a probei cu martori cu vreuna din persoanele prevăzute de art. 315 alin.1 din C. proc. civilă, care potrivit normelor invocate, nu pot fi audiați ca martori. Totodată se opune administrării oricăror probe cu caracter extrajudiciar, întrucât acestea nu respectă principiul contradictorialității și nemijlocirii probelor în procesul civil.
S-a mai arătat prin întâmpinare că petentul a fost înregistrat cu aparatul radar montat pe autospeciala cu nr. MAI_, conducând autoturismul marca Volvo cu nr. de înmatriculare_, cu viteza de 105 km/h, pe DN1, în localitatea G., limita de viteză pe sectorul respectiv fiind de 50 km/h.
Având în vedere faptul că dispozițiile OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice au drept scop asigurare desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și sănătății persoanelor participante la trafic sau aflat în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, autoritățile statului urmăresc ca acțiunile antisociale să nu rămână nesancționate, totodată dreptul la apărare al persoanei sancționate nefiind limitat prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, intimatul a arătat că procesul-verbal se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, în sensul că acesta face dovada până la proba contrară, iar petentul, prin susținerile sale nu face dovada contrară stării de fapt reținută prin actul de constatare și sancționare a contravenției.
A mai arătat că agenții de poliție nu își desfășoară activitatea zilnică de constatare și sancționare a contravențiilor în baza unui ordin de serviciu ci în temeiul art. 26 alin.1 pct. 10 și 18, art. 28 alin.1 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, precum și în temeiul art. 2 alin.1 din Legea rn.360/2002, privind statutul polițistului.
În ceea ce privește atestatul agentului constatator, solicitat de către petent, intimatul a arătat că prin Ord. nr. 187/2009 de modificare și completare a Normelor de metrologie legală NML 021-05 privind „Aparatele pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor”, aprobat prin Ord. nr. 310/2005, a fost abrogat pct. 4.2 din Ord. nr.301/2005 care prevedea că „măsurătorile și înregistrările care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislației rutiere în vigoare, trebuie să fie efectuate numai de către operatori calificați”.
Referitor la dovada funcției de autotestare a aparatului Autovision, a arătat că, potrivit Anexei nr. 1 la Certificatul aprobării de model nr. 012/13.03.2009, această funcție este activată automat la fiecare punere în funcțiune a cinemometrului, având și posibilitatea de a fi activat manual de către operator, ori de câte ori se consideră necesar. În cazul depistării unor defecte sau dereglări funcționale, acestea vor fi semnalate iar funcționarea acestuia va fi blocată.
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 205-206, art. 223 alin.3, art. 249 și art. 315 alin.1 C. proc. civilă, OG nr.2/2001, OUG nr. 195/2002.
În temeiul art. 223 alin. 3 a solicitat judecarea și în lipsă a cauzei.
În probațiune a depus: certificat de aprobare model, buletin de verificare metrologică, CD- înregistrarea radar (f.17). De asemenea a mai depus și istoricul contravențional al petentului (f.14-15).
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar precum și proba cu înregistrarea radar.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal . nr._ din 06.09.2014, ora 15.03 (f.5) petentul N. C. L. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 810 lei și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 102 alin.3 lit. e din OUG nr.195/2002, respectiv art. 121 alin.1 din același act normativ. În sarcina petentului s-a reținut faptul că, în data de 06.09.2014, ora 15.03, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe DN1 în localitatea G., cu o viteză de 105 km/h, fiind depistat cu aparatul radar montat pe autoturismul cu nr. de înmatriculare MAI-_.
Procesul-verbal a fost încheiat, în prezența petentului, care la rubrica Obiecțiuni a consemnat că „nu are de făcut obiecțiuni”.
În drept, potrivit art.102 alin.3 lit. e din OUG nr.195/2002, constituie contravenție si se sancționează cu amenda prevăzuta in clasa a IV-a de sancțiuni si cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
În speță, instanța arată că starea de fapt reținută în procesul-verbal este confirmată de înregistrarea radar depusă la dosarul cauzei (f. 17), din care reiese că petentul avea o viteza de 105 km/h. Fapta a fost constatată cu un aparat omologat (f.17) și verificat metrologic (f. 17), de pe autospeciala cu nr. din înmatriculare MAI-_.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției încheiat de către intimat la data de 06.09.2014, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Astfel, instanța arată că, situațiile care atrag nulitatea absolută a procesul verbal sunt expres și limitativ determinate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. De aceea, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L. nr. XXII/19.03.2007.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
În ceea ce privește apărarea petentului, conform căreia este imposibil să fi existat așa mare diferență între viteza înregistrată de aparatul radar și cea indicată la bordul mașini sale ( 85 km/h), instanța arată că petentul nu a adus nicio probă din care să rezulte că la bord autovehiculul ar fi indicat viteza de 85 km/h, fără a mai arăta că ar fi trebuit să se dovedească faptul că aparatul cu care s-a înregistrat viteza la bord ar fi trebuit să fie omologat și verificat metrologic, astfel încât să se poată naște o prezumție de nelegalitatea a procesului-verbal.
Nici susținerea petentului potrivit căreia în momentul înregistrării radar s-ar fi aflat în afara localității nu este întemeiată, din cuprinsul înregistrării radar rezultând clar că se afla în interiorul localității G., în zona de case, înainte chiar de stația peco de la ieșirea din localitatea G., în condițiile în care limita localității se află după stația peco ..
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din OG nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv de 810 lei, instanța apreciază că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social. Pentru a aprecia în acest mod, instanța arată că depășirea vitezei legale constituie una din principalele cauze ale accidentelor de circulație.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca netemeinică plângerea contravențională formulată de petentul N. C. L., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ și în consecință va menține procesul verbal . nr._ încheiat la 06.09.2014 de către organul constatator I.P.J. Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul N. C. L., cu domiciliul procesual ales în Cluj-N., ..1 la SCA B.& C., în contradictoriu cu intimatul IPJ Cluj, cu sediul în Cluj-N., T., nr.27, jud. Cluj.
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat de către intimat la data de 06.09.2014.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, la Tribunalul Cluj.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Cluj-N., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședința publică din data de 13.01.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
I. GAGAMIHAELA M.
Red.Dact/I.G./4 ex/15.01.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 210/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 959/2015. Judecătoria... → |
|---|
