Plângere contravenţională. Sentința nr. 2756/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2756/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 13-03-2015 în dosarul nr. 16560/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2756/2015
Ședința Publică din 13.03.2015
INSTANȚA constituită din:
PREȘEDINTE: I. G. D.
GREFIER: A. P.
S-a luat spre examinare pronunțarea hotărârii în cauza civilă formulată de petentul P. V. împotriva procesului verbal de constatare și sancționarea contravenției . nr._ încheiat la data de 30.06.2014 de către intimatul M. C. N.-DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, în litigiul având ca obiect plângere contravențională.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile puse de părți au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 04.03.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul prezentei instanțe la data de 25.07.2014 sub nr._ , petentul P. V. a chemat în judecată pe intimatul M. C. N. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, SERVICIUL ORDINE ȘI SIGURANȚĂ PUBLICĂ, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate prescripția executării sancțiunii contravenționale aplicată prin procesul verbal de contravenție . nr._/30.06.2014, să dispună anularea actului ca fiind nelegal și netemeinic, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În motivare petentul a arătat că intimatul nu a respectat dispozițiile legale privind comunicarea actului de constatare și sancționare contravențională prin poștă cu confirmare de primire, astfel încât sunt incidente dispozițiile legale privind constatarea prescripției executării sancțiunii contravenționale aplicate.
A mai arătat că procesul verbal a fost întocmit cu nerespectarea dispozițiilor art. 19 alin. 1 din O.G. 2/200l, respectiv a fost întocmit în lipsa petentului fără a fi consemnat un martor care să ateste lipsa sau refuzul său de a semna actul de constatare.
În ceea ce privește netemeinicia actului de constatare contestat petentul a arătat că nu a răspuns la adresa nr._/486/13.05.2014 prin care i s-a solicitat să comunice datele utilizatorului auto cu nr._ care la data de 22.03.2014 ora 13.36 a săvârșit o contravenție, deoarece știa că la data și ora indicată petentul a utilizat acel auto și se afla la cabinetul medical OPTILENS și nicidecum la în curtea Primăriei.
În drept petentul a invocat prev. art. 194 și urm. din Codul de Procedură Civilă, O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În probațiune petentul a depus în copie o . înscrisuri (f.5-10).
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară în cuantum de 20 lei în conformitate cu prevederile art. 19 din OUG nr. 80/2013.
Prin întâmpinarea depusă în data de 09.10.2014 intimatul a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare, intimatul a arătat că procesul verbal de constatare a contravenției a fost transmis cu confirmare de primire la data de 01.07.2014, fiind primit de petent la data de 09.07.2014, așa cum reiese din confirmarea de primire anexată. Astfel, procesul verbal a fost comunicat reclamantului în conformitate cu prevederile O.G. nr 2/2001.»
A mai arătat intimatul că la momentul controlului s-a întocmit nota de constatare . nr._/21.03.2014, care a fost lăsată pe parbrizul autovehiculului depistat că staționa neregulamentar, dovadă în acest sens, pe lângă constatarea personală a agentului constatator fiind și fotografia efectuată la momentul controlului. Persoana care a condus autovehiculul avea posibilitatea de a se prezenta la sediul nostru, cu nota de constatare, în vederea întocmirii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției pe numele său. întrucât nu s-a dat curs acestei invitații, iar în baza de date a Serviciului Public Comunitar, Regim Permise de Conducere și înmatriculări a Vehiculelor C. figurează ca proprietar dl. P. V., prin adresa nr._/486/13.06.2014 s-a solicitat acestuia comunicarea datelor de identitate ale utilizatorului autovehiculului la momentul săvârșirii faptei. Întrucât petentul nu a dat curs solicitării, agentul constatator a încheiat procesul verbal pe proprietarul autoturismului.
În ceea ce privește apărarea petentului, în sensul că agentul constatator nu a trecut numele unui martor asistent care să confirme starea de fapt reținută, a menționat că semnarea procesului verbal de constatare a contravenției de către un martor asistent se poate realiza doar în condițiile prevăzute de art. 19 din OG nr.2/2001. Semnătura martorului nu este prevăzută sub sancțiunea nulității, fiind vorba de o nulitate virtuală, anularea intervine, în condițiile art. 175 noul c.pr.civ., doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Atâta timp cât lipsa martorului privind confirmarea întocmirii procesului verbal sau lipsa motivelor care au condus la încheierea procesului verbal în lipsa martorului nu se regăsesc între cazurile de nulitate absolută strict și limitativ prevăzute în cuprinsul art.17 din O.G. nr.2/2001, trebuie să se aprecieze că o atare omisiune nu poate să atragă decât nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției ce a fost încheiat în astfel de condiții.
Cu privire la solicitarea petentului în sensul modificării sancțiunii cu cea a avertismentului, intimatul a apreciat că aceasta nu este suficientă pentru a forma convingerea că se conformează conduitei prin raportare la HCL 61/2014, motiv pentru care nu se justifică reindividualizarea sancțiunii aplicate.
În probațiune, intimatul a depus în copie o . înscrisuri (f. 31-44).
Prin notele depuse în data de 10.11.2014 petentul a arătat că nu a răspuns la adresa comunicată întrucât la data de 22.03.2014 atât petentul cât și autoturismul aflat în proprietatea sa erau în Baia M., unde are domiciliul, astfel că a apreciat că este vorba de o eroare și nu a considerat necesar să dea curs solicitării.
Întrucât sancțiunea din Procesul verbal se referă la necomunicarea datelor personale solicită admiterea anulării acestui act deoarece s-a emis în baza unei adrese care conține erori și date neconforme cu realitatea.
A mai arătat că semnătura de pe mandatul de primire, datat la 09.07.2014, nu-i aparține și nici soției, găsind documentul în cutia poștală.
Totodată petentul a recunoscut că în data de 21.03.2014 întrucât nu mai erau locuri de parcare a întors și a trecut prin fața Parkingului auto de lângă Primărie fără să staționeze sau să părăsească autoturismul, însă nici un agent de poliție locală nu i-a cerut să se legitimeze și nici nu i-a aplicat nimeni nici o notă de constatare pe parbrizul autoturismului așa cum se invocă în întâmpinare.
Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, in stanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 30.06.2014 (f. 6), petentului i-a fost aplicată sancțiunea contravențională principală a amenzii în cuantum de 400 lei, pentru săvârșirea faptei contravenționale prevăzute de art. 2 alin. 2 din HCL nr. 61/2014 și sancționate de art. 3 lit. c din același act normativ, reținându-se că nu au fost comunicate în termenul solicitat datele de identitate ale persoanei căreia i s-a încredințat autovehiculul cu nr._ în data de 21.03.2014 ora 13.36 în curtea Primăriei conform adresei nr._/13.05.2014.
Procesul verbal a fost încheiat în lipsa petentului la sediul Poliției Locale C. N..
Respectând prevederile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța este datoare să verifice legalitatea și temeinicia proceselor-verbale atacate pe baza probelor administrate și să hotărască asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite sau asupra măsurii confiscării.
Sub aspectul legalității, prin prisma art. 17 din același act normativ, care prevede cazurile de nulitate absolută ce pot fi invocate din oficiu, instanța constată că actul a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză. Astfel, în procesul-verbal se regăsesc atât numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientului, fapta săvârșită, cât și data săvârșirii faptei și semnătura agentului constatator.
Cât privește critica petentului privind nesemnarea actului sancționator de către un martor, instanța reține că din moment ce agentul constatator a menționat motivele pentru care procesul verbal a fost încheiat în acest fel, respectiv faptul că persoanele de față nu pot avea calitatea de martor, instanța apreciază că au fost respectate prevederile art. 19 OG nr. 2/2001 care prevăd posibilitatea întocmirii actului sancționator în lipsa unui martor, dacă sunt menționate împrejurările pentru care nu a putut fi identificată o astfel de persoană.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța observă că s-a stabilit în sarcina petentului săvârșirea contravenției prevăzute art. 2 alin. 2 din HCL nr. 61/2014, respectiv staționarea necomunicarea în termenul solicitat sau comunicarea incompletă a datelor de identitate ale conducătorului autovehiculului, faptă pedepsită potrivit art. 3 lit. c din HCL nr. 61/2014 cu amendă contravențională cuprinsă între 300 și 500 lei.
Plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care fac trimitere la prevederile Codului de procedură civilă, instanța, având în vedere și prevederile art. 270 Cod procedură civilă, reține că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar, în virtutea art. 249 din Codul de procedură civilă, pentru a dovedi o situație contrară celei reținute în procesul-verbal, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Procesul-verbal de constatare a contravenției, are, așadar, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției, în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku contra Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării, de unde rezultă faptul că nici prezumția de nevinovăție și nici prezumția de veridicitate a procesului-verbal de contravenție nu au caracter absolut.
Prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal, deși, din probele administrate de organul din care face parte agentul constatator, instanța nu poate fi convinsă de vinovăția contravenientului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În prezenta cauză, instanța reține faptul că petentul nu contestat în sine săvârșirea faptei, apreciind însă că, întrucât adresa comunicată se referea la data de 22.03.2014, când a fost plecat cu autoturismul din localitate, este vorba de o eroare.
Deși într-adevăr în cuprinsul adresei nr._/486/13.06.2014 s-a menționat data de 22.03.2014, fiind evident vorba de o eroare materială, aspect de care și petentul ar fi trebuit să își dea seama în condițiile în care a recunoscut că în urmă cu o zi a circulat cu acest autoturism în curtea Primăriei, această împrejurare nu este de natură a-l exonera de obligatia de a comunica datele solicitate și de a lămuri eroarea generată, respectiv că la data de 22.03.2014, ora 13.36 autoturismul nu se afla în locația menționată.
Or, în cauză, petentul nu a oferit nici un răspuns comunicării primite, rațiunea textului de lege încălcat fiind tocmai aceea de a lămuri astfel de situații și de a identifica cu exactitate persoana care se face responsabilă de săvârșirea unei fapte contravenționale.
În speța de față, instanța apreciază, că petentul a dat dovadă de rea credință în neexecutarea obligațiilor legale, prevalându-se de eroarea intervenită cu privire la data indicată în cuprinsul adresei nr._/13.06.2014 pentru a nu răspunde pentru fapta sa privind încălcarea normelor legale referitoare la regimul de parcare și staționare a autoturismelor pe raza Municipiului C. N..
Cât privește celelalte aspecte privind corectitudinea întocmirii notei de constatare, respectivul faptul că nu a staționat în zona respectivă, instanța reține că acestea nu privesc fapta pentru care petentul a fost sancționat, ci contravenția prevăzută de art. 1 HCL nr. 61/2014, respectiv oprirea, staționarea, parcarea neregulamentară, neavând așadar relevanță sub aspect constitutiv cu privire la contravenția de necomunicare a datelor solicitate.
Față de aspectele învederate în cauză, fiind îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale reținute în sarcina petentului respectiv cele prevăzute de art. 2 alin. 3 din HCL nr. 61/2014, instanța constată că forța probantă a procesului-verbal atacat nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
În cauză, instanța apreciază însă că nu a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi (cauzele Handyside împotriva Marii Britanii si Muller împotriva Elvetiei) și că, față de conținutul juridic al faptei, de împrejurările în care a fost săvârșită, dar și de circumstanțele personale ale petentului care nu mai fost sancționat pentru fapte similare, se impune reindividualizarea sancțiunii amenzii aplicate în cuantum de 400 lei și reducerea la minimul legal, respectiv 300 lei, cu mențiunea că față de atitudinea petentului cu privire la fapta săvârșită sancțiunea avertismentului nu ar fi suficientă pentru a-i atrage acestuia atentia asupra necesității respectării pe viitor a normelor legale privind regimul de staționare al autoturismelor.
În ceea ce privește excepția prescripției executării amenzii contravenționale aplicate, instanța reține că față de prevederile art. 26 și 27 OG nr. 2/2001 și având în vedere că în fața instanței petentul a arătat că nu mai înțelege să conteste semnătura de pe confirmarea de primire a comunicării procesului verbal, actul sancționator a fost legal comunicat petentului, motiv pentru care va respinge această apărare ca neîntemeiată.
Față de prevederile art. 453 C.pr.civ. și având în vedere soluția de respingere a plângerii contravenționale ca neîntemeiată, reținând că tocmai petentul se află în culpă procesuală în declanșarea prezentului litigiu, instanța va respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat, urmând a lua act totodată de faptul că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul P. V., CNP:_, cu domiciliul în Baia M., ./7, jud. Maramureș, în contradictoriu cu intimatul M. C. N. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, cu sediul în C. N., .-7, jud. C., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/30.06.2014.
Modifică procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/30.06.2014 în sensul reducerii amenzii contravenționale în sumă de 400 lei la suma de 300 lei.
Respinge ca neîntemeiate pretențiile petentului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Ia act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea prezentei sentințe civile. Cererea de apel se depune la Judecătoria C. N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. G. D. A. P.
4 ex./27.10.2014/Red. I.G.D./Tehnored. I.G.D.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2763/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2272/2015.... → |
|---|
