Plângere contravenţională. Sentința nr. 2925/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2925/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 20-03-2015 în dosarul nr. 584/211/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 2925/2015
Ședința publică de la 20.03.2015
Completul constituit din
JUDECĂTOR: M. I.
GREFIER: A. M. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petentul N. D. A. în contradictoriu cu intimatul I. DE P. JUDETEAN CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
Instanța constată că dezbaterile au avut loc în ședința din 13.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată (fl.31), când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii în cauză pentru data de 20.03.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj N. la data de 15.01.2015 sub nr._, petentul N. D. A., CNP_, cu dom. în Cluj N., ., ., a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj, CUI_, să dispună procesului verbal . nr._, încheiat la data de 13.01.2015, precum și restituirea certificatului de înmatriculare reținut în baza dovezii . nr._.
În motivarea plângerii sale, petentul a relevat că, în realitate, în momentul în care agentul de poliție s-a prezentat autoturismul nu se afla în mișcare, ci staționa pe ., totodată, aspectul că nu i-a fost citit procesul verbal.
În drept, plângerea nu a fost motivată.
În probațiune, petentul a anexat, în copie, un set de înscrisuri ( f. 3 - 5 ).
Plângerea a fost legal timbrată, fiind depusă chitanța ce atestă plata taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei ( f. 2 ), potrivit art. 19 din O. U. G. nr. 80/2013.
Intimatul a depus la 29.01.2015 întâmpinare ( f. 14 ), solicitând respingerea plângerii contravenționale formulate și menținerea procesului verbal contestat.
În susținerea poziției sale procesuale, intimatul a învederat cǎ actul de constatare conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și 17 din O. G. nr. 2/2001, iar în privința temeiniciei sale, s-a relevat că procesul verbal se bucură de prezumția de legalitate, făcând dovada până la proba contrară, ce revine petentului, în aplicarea art. 249 din C. proc. civ. Raportat la sancțiunea aplicată, s-a considerat că aceasta reflectă gradul de pericol social al contravenției, prin prisma criteriilor stabilite de art. 21 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001. Totodată, intimatul a reliefat că nu există motive temeinice care să justifice cererea petentului, de vreme ce acesta a semnat procesul verbal, la momentul constatării, fără a ridica obiecțiuni raportat la conținutul său.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 205 - 206, 249, 223 alin. (3), 249 și 315 alin. (1) din C. proc. civ., prevederile O. G. nr. 2/2001 și ale O. U. G. nr. 195/2002.
În probațiune, intimatul a anexat, în copie, înscrisuri ( f. 15 ).
Petentul a depus la 13.02.2015 răspuns la întâmpinare ( f. 21 ), prin care a solicitat anularea procesului verbal contestat și a învederat că invocă, în favoarea sa, înregistrările de la camerele de supraveghere din acea zonă.
În temeiul art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar pentru petent și proba constând în efectuarea unei adrese către Municipiul Cluj N., Direcția tehnică, Serviciul siguranța circulației urbane, rețele edilitare și transport local, pentru a comunica înregistrările video surprinse la data de 13.01.2015, în jurul orei 19.13, de camerele montate pe . a fost primit răspuns în sensul că acestea nu mai există, sistemul permițând păstrarea înregistrărilor pentru maxim 15 zile ( f. 26 ).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Astfel cum rezultă din cuprinsul procesului verbal . nr._, încheiat la data de 13.01.2015 de către intimat ( f. 3 și 15 ), petentul a fost sancționat contravențional, fiind aplicată o amendă în sumă de 585 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 101 alin. (1) pct. 10 din O. U. G. nr. 195/2002, reținându-se că, la data de 13.01.2015, ora 19.13, în Cluj N., a condus auto Skoda_ pe . montate în partea din față lumini de poziție de culoare albastră.
Potrivit art. 16 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, Procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost sǎvârșitǎ, precum și arǎtarea tuturor împrejurǎrilor ce pot servi la aprecierea gravitǎții faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Pe de altă parte, conform art. 17 din același act normativ, Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Procedând, în prealabil, la examinarea procesului verbal contestat din prisma prevederilor art. 17 din O. G. nr. 2/2001, ce consacrǎ în mod limitativ cazurile de nulitate necondiționatǎ ale actului de constatare și sancționare contravenționalǎ, care pot fi invocate și din oficiu, instanța observǎ cǎ acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii stabilite prin dispozițiile legale anterior evidențiate.
Din această perspectivă, instanța apreciază că este nejustificată critica formulată de petent, în sensul că nu i-ar fi fost citit procesul verbal încheiat, în circumstanțele în care, așa cum lesne se poate observa, actul de constatare a fost semnat de persoana sancționată ( f. 3 și 15 ), ceea ce presupune că aceasta a luat cunoștință despre conținutul său, fiind așadar îndeplinită formalitatea la care se referă art. 19 alin. (1) teza I din O. G. nr. 2/2001.
În ce privește temeinicia procesului verbal contestat, instanța reține că starea de fapt, astfel cum a fost evidențiată în actul de constatare, este în deplină concordanță cu cea reală, fiind totodată întrunite și condițiile de tipicitate ale contravenției imputate petentului, criticile formulate fiind așadar neîntemeiate.
În acest sens, trebuie reliefat, mai întâi, că potrivit art. 101 alin. (1) pct. 10 din O. U. G. nr. 195/2002, Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: ... 10. montarea la autovehicul și tractor agricol sau forestier, remorcă sau tramvai a luminilor de altă culoare sau intensitate, a altor lumini ori dispozitive de avertizare sonoră sau accesorii ori modificări neomologate, în acest context fiind relevante și prevederile art. 13 din Regulamentul de aplicare a O. U. G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobată prin H. G. nr. 1391/2006, în baza cărora Se interzice montarea la autovehicul, tractor folosit în exploatări agricole și forestiere și vehicul pentru efectuarea de servicii sau lucrări, tramvai ori remorcă a luminilor de altă culoare sau intensitate, a altor lumini, dispozitive ori accesorii de avertizare decât cele omologate. Pe de altă parte, nu poate fi omis că, așa cum dispune art. 112 alin. (1) lit. d) din O. U. G. nr. 195/2002, Certificatul de înmatriculare sau de înregistrare ori dovada înlocuitoare a acestuia se reține de către poliția rutieră în următoarele cazuri: ... d) vehiculul circulă cu defecțiuni majore la sistemele de iluminare - semnalizare sau cu alte dispozitive decât cele omologate.
În al doilea rând, instanța consideră cǎ, fațǎ de proba cu înscrisuri administrată în cauzǎ, nu existǎ motive rezonabile care sǎ susținǎ ipoteza cǎ situația de fapt, astfel cum a fost consemnatǎ în procesul verbal contestat, ar fi diferitǎ de cea realǎ, fiind întrunite și condițiile de tipicitate ale contravenției reproșate petentului. Din această perspectivă, instanța constată că, așa cum reiese din norma de la art. 101 alin. (1) pct. 10 din O. U. G. nr. 195/2002, pentru a putea fi reținută fapta pe care acest text o incriminează se impune ca vehiculul, tractorul agricol sau forestier, remorca ori tramvaiul să aibă montate lumini de altă culoare sau intensitate, alte lumini ori dispozitive de avertizare sonoră sau accesorii ori modificări neomologate, fiind deci în prezența unei fapte cu un conținut alternativ raportat la elementele care, odată montate, sunt de natură a atrage angajarea răspunderii contravenționale a persoanei fizice vinovate. În ce privește cauza de față, este de subliniat că, așa cum s-a consemnat în procesul verbal contestat, ce reprezintă mijloc de probă, în baza art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, autoturismul înmatriculat sub nr._ a fost surprins de către agentul instrumentator având montate în partea din față lumini de poziție de culoare albastră ( f. 3 și 15 ), or în această situație sunt întrunite condițiile de tipicitate ale faptei imputate, de vreme ce norma de incriminare are în vedere inclusiv dotarea vehiculului cu lumini de altă culoare. Pe de altă parte, deși petentul a învederat că, în realitate, în momentul constatării autoturismul nu se afla în deplasare, ci staționa pe ., un asemenea aspect nu poate fi de natură a înlătura antrenarea răspunderii sale, câtă vreme textul art. 101 alin. (1) pct. 10 din O. U. G. nr. 195/2002 sancționează chiar și simpla montare a elementelor respective la nivelul vehiculului, independent de folosirea lor concretă sau de eventuala deplasare pe drumul public. Totuși, în acest context se impune precizarea că, de vreme ce autoturismul se găsea pe . Cluj N., în mod cert a avut loc o tranzitare cu autoturismul a drumurilor publice, astfel că argumentele aduse de petent sunt neîntemeiate, acestea nerezultând din probele administrate. Nu mai puțin, deși petentul a susținut că, în realitate, nu ar fi existat lumini de altă culoare, acestea fiind montate numai în interiorul vehiculului, iar nu și cu privire la luminile de poziție, o asemenea împrejurare nu a rezultat din proba cu înscrisuri, neputând fi primite simplele alegații în acest sens ale petentului, care avea obligația de a și dovedi afirmațiile sale, conform art. 249 din C. proc. civ. Mai mult decât atât, momentul care trebuie luat în considerare rămâne acela al constatării faptei, anume 13.01.2015 ( f. 3 și 15 ), fiind cert că, până în prezent, exista posibilitatea ca luminile de poziție de culoare albastră să fi fost îndepărtate, un element care trebuie avut în vedere fiind acela că persoana sancționată a semnat actul de constatare încheiat ( f. 3 și 15 ). În fine, raportat la aspectul că din textul normei de incriminare reiese că revine calitatea de subiect activ al contravenției persoanei fizice care a montat elementele respective, instanța constată că în mod corect fapta a fost reținută în sarcina petentului, chiar dacă o persoană juridică deține calitatea de titular al dreptului de proprietate asupra vehiculului ( f. 30 ), aceasta mai ales că petentul a relevat, prin referire la anumite lumini care s-ar afla în interiorul autoturismului, că acestea ar fi fost montate de el și de un alt coleg.
Din această perspectivă, este totuși de observat că, în cauza de față, fapta reproșată este susceptibilă de a primi calificarea de acuzație în materie penală, potrivit art. 6 par. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ( CEDO ), în lumina criteriilor consacrate în jurisprudența constantă a Curții de la Strasbourg ( spre exemplu, cauza A. c. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007, cererea nr._/03, par. 51 - 52 ). În consecință, toate garanțiile stabilite de art. 6 din Convenție ar urma sǎ primeascǎ aplicare și în prezentul litigiu, însă, cu toate acestea, nu s-ar putea considera că prin recunoașterea calității de mijloc de probă procesului verbal s-ar prejudicia dreptul la apărare al petentului ori s-ar impieta asupra prezumției sale de nevinovăție, astfel cum este consacrată de art. 6 par. 2 din CEDO, câtǎ vreme instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale este chematǎ a examina legalitatea și temeinicia actului contestat, urmând a hotǎrî și asupra sancțiunii, după cum se exprimă art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001 ( cauza H. c. România, Decizia din 13 martie 2012, cererea 7034/07, par. 11 ). În acest sens, Curtea de la Strasbourg a evidențiat cǎ, în materia delictelor rutiere, aplicarea art. 6 par. 2 din Convenție, ce privește prezumția de nevinovǎție, nu poate fi consideratǎ cǎ ar interzice instituirea unui mecanism intern în baza cǎruia s-ar consacra o prezumție relativǎ de conformitate a celor consemnate în procesul verbal cu cele petrecute în realitate, câtǎ vreme, în alte condiții, s-ar ajunge la situația în care asemenea fapte nu ar mai putea fi, în mod efectiv, sancționate ( cauza H. c. România, Decizia din 13 martie 2012, cererea 7034/07, par. 12 ). Pe de altǎ parte, nu poate fi negată împrejurarea că, odată declanșat controlul jurisdicțional, ca urmare a plângerii formulate, petentul a beneficiat de toate garanțiile procedurale inerente unui demers judiciar, chiar fațǎ de caracterul specific al procedurii contravenționale naționale. Mai mult decât atât, indiferent de aspectul cǎ actul de constatare servește drept mijloc de probǎ în prezenta cauzǎ, aceasta nu presupune cǎ, în mod iremediabil, ar fi prejudiciat dreptul la apǎrare al petentului ori cǎ acesta s-ar fi aflat în imposibilitatea efectivǎ de a face dovada unei stǎri de fapt diferitǎ fațǎ de cea reținutǎ în procesul verbal contestat, câtă vreme în fața instanței petentul a avut posibilitatea de a propune și administra probe cu respectarea principiilor egalitǎții de arme, nemijlocirii și contradictorialitǎții, pentru a combate cele reținute în procesul verbal, or în cauzǎ nu s-a putut demonstra cǎ situația de fapt evidențiată în actul de constatare ar fi diferitǎ de cea realǎ, dupǎ cum s-a arǎtat mai sus. Totodată, nu poate fi imputatǎ intimatului împrejurarea cǎ, odatǎ constatatǎ fapta, nu au fost încheiate și alte acte, în afara celui de sancționare contravențională sau cǎ nu există înregistrări video care să surprindă momentul constatării, câtǎ vreme aceasta ar însemna ca, de fiecare datǎ când fapta este perceputǎ nemijlocit de cǎtre agentul de poliție, acesta din urmǎ sǎ nu poatǎ trece la încheierea procesului verbal dacǎ nu ar exista și alte probe care sǎ confirme cele nemijlocit observate. În fine, este de evidențiat că, potrivit art. 109 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României de către polițiștii de frontieră, iar conform alin. (2) din cadrul aceluiași articol, Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției, așadar legiuitorul nu stabilește, nediferențiat, ca o condiție pentru constatarea faptei necesitatea surprinderii sale prin mijloace tehnice.
În consecință, față de cele anterior evidențiate, instanța conchide că procesul verbal contestat este temeinic și legal, criticile petentului fiind neîntemeiate. Astfel, contravenția reținută există, realizează conținutul constitutiv al normei de incriminare și îi este imputabilă.
Referitor la modalitatea concretă de individualizare a sancțiunii, instanța observă că potrivit art. 21 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal, iar conform art. 5 alin. (5) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, revenind instanței sarcina de a hotărî asupra acesteia, după cum rezultă din cuprinsul art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001.
În ce privește particularitățile cauzei de față, instanța observǎ că amenda stabilită de către agentul de poliție prin procesul verbal contestat a fost individualizată prin referire la minimul punctelor amendă avut în vedere de art. 101 alin. (1) pct. 10 raportat la art. 98 alin. (4) lit. c) din O. U. G. nr. 195/2002 ( f. 3 și 15 ). Pe de altă parte, nu poate fi omis că, ținând seama de limitele speciale ale sancțiunii, trebuie apreciat că fapta reproșată prezintă un grad destul de ridicat de pericol social, dată fiind necesitatea de a nu se interveni asupra elementelor constructive ale vehiculelor, inclusiv sistemul de lumini, cu anumite dispozitive care nu sunt permise de lege. În fine, luând în considerare și istoricul contravențional al petentului ( f. 14 verso ), instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunii de către agentul constatator, nefiind justificată înlocuirea amenzii aplicate cu avertismentul. În acest context, trebuie observat cǎ, în aplicarea art. 112 alin. (1) lit. d) din O. U. G. nr. 195/2002, a fost dispusǎ reținerea certificatului de înmatriculare al autoturismului, dupǎ cum s-a consemnat în actul contestat ( f. 3 și 15 ), iar nu anularea permisului de conducere, însǎ o atare mǎsurǎ reprezintǎ o consecințǎ necesarǎ a faptei de a monta lumini de altǎ culoare, în acest caz fiind obligatorie adoptarea sa, conform textului de lege evidențiat, reținerea certificatului de înmatriculare fiind corectǎ de vreme ce contravenția reținutǎ existǎ și este imputabilǎ petentului, dupǎ cum s-a relevat mai sus. În fine, este de subliniat cǎ, în baza art. 112 alin. (4) din O. U. G. nr. 195/2002, Certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și plăcuțele cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare, cu excepția celor care nu corespund standardelor, se restituie proprietarului sau utilizatorului vehiculului de către poliția rutieră, la prezentarea de către acesta a dovezii încetării motivului pentru care documentul a fost reținut, în condițiile prevăzute în regulament, așadar existǎ o procedurǎ explicitǎ ce se impune a fi urmatǎ în ipoteza în care s-a dispus mǎsura la care se referǎ art. 112 alin. (1) din același act normativ amintit anterior.
În consecință, ținând seama de ansamblul elementelor redate în cele ce preced, potrivit art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, plângerea formulată va fi respinsă ca neîntemeiată, procesul verbal încheiat fiind temeinic și legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca fiind neîntemeiată plângerea formulată de către petentul N. D. A., CNP_, cu dom. în Cluj N., ., ., împotriva procesului verbal . nr._, încheiat la data de 13.01.2015 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj, CUI_.
Menține în întregime procesul verbal contestat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi depusă la Judecătoria Cluj N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.03.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. I. A. M. M.
Red. / Tehn. MI
20.03.2015 - 4 ex.
| ← Somaţie de plată. Hotărâre din 02-03-2015, Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2762/2015. Judecătoria... → |
|---|
