Plângere contravenţională. Sentința nr. 2970/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2970/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 23-03-2015 în dosarul nr. 2970/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
C.-N., Calea Dorobanților nr. 2-4, cod poștal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.2970/2015
Ședința publică de la 23.03.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: G. A. F.
GREFIER: C. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petenta S.C. GRĂDINA DE V. BOEMA S.R.L. în contradictoriu cu intimatul M. C., DIRECTIA DE POLITIE LOCALA C., privind și pe intervenienții P. P. S. ȘI P. M., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 16 martie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 23 martie 2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C.-N. la data de 17.07.2013, sub nr._, petenta S.C. G. DE V. BOEMA S.R.L. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 08.07.2013, precum și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, s-a arătat că petenta a fost sancționată pentru fapta de a desfășura activități comerciale fără a fi autorizată în condițiile legii. S-a susținut că în realitate, la data efectuării controlului, activitatea desfășurată de către petentă era autorizată în mod legal. Astfel, la data de 07.06.2013, a fost înregistrată la Serviciul Autorizări Comerț din cadrul Primăriei C.-N. cererea nr._/452/2013, însoțită de documentația aferentă, prin care s-a solicitat eliberarea avizului de funcționare pentru desfășurarea activității de terasă pentru alimentație publică în zona curții interioare a imobilului situat în C.-N., ..34, jud. C.. În cuprinsul cererii s-a menționat că nu există intenția de a se executa lucrări de construcții, singura necesitate pentru desfășurarea activității fiind mobilarea spațiului curții cu mese și scaune. Conform celor afirmate de petentă, cererea sa nu a fost soluționată, ci a primit doar o comunicare, în data de 03.07.2013, prin care i se solicita completarea documentației depuse cu o autorizație de construire, fără a se indica temeiul legal. S-a precizat că termenul de 30 de zile în care trebuia soluționată cererea de eliberare a avizului de funcționare a expirat la data de 07.07.2013. În consecință, petenta a înregistrat la data de 09.07.2013, cu nr._, o nouă cerere adresată aceluiași serviciu din cadrul Primăriei C.-N., prin care s-a solicitat eliberarea avizului favorabil de funcționare în temeiul prevederilor legale referitoare la procedura aprobării tacite. Nici la această cerere nu s-a primit un răspuns, deși termenul de 5 zile prevăzut de art.8 din O.U.G. nr.27/2003 expirase la data de 15.07.2013. Raportat la data efectuării controlului, respectiv 08.07.2013, petenta desfășura activitatea în mod legal, acordul de funcționare fiind eliberat în mod tacit de autoritatea publică aflată în culpă. S-a argumentat că inițial s-a depus o documentație completă în vederea autorizării activității comerciale, iar actul solicitat în completare, respectiv autorizația de construire, nu era necesar, întrucât nu a fost executată pentru desfășurarea activității de terasă de alimentație publica nicio lucrare de construcție pentru care să fie necesară autorizarea conform dispozițiilor Legii nr.50/1990. Deși în cuprinsul Anexei nr.2 din H.C.L. nr.467/2009 se face referire la obligativitatea prezentării și includerii în documentația depusă de agentul comercial a unei autorizații de construire, aceasta se referiră doar la construcțiile realizate după anul 2005. Autoritatea publică locală nu are posibilitatea de a-și interpreta propriul său act decizional, în sensul extinderii situațiilor și altor lucrări, cu încălcarea limitelor Legii nr.50/1990.
În drept, au fost invocate prevederile O.G. nr.2/2001, O.U.G. 27/2003 și Legea nr.50/1990.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei, conform art.19 din O.U.G. nr.80/2013 (fila 4).
Prin întâmpinarea depusă la data de 14.08.2013, intimatul M. C.-N. – Direcția Poliția Locală a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de constatare a contravenției ca fiind temeinic și legal încheiat. S-a arătat că petenta a fost sancționată în temeiul art.73 pct.1 din O.G. nr.99/2000 deoarece în data de 08.07.2013, ora 11:30, s-a constatat că pe terasa situată în municipiul C.-N., ..34, funcționează societatea petentă, fără a deține acord de funcționare și aprobare de orar eliberate de Primăria municipiului C.-N.. Având în vedere că prin dispozițiile O.G. nr.99/2000 este necesară obținerea autorizației de funcționare anterior desfășurării unui exercițiu comercial, petenta nu ar putea invoca propria culpă în apărare, aceasta fiind singura responsabilă de efectuarea tuturor demersurilor necesare în vederea autorizării societății. S-a precizat că măsura suspendării activității este prevăzută în lege ca o obligație în cazul sancționării contravenționale, nefiind lăsată la aprecierea agentului constatator. În ceea ce privește starea de fapt, s-a argumentat că la momentul controlului, petenta nu deținea acordul de funcționare și aprobarea de orar, iar aspectele privind aprobarea tacită sunt nefondate. Astfel, prin cererea înregistrată sub nr._/452/07.06.2013, adresată Serviciului Autorizări Comerț din cadrul Primăriei, s-a solicitat eliberarea avizului de funcționare pentru terasa de alimentație publică. Prin adresa nr._/452/26.06.0213, s-a comunicat petentei faptul că acordul de funcționare se emite agenților economici care desfășoară activități comerciale în structuri de vânzare, cu referire la produsele alimentare, nealimentare și la serviciile de piață, inclusiv cele de alimentație publică, prevăzute în anexa la O.G. nr.99/2000, iar pentru amplasarea unei terase de alimentație publică, chiar și pe domeniul privat, este necesară obținerea autorizației de construire, solicitând petentei completarea documentației depuse. Adresa a fost expediată la data de 02.07.2013, cu confirmare de primire, însă deoarece petenta nu s-a conformat acestei solicitări, nu s-a putut lua o decizie cu privire la acordul de funcționare. Raportat la procedura aprobării tacite, s-a susținut că doar instanță de contencios administrativ s-ar putea pronunța în temeiul O.U.G. nr.27/2003, în procedura plângerii contravenționale instanța fiind chemată doar să analizeze legalitatea sancțiunilor dispuse de agentul constatator. De asemenea, s-a adăugat că la nivelul instituției intimate au fost înregistrate mai multe sesizări și memorii ale locuitorilor din vecinătatea imobilului deținut de petentă, prin care au fost semnalate neregularități privind desfășurarea activității comerciale fără autorizație, orarul de funcționare, tulburarea liniștii și schimbarea destinației spațiului. S-a considerat că fapta reținută este probată cu ajutorul prezumțiilor de legalitate și de veridicitate a procesului-verbal de constatare a contravenției, datorată constatării personale a faptei de către agent, aspect ce este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. În ceea ce privește sancțiunea aplicată, aceasta a fost considerată ca proporțională cu gradul de pericol social al faptei, fiind stabilită cu respectarea prevederilor art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, la minimul prevăzut de lege, iar sancțiunea avertismentului nu ar fi suficientă pentru restabilirea ordinii de drept sau pentru atenționarea petentei cu privire la conduita sa viitoare.
În drept, au fost invocate prevederile art.5 alin.1, art.73 pct.1 din O.G. nr.99/2000, art.9 alin.2 din O.U.G. nr.27/2003, art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001.
Prin răspunsul la întâmpinare din data de 01.10.2013, petenta a combătut apărările intimatului, arătând că starea de fapt expusă de acesta în justificarea refuzului de eliberare a avizului de funcționare și, ulterior, în demersul de sancționare contravențională este în neconcordanță cu realitatea, fiind făcută cu rea-credință. Astfel, deși se insinuează că petenta și-ar fi început activitatea anterior obținerii avizului de funcționare, în cursul lunii mai 2013, nu s-au adus probe în susținerea acestui fapt. S-a reiterat că termenul de 30 de zile în care trebuia soluționată cererea de eliberare a avizului de funcționare nr._/452/2013 expira la data de 07.07.2013, iar ulterior acelui moment, conform art.7 din O.G. nr.27/2003, petenta putea funcționa și desfășura activitatea comercială în mod legal, cererea fiind considerată ca aprobată în mod tacit. Referitor la deranjarea vecinilor prin organizarea unor concerte în perioada 16.05.2013 – 26.05.2013, s-a precizat că acele evenimente au fost organizate de către o altă entitate, respectiv Asociația Photo România, în colaborare cu Asociația Studenților Arhitecți și S.C. ALTE FAPTE S.R.L., cu acordul și sub patronajul Primăriei C.-N.. Evenimentul nu a avut legătură cu activitatea petentei și a fost conceput chiar înainte de încheierea contractului de închiriere în baza căruia își desfășoară aceasta activitatea în locația din litigiu. Aceste aspecte rezultă în mod direct din Contractul de închiriere din data de 15.03.2013, Contractul de comodat din data de 11.03.2013, din procesul-verbal de constatare a contravenției nr._/23.05.2013 prin care a fost sancționată Asociația Photo România pentru zgomotul ce depășea limitele legale și polua vecinătățile, precum și din cererile înregistrate de organizatorul evenimentului „Festivalul Photo România” la Primăria C.-N., în vederea autorizării. Raportat la schimbarea destinației imobilului din locuință în spațiu comercial, s-a arătat că respectivul imobil a fost construit în jurul anului 1830, fiind folosit ca reședință de diferite familii nobiliare locale, iar ulterior, la sfârșitul anilor 1950, a fost naționalizat de către Statul Român, acesta schimbându-i faptic destinația, fără a evidenția acest lucru în cuprinsul cărții funciare. De la acel moment, destinația sa a fost doar de restaurant cu grădină de vară. Imobilul în care petenta își desfășoară activitatea este una dintre clădirile emblematice ale municipiului C.-N., în care pe durata ultimilor aproximativ 50 de ani a funcționat, cu anumite intermitențe, localul numit „Grădina de V. Boema”. Prin lucrările realizate de proprietar și de petentă doar s-au consolidat și renovat spațiile degradate ale vechiului restaurant și a vechii grădini de vară. Toate acestea rezultă din Contractul de închiriere nr.281/01.11.1973, prin care întreprinderea G.I.G.C.L. a închiriat respectivul imobil ce urma a fi folosit pentru activități comerciale de către chiriașul Întreprinderea de Alimentație Publică C., din autorizația de funcționare nr.887/1997 eliberată de Inspectoratul Teritorial pentru Protecția Muncii al Județului C. societății ARTA CULINARĂ S.A., precum și din autorizația de Mediu nr.447/04.05.2000 eliberată de Agenția Protecția Mediului C. aceleiași societăți pentru desfășurarea activității de preparare și desfacere de produse specifice de restaurant, băuturi alcoolice, răcoritoare etc. S-a învederat că locația în discuție a funcționat fără restricții în perioada în care imobilul era în proprietatea statului, însă în prezent, când este în proprietate privată, nu ar mai putea fi folosită pentru același tip de activitate.
La termenul din data de 28.11.2013, s-a formulat o cerere de intervenție accesorie în interesul intimatului de către P. M. și P. P. S., prin care s-a solicitat admiterea în principiu a acesteia, respingerea plângerii contravenționale ce nefondată, precum și acordarea cheltuielilor de judecată. În cuprinsul cererii s-a precizat că intervenienții accesorii sunt proprietari ai imobilelor din C.-N., .. 32, numărul imediat următor celui în care își desfășoară activitatea societatea petentă, având chiar un perete lipit, în partea dinspre stradă. Proprietarul imobilului de la numărul 34, în calitate de persoană fizică, a obținut în cursul lunii martie 2013 autorizația de construire nr.361/28.03.2013 pentru lucrări de intervenție în primă urgență, reabilitare casă. Ulterior a fost încheiat contractul de închiriere cu petenta, declarând în fals că nu au vecini cu pereți lipiți sau învecinați, după care a fost solicitată autorizarea activităților de restaurant/baruri și alte activități de servire a băuturilor. În baza lucrărilor de reabilitare de urgență a fost transformat întregul imobil în restaurant/bar, iar terenul a fost amenajat ca grădină de vară. S-a procedat la o recompartimentare și s-a construit un nou bar deschis în curtea imobilului, un perete pe verticală la 20-30 cm de peretele casei intervenienților și un cuptor de pizza și ceaun. Pentru consemnarea acestor circumstanțe a fost încheiat procesul-verbal de constatare de urgență a unei stări de fapt nr.309/10.07.2013 de către B. S. D.. Petenta a obținut înregistrarea mențiunii de declarație a activității de la O.R.C. C. fără a face nicio precizare cu privire la faptul că există pereți lipiți de acest imobil și fără a solicita acordul altor proprietari învecinați. În consecință, au fost formulate mai multe memorii prin care s-a reclamant faptul că societatea funcționează fără a avea acord de funcționare, fără a avea autorizație de construire pentru terasă/restaurant/club de noapte, fără a avea orar de funcționare aprobat de Primar și fără ca vreunul dintre vecini să-și fi dat acordul pentru eliberarea tuturor acestor documente. De asemenea, a fost semnalat faptul că este depășit nivelul de sunet permis, persistă zilnic fum și miros de mâncare, iar lucrările efectuate în regim de urgență au încălcat normele în vigoare. Cu toate acesta, petenta a început să desfășoare activitate la sfârșitul lunii mai, cu program de funcționare până la ora 4 dimineața. În cursul anului 2013, intervenienții au solicitat suspendarea activității petentei, prin memoriul înregistrat sub nr._/1/2013 și au fost informați în scris că societatea nu are acord de funcționare. De asemenea, ca urmare a declanșării procesului, au formulat o cerere de emitere a unei ordonanței președințiale pe rolul Judecătoriei C.-N., prin care s-a solicitat suspendarea activității până la . accesorii și-au justificat interesul prin aceea că au suportat toată vara activitatea neautorizată a petentei, aceasta stare de fapt fiind una de durată, întrucât petenta nu consideră necesar să obțină avizele, orarul sau autorizațiile de funcționare cerute de lege, iar anularea procesului-verbal ar presupune confirmarea unei activități nelegale ce le afectează în mod direct viața privată. S-a precizat că au interesul de a susține poziția intimatului în ceea ce privește legalitatea măsurii aplicate, întrucât acesta este singurul care poate aplica sancțiuni de natură a-i proteja. Pe fondul plângerii, s-a arătat că la momentul constatării contravenției lipseau autorizația de construire emisă pe numele petentei, orarul de funcționare și avizul de funcționare, fapt necontestat de către petentă. În ceea ce privește susținerile referitoare la aprobarea tacită, s-a învederat că petenta nu ave dreptul să își înceapă activitatea până nu deținea toate acordurile legale, iar constatarea acordului tacit se putea face prin valorificarea procedurii speciale prevăzute de O.U.G. nr.27/2003 în fața instanței de contencios administrativ, urmând ca după obținerea unei hotărâri definitive să își înceapă activitatea. Astfel, instanța sesizată cu plângerea contravențională nu ar fi competentă să constate aplicarea procedurii prevăzute de O.U.G. nr.27/2003, această prerogativă aparținând exclusiv instanței de contencios administrativ. Mai mult, petenta nu a rămas fără răspuns în decursul celor 30 de zile, ci i-au fost solicitate înscrisuri suplimentare, și anume autorizația de construire pentru lucrările executate. Deși petenta susține că nu ar avea nevoie de respectiva autorizație, prin H.C.L. nr.467/2009, Anexa 2, se solicită în mod expres agenților economici să prezinte autorizația de construire pentru construcțiile noi, iar petenta a edificat un nou bar în curte, un gard ornamental, a mansardat bucătăria și a ridicat un cuptor de pizza cu fundație. S-a precizat că imobilul în cauză este monument istoric, astfel încât orice lucrări se efectuează trebuie avizate de reprezentanți abilitați ai Ministerului culturii, obținerea autorizației de construire fiind expres solicitată atât de Legea nr.50/1991, cât și de legislația specifică. Instanța de contencios contravențional nu s-ar putea pronunța asupra legalității H.C.L. nr.467/2009, care cuprinde această cerință, această chestiune aflându-se din nou în competența instanței de contencios administrativ. Chiar dacă petenta ar obține în prezent avizele necesare, . ar putea retroactiva. În privința cheltuielilor de judecată, s-a solicitat acordarea onorariului avocațial, în temeiul dispozițiilor art.451 și următoarele din Codul de procedură civilă.
În drept, au fost invocate prevederile art.61 și următoarele C.proc.civ., O.G. nr.99/2000, H.C.L. nr.467/2000, H.C.L. nr.411/2009, O.U.G. nr.27/2003, Legea nr.50/1991.
Prin înscrisul depus la data de 23.12.2013, intimatul a indicat faptul că solicită admiterea în principiu a cererii de intervenție accesorie, întrucât intervenienții sunt proprietari ai imobilului aflat în vecinătatea spațiului unde petenta își desfășoară activitatea și au fost afectați în mod direct de situația generată prin nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la obținerea acordului de funcționare și aprobării de orar.
La termenul din data de 23.01.2014, petenta a formulat întâmpinare la cererea de intervenție accesorie, solicitând respingerea acesteia ca inadmisibilă pe cale de excepție, iar în subsidiar ca inadmisibilă în principiu. Pe fond, a solicitat admiterea plângerii contravenționale și respingerea cererii de intervenție accesorie. În susținerea excepției de inadmisibilitate, petenta a arătat că plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției are un caracter special, derogatoriu, ce impune un cadru procesual limitat. Legiuitorul a prevăzut participarea procesuală doar a celor indicați în mod expres prin art.31 din O.G. nr.2/2001. Intervenienții ar dori o imixtiune artificială într-o procedură contencioasă specială, cu scopul de a se substitui organului constatator al contravenției. Chiar dacă plângerile contravenționale se judecă potrivit procedurii civile, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că petentul beneficiază de garanțiile prevăzute de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel că orice intervenție în procedura de soluționare a plângerii este de natură a îi vătăma grav drepturile procesuale. Cu privire la admisibilitatea în principiu, s-a indicat faptul că intervenienții accesorii nu au justificat un interes pentru a participa în proces. În dovedirea afirmațiilor privind efectele pe care le-ar fi suportat aceștia ca urmare a desfășurării activității comerciale a petentei, ei se folosesc de înscrisuri cu privire la care instanțele deja s-au pronunțat, arătând că fac referire la o altă entitate, respectiv Asociația Photo România. Aceste afirmații sunt contrazise și de considerentele Decizie civile nr.624/A/2013 a Tribunalului C., prin care s-a stabilit că intervenineții din prezentul dosar nu au făcut dovada că prin activitatea petentei le este încălcat dreptul la folosința liniștită a locuințelor. S-a învederat că interesul de a participa la prezenta cauză nu este legitim sau actual, întrucât nu este încălcat vreun drept subiectiv, intervenienții nefăcând dovada vreunei încălcări a limitelor legale de desfășurare a activității petentei. Aceștia doar se consideră deranjați de activitatea comercială desfășurată în imobil și doresc în mod artificial să se servească de prezenta procedură în scopuri șicanatorii. Mai mult, în prezent petenta nu desfășoară vreo activitate comercială în grădina de vară a imobilului de la numărul 34, astfel încât este imposibil ca drepturile intervenienților să fie încălcate. Pe fondul cererii, s-a menționat că susținerile intervenienților sunt eronate, iar starea de fapt expusă de aceștia nu este conformă cu realitatea. Referitor la afirmațiile privind transformarea imobilului și schimbarea destinației acestuia, s-a reiterat că în ultimi 50 de ani în incinta acestuia a funcționat localul „Grădina de V. Boema”, iar lucrările realizare în baza autorizației de construire nr.361/2013 au presupus doar consolidarea și renovarea spațiilor degradate ale vechiului restaurant și a vechii grădini de vară, inetrvenienții înșiși recunoscând în cuprinsul unui memoriu adresat Primăriei că la momentul la care Statul Român era unic proprietar al imobilului a permis amplasarea câtorva mese în curte. În ceea ce privește deranjarea fonică, s-a argumentat faptul că acest aspect nu ține de obiectul dosarului și nici nu corespunde realității, astfel cum s-a susținut și anterior. S-au invocat prevederile art.7 alin.1 din O.U.G. nr.27/2003, considerându-se că petenta nu ar fi trebuit să aștepte obținerea unei hotărâri judecătorești de constatare a aprobării tacite, iar doar ulterior să își înceapă activitatea.
În drept, au fost invocate prevederile art.205 C.proc.civ..
La data de 17.02.2014, intervenienții accesorii au formulat răspuns la întâmpinarea petentei, prin care s-a solicitat respingerea excepției inadmisibilității și admiterea în principiu a cererii. În privința excepției, s-a învederat că textul art.31 din O.G. nr.2/2001, invocat de petentă, face referire la persoanele care pot formula plângere, iar nu la toți participanții. Mai mult, cererea de intervenție accesorie este admisibilă în orice materie, aspect susținut și în doctrină, neexistând vreun text legal care să limiteze sau să condiționeze această admisibilitate. În practica instanțelor s-a reținut că are interes să formuleze o astfel de cerere persoana care a formulat plângerea sau denunțul în urma cărora a fost sesizat agentul constatator, fiind suficient ca aceasta să justifice un interes moral. Cu privire la admisibilitatea în principiu, s-a considerat că a există un interes legitim și actual al persoanelor direct afectate de fapta contravențională sancționată. Chiar dacă societatea petentă, care a funcționat toată vara, a obținut în luna noiembrie 2013 un aviz de funcționare, analiza procesului-verbal se raportează la momentul la care a fost întocmit, astfel încât nu trebuie justificat un interes în prezent. Cu privire la fondul cererii, s-a arătat că necesitatea obținerii avizelor legale nu depinde în niciun fel de numărul meselor existente sau de faptul că activitatea se desfășoară într-un imobil emblematic. S-a reiterat faptul că nu este de competența instanței sesizate cu prezenta cauză să constate aplicabilitatea prevederilor O.U.G. nr.27/2003, ci aceasta aparține doar instanței de contencios administrativ.
La termenul din data de 20.02.2014, instanța a apreciat că excepția inadmisibilității ridicată de petentă nu este o excepție în sensul art.245 C.proc.iv., întrucât vizează una din condițiile de admisibilitate a cererii. Prin Încheierea de ședință din aceeași dată, instanța a respins cererea de intervenție accesorie, ca inadmisibilă în principiu datorită lipsei interesului determinat și actual. Față de faptul că s-a declarat apel împotriva încheierii, în temeiul art.64 alin.4 C.proc.civ. s-a dispus suspendarea judecării cauzei.
Împotriva acestei soluții, intervenienții accesorii au formulat apel, înregistrat pe rolul Tribunalului C. sub nr._, solicitând schimbarea în tot a încheierii atacate și, pe cale de consecință, admiterea în principiu a cererii de intervenție formulate în interesul intimatului. În susținerea cererii de apel s-a arătat că există un interes determinat și actual, ce diferă de cel e trebuie dovedit în cazul unei intervenții in interes propriu, ce rezultă din faptul că au fost afectați de fapta contravențională sancționată și nu poate fi influențat de obținerea ulterioară a unui aviz de funcționare.
Prin Decizia Civilă nr.209/2014 a Tribunalului C., a fost admis apelul intervenienților accesorii împotriva Încheierii de ședință din data de 20.02.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C.-N., aceasta fiind modificată în sensul admiterii în principiu a cererii de intervenție în interesul intimatului.
La data de 04.12.2014, petenta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, ca urmare a soluției pronunțate de Tribunalul C..
În drept, au fost invocate prevederile art.415 alin4 și art.64 alin.4 C.proc.civ..
La termenul din data de 16.02.2015, instanța a constatat că au încetat motivele ce au dus la suspendarea cauzei, prin pronunțarea Deciziei civile nr.209/2014 a Tribunalului C., definitivă, astfel încât a admis cererea formulată de petentă și a dispus repunerea pe rol a cauzei, în temeiul art. 415 și art.64 alin.4 C.proc.civ.. De asemenea, s-a luat act de faptul că prin respectiva hotărâre s-a admis în principiu cererea de intervenție accesorie în interesul intimatului.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri (adresa nr._/452/26.06.2013 – fila 5, fila 17, fila 259; cererea nr._/1 – fila 6, fila 263; proces-verbal . nr._ – fila 7; dovadă de comunicare – fila 18; memorii – file 19-28; fișă de calcul a chiriei – file 42-43; contract de închiriere –file 44-46; contract de închiriere nr.1092/31.09.1995 – fie 47-48; proces-verbal – fila 49; autorizație de funcționare nr.887/01.04.1997 – fila 50; autorizație de mediu – fila 51; cerere nr._/17.05.2013 – fila 52; cerere nr._/13.05.2013 – fila 53; contrat de comodat – file 54-57; proces-verbal de predare-primire anexă la contractul de comodat – fila 58, fila 60; proces-verbal . nr._ – fila 59; extras de carte funciară – file 71-77; autorizație de construire nr.361/28.03.2013 – file 78-79, fila 256; contract de închiriere nr._/20.03.2013 – file 80-86; declarație – fila 87; certificat ORC – file 88-89; proces-verbal din data de 10.07.2013 – fila 90; planșe fotografice – file 91-97, file 160-165, file 247-255; adresa nr._/452/01.07.2013 – fila 99; adresa nr._/482/23.05.2013 – fila 100; adresa nr.RS/_/_ – fila 101memorii – file 102-117; Ordonanța civilă nr._/2013 – file 118-122; Ordonanța președințială nr.2970/2010 – file 123-126; fișă de informare – fila 127; file doctrină – file 142-154; adresa nr._/3/20.11.2013 – fila 155; plângere prealabilă – file 156-159, file 175-180; acțiune în contencios administrativ - file 166-174; Decizia civilă nr.624/A/2013 – file 181-193; extras de pe portalul instanțelor – file 210-211, fila 289; cerere nr._/11.11.2013 – fila 212, fila 277; proces-verbal de constatare nr.131/22.10.2013 – fila 213, fila 271; adresa nr._/452/04.03.2015 – fila 219; întâmpinare – file 242-246; cerere nr._/45/07.06.2013 – fila 257; extras de carte funciară – fila 258; raport de inspecție – fila 260; adresa nr._/452/09.07.2013 – fila 261; notă internă – fila 262; adresa nr._/451/03.09.2013 – fila 262 verso; notă internă nr._,_/431/23.07.2013 – fila 264; adresa nr._/452/24.07.2013 – fila 265; nota internă nr._/432/07.08.2013 – fila 266; nota internă nr._/432/07.08.2013 – fila 267; proces-verbal nr._/452/12.08.2013 – fila 268; proces-verbal din 29.08.2013 – fila 269; adresa nr._/452/29.08.2013 – fila 270; nota internă nr._/482/31.10.2013 – fila 272; adresa nr._/481/05.11.2013 – fila 273; proces-verbal din 05.11.2013 – file 274-276; autorizația de construire nr.1485/15.11.2013 – fila 278; extras de carte funciară –fila 279; planuri – file 280-283; cerere – fila 284; adresa nr._/19.11._ – fila 285; declarație – fila 286; dresa nr._/3/20.11.2013 – file 287-288; proces-verbal din 21.11.2013 – fie 290-292; acord de funcționare nr.7372/21.11.2013 – fila 293; adresa nr._/452/17.02.2014 – fila 294; notă internă nr._/452/20.02.2014 – fila 295; acțiune civilă – file 296-299). De asemenea, la termenul din data de 16.02.2013, instanța a dispus acvirarea dosarului nr._/117/2013 a Tribunalului C..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Din extrasul eliberat la data de 12.03.2013 (fila 258) aferent cărții funciare nr._ C.-N., (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.2773), imobilul de pe . C.-N., nr.34, avea destinația de casă cu etaj, din cărămidă, curte și grădină, fiind notată calitatea de monument istoric a imobilului prin Actul administrativ nr.164 din 21.03.2011, emis de Ministrul Culturii și cultelor.
Prin contractul de închiriere din data de 15.03.2013, înregistrat la Administrația Finanțelor Publice C.-N. sub nr._/20.03.2013 (file 80-86), petenta a dobândit dreptul de folosință asupra imobilului situat în C.-N., ..34, înscris în Cartea funciară nr._ a localității C.-N., constând în casă cu etaj din cărămidă, curte și grădină, în scopul de a desfășura activități de Restaurant – Bar – Club și alte activități conexe, conform art.2 din contract.
La data de 28.03.2013 a fost emisă autorizația de construire nr.361 (file 78-79), cu valabilitate de 12 luni, pentru lucrări de intervenție în primă urgență: reabilitare casă, pentru imobilul de pe ..34, cu mențiunea că potrivit Legii nr.50/1991, art.7 alin16, documentația tehnică necesară se va definitiva pe parcursul sau la încheierea executării lucrărilor, cu respectarea avizelor și actului administrativ al autorității competente pentru protecția mediului. Din nota internă nr._/432/07.08.2013 a Direcției de Urbanism – Serviciul Autorizări Construcții a Municipiului C.-N. (fila 267), este comunicat Serviciului Autorizări Comerț din cadrul aceleiași instituții faptul că privitor la mențiunea că „în etapa a II-a lucrările de reabilitare vor viza punerea în funcțiune în perioada de vară, a terasei imobilului”, această temă nu a fost dezvoltată în cadrul documentației avizate.
La data de 07.06.2013 a fost înregistrată la Primăria Municipiului C.-N., sub numărul_/45 (fila 257), cererea prin care petenta a solicitat eliberarea acordului de funcționare pentru locația din ..34, pentru obiectul de activitate „terasă exterioară – alimentație publică”. De asemenea, s-a solicitat acordul pentru orar de funcționare între orele 08:00 – 22:00, în fiecare zi a săptămânii.
Prin adresa nr._/452/26.0.06.2013, i-a fost adus la cunoștință petentei de către Serviciul Autorizări Comerț din cadrul Primăriei Municipiului C.-N. faptul că în conformitate cu O.G. nr.99/2000, art.3 alin.2 și art.6 alin.1, precum și a H.C.L. nr.467/06.10.2009, acordul de funcționare se emite agenților economici care desfășoară activități comerciale, în structuri de vânzare, cu referire la produsele alimentare, nealimentare și la serviciile de piață, inclusiv cele de alimentație publică, prevăzute în anexa ordonanței, precum și faptul că pentru amplasarea unei terase de alimentație publică, chiar și pe domeniul privat, este necesară obținerea autorizației de construire, în conformitate cu prevederile legale, emisă de către acea instituție prin serviciile de specialitate din cadrul direcției Urbanism. I s-a mai pus în vedere petentei că programul de funcționare al teraselor de pe raza municipiului C.-N. s-a stabilit prin intermediul H.C.L. nr.411/30.09.2008.
Această adresă a fost comunicată prin scrisoare recomandată cu aviz de primire și a fost primită de către petentă la data de 03.07.2013 (fila 18).
La data de 03.07.2013 a fost întocmit raportul de inspecție nr.1114 (fila 260) de către Serviciul Inspecție Comercială a intimatului (fila 260), prin care s-a constatat că în curtea interioară a imobilului de pe ..34, petenta desfășura activitate de cafe-bar și restaurant, fiind recomandată respectarea celor puse în vedere prin adresa nr._/452/26.06.2013. Respectivul raport a fost predat în copie și reprezentantului petentei, astfel cum rezultă din semnătura și ștampila aplicate .
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 08.07.2013 (fila 7), emis de către M. C.-N. – Direcția Poliția Locală, s-a reținut că petenta a încălcat dispozițiile art.73 pct. 1 lit. a, coroborat cu art.74, din O.G. nr.99/2000, deoarece în urma controlului din data de 08.07.2013, desfășurat la sediul acesteia de pe ..34, a funcționat S.C. „GRĂDINA DE V. BOEMA” S.R.L., fără a deține acord de funcționare și aprobare de orar eliberate de către Primăria Municipiului C.-N.. În consecință, i s-a aplicat petentei sancțiunea principală a amenzii, în cuantum de 400 lei, și sancțiunea complementară a suspendării activității până la data autorizării, conform art.73 pct.1 din O.G. nr.99/2000.
La data de 09.07.2013, petenta a înregistrat la Primăria Municipiului C.-N. cererea nr._/1 (fila 6), prin care a solicitat eliberarea avizului favorabil de funcționare în baza cererii inițiale nr._ din data de 07.06.2013 ca urmare a aprobării tacite, precum și a actului doveditor, în termenul de 5 zile prevăzut de art.8 din O.U.G. nr.27/2003. În cuprinsul cererii, petenta și-a exprimat poziția față de comunicarea anterioară, afirmând că autorizația de construire solicitată nu este necesară.
La data de 25.07.2013 a fost expediat răspunsul Serviciului Autorizări Comerț nr._/452/24.07.2013 (fila 265), prin care s-a adus la cunoștință petentei că nu se poate considera că a intervenit aprobarea tacită, din moment ce necesitatea dobândirii autorizației de construire rezultă din însăși planșa depusă de petentă la dosarul de autorizare de funcționare, Plan parter scara 1:100 „amenajare terasă exterioară” Proiect P11/2013 faza D.T.A.C. elaborat de S.C. BSM-Proiect S.R.L..
Prin adresa nr._/451/03.09.2013 a Direcției Patrimoniului Municipiului și Evidența Proprietății din cadrul Primăriei Municipiului C.-N. (fila 262 verso), intervenienții accesorii au fost înștiințați cu privire la faptul că potrivit procesului-verbal nr.679/48 din data de 14.02.2000 s-a constata că în imobilului de la nr.34 de pe ., în baza contractului de închiriere nr.1092/1995 (file 47-48), societate S.C. Arta Culinară S.A., spațiul fiind folosit ca grădină de vară. Acest fapt reiese și din Autorizația de funcționare din punct de vedere al protecției mediului nr.887 din 01.04.1997 (fila 50), emis pe numele aceleiași societăți, și a Autorizației de mediu nr.447 din 04.05.2000 (fila 51).
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C. - – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 02.10.2013, sub nr._/117/2013, petenta a solicitat instanței de contencios administrativ să constate aprobarea tacită a avizului și orarului de funcționare solicitate prin cererea înregistrată sub nr._/45/07.06.2013 (file 3-10 dosar nr._/117/2013).
Din extrasul de carte funciară aferent cărții funciare nr._ (fila 279) din data de 21.1.0.2013, reiese că destinația imobilului de pe ..34 a fost modificată în construcție cu profilul de activitate spațiu de producție, grădină de vară.
La data de 22.10.2013 a fost încheiat procesul-verbal de constatare nr.131 (fila 271) de către Serviciul Control Urbanism și Disciplina în Construcții din cadrul intimatului, prin care s-a reținut că la data de 06.08.2013 lucrările erau finalizate, iar documentația tehnică ce a stat la baza emiterii AC nr.361/28.03.2013 nu a fost completată cu toate actele, avizele și piesele necesare.
Din procesele-verbale ale Serviciului Autorizări Comerț din cadrul primăriei Municipiului C.-N. din datele de 12.08.2013 (fila 268), 29.08.2013 (fila 269), 05.11.2013 (file 274-276), reiese că această comisie și-a menținut pe întreaga durată punctul de vedere privind faptul că documentația inițial depusă de către petentă era incompletă, fiind necesară obținerea autorizației de construire. În cuprinsul celui din urmă proces-verbal, din data de 05.11.2013, se precizează că a fost depus dosarul pentru obținerea autorizației de construire pentru reabilitare casă și amenajări exterioare și că numai urmare a modificării destinației imobilului în cuprinsul cărții funciare este înlăturat impedimentul dat de tipul construcției.
La data de 15.11.2013 este emisă autorizația de construire nr.1485 (fila 278), pentru reabilitare casă și amenajări exterioare pentru imobilul nr.34 de pe .>
La data de 21.11.2013 a fost emis Acordul de funcționare nr.7372 (fila 293) pe numele petentei, în baza cererii nr._/07.06.2013, pentru obiectul de activitate restaurant, servicii de catering pentru evenimente, baruri și alte activități de servire a băuturilor, cu orar de funcționare pentru terasă de luni până duminică, între orele 10:00 – 02:00.
Prin Încheierea civilă nr.2035/2013 din 22.11.2013 a Tribunalului C. – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, dată în dosarul nr._/117/2013 (fila 44 dosar nr._/117/2013), instanța a luat act de renunțarea la judecată, în baza manifestării de voință a petentei.
Potrivit art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Conform art.16 alin.1 din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Conform art.17 din O.G. nr.2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Art. 21 alin.3 din același act normativ stabilește că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal
Potrivit art.73 pct. 1 lit. a din O.G. nr.99/2000, constituie contravenție, dacă nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiune, și se sancționează conform textului normativ, desfășurarea oricărui exercițiu comercial cu încălcarea prevederilor art. 5 alin.1, cu suspendarea activității comerciale până la data autorizării și cu amendă de la 200 lei la 500 lei pentru structurile de vânzare cu suprafață mică. Art.5 alin.1 din același act normativ stabilește că orice exercițiu comercial se desfășoară numai de către comercianți autorizați în condițiile legii.
Conform art.4 din H.C.L. nr.467/2009, pe raza municipiului C.-N. desfășurarea activității de comercializare a produselor și serviciilor de piață se face în baza acordului de funcționare emis de autoritatea publică locală în baza procedurii reglementate de regulament. Potrivit art.8 din același act normativ, prin acord de funcționare se înțelege actul administrativ emis de autoritatea locală care reglementează și aprobă desfășurarea activității de comercializare a produselor și serviciilor de piață. De asemenea, conform primului alineat al art.11 din H.C.L. nr.467/2009, fiecare operator economic solicită orarul de funcționare cu respectarea prevederilor înscrise în legislația muncii și cu condiția respectării reglementărilor în vigoare privind normele de conviețuire socială, ordinea și liniștea publică.
Analizând legalitatea procesului-verbal contestat, având în vedere dispozițiile art.16 și art.17 din O.G. nr.2/2001, instanța retine că acesta a fost încheiat cu respectarea tuturor condițiilor formale prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
Referitor la temeinicia procesului-verbal atacat, instanța amintește că, având în vedere natura de act administrativ oficial cu caracter jurisdicțional a procesului-verbal de constatare a contravenției, acesta se bucură de prezumția de legalitate și temeinice, prezumție care are o natură relativă, putând fi răsturnată prin proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a apreciat că, în ciuda naturii bănești a sancțiunii efectiv aplicate, suma sa mică și natura civilă a legii de pedepsire a contravenției respective, procedura în cauzele de natură contravențională poate fi asimilată unei proceduri penale, în măsura în care dispoziția a cărei încălcare a fost atribuită reclamantului are un caracter general și nu se adresează unui anumit grup de persoane ci tuturor cetățenilor; ea le impune un anumit comportament și însoțește această cerință cu o sancțiune care încerca în același timp să descurajeze și să pedepsească (cauza A. împotriva României, Hotărârea din 4 octombrie 2007, parag.51; cauza Öztürk împotriva Germaniei, Hotărârea din 21 februarie 1984, parag.53). Astfel, vor fi analizate trei criterii: încadrarea juridică a măsurii în litigiu în legislația națională, caracterul propriu-zis al măsurii, precum și caracterul și gravitatea „sancțiunii”, criterii ce sunt alternative, nu cumulative, astfel încât pentru aplicarea art. 6 cu privire la termenii „acuzații în materie penală”, este suficient ca, prin natura sa, contravenția în cauză să fie „penală” din punct de vedere al Convenției, sau să fi expus persoana respectivă la o sancțiune care, în virtutea caracterului și gravității ei, să se încadreze în general în „materie penală” (cauza I. P. împotriva României, Decizia cu privire la admisibilitatea cererii nr._/04, parag.22). Având în vedere aceste criterii, instanța constată că în cauza de față devin aplicabile reglementările Curții privind noțiunea de „acuzație în materie penală”, în înțelesul art.6 din Convenție, urmând a avea aplicabilitate toate garanțiile ce însoțesc o astfel de procedură, printre care și prezumția de nevinovăție.
De asemenea, prin jurisprudența sa, Curtea a constatat că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, iar Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag, art. 6 alin. 2 cerând statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare (cauza A. împotriva României, parag.60). S-a mai precizat, însă, că în măsura în care instanțele interne au audiat declarațiile reclamantului și i-au permis să prezinte dovezi în sprijinul afirmațiilor sale, faptul că reclamantul nu a cerut instanței să examineze dovezi și că, în consecință, instanță a hotărât, în baza unei hotărâri motivate, să se încreadă în dovezile prezentate de intimat, nu pare a fi inechitabil sau arbitrar (cauza I. P. împotriva României, parag.33).
În cauza de față, se reține că petenta a avut posibilitatea de a propune dovezi în fața instanței, fiindu-i respectat astfel dreptul la un proces echitabil, neexistând o poziție dezavantajată în raport cu cea a intimatului. Având în vedere aceste aspecte, instanța consideră că nu se poate înlătura cu totul posibilitatea agenților statului de a aplica prevederile actelor normative în vigoare referitoare la răspunderea contravențională, iar veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor indicii că situația de fapt reținută în procesul verbal nu ar corespunde realității, acestea trebuind să rezulte din probe.
Din probele administrate în cauză reiese că la data controlului ce a dus la încheierea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._, nu existau emise de către Primăria Municipiului C.-N. pe numele petentei acordul de funcționare și aprobarea de orar. Astfel, se constată că la data de 03.07.2013 i-a fost comunicată petentei notificarea autorității abilitate să emită respectivele acte, prin care i se aducea la cunoștință că documentația depusă cu cererea inițială nu a fost completă, fiind necesară obținerea unei autorizații de construire.
În ceea ce privește susținerile petentei privind funcționarea ca urmare a obținerii autorizației în baza procedurii aprobării tacite, instanța reține că potrivit art.3 lit. b din O.U.G. nr.27/2003, aceasta este procedura prin care autorizația este considerată acordată dacă autoritatea administrației publice nu răspunde solicitantului în termenul prevăzut de lege pentru emiterea respectivei autorizații. Același act normativ stabilește, prin art.6 alin.1 – 3, că autorizația se consideră acordată sau, după caz, reînnoită dacă autoritatea administrației publice nu răspunde solicitantului în termenul prevăzut de lege pentru emiterea sau reînnoirea respectivei autorizații, iar dacă legea nu prevede un termen pentru soluționarea cererii de autorizare, autoritățile administrației publice sunt obligate să soluționeze cererea de autorizare în termen de 30 de zile de la depunerea acesteia. Solicitantul autorizației depune, o dată cu cererea, documentația completă, întocmită potrivit prevederilor legale care reglementează procedura de autorizare respectivă și potrivit informațiilor furnizate de autoritatea administrației publice în condițiile art.4 alin.1. Conform alin.4 al articolului 6 din O.U.G. nr.27/2003, în cazul în care constată o neregularitate a documentației depuse, autoritatea administrației publice va notifica acest fapt solicitantului autorizației cu cel puțin 10 zile înainte de expirarea termenului prevăzut de lege pentru emiterea respectivei autorizații, dacă acest termen este mai mare de 15 zile, sau cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea termenului prevăzut de lege pentru emiterea autorizației, dacă acest termen este mai mic de 15 zile, precizând totodată și modul de remediere a neregularității constatate. Potrivit art.7 alin.1 din O.U.G. nr.27/2003, după expirarea termenului stabilit de lege pentru emiterea autorizației și în lipsa unui comunicări scrise din partea autorității administrației publice, solicitantul poate desfășura activitatea, presta serviciul sau exercita profesia pentru care s-a solicitat autorizarea. Alineatul 2 al articolului 9 din O.U.G. nr.27/2003 prevede că se va introduce la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă cererea de chemare în judecată a autorității administrației publice având ca obiect constatarea aprobării tacite.
Din cuprinsul acestor dispoziții rezultă că desfășurarea activității în baza unei autorizații considerate ca fiind emise în baza procedurii aprobării tacite intervine atunci când solicitantul nu a primit niciun răspuns în interiorul termenului legal în care cererea sa trebuia soluționată. În cazul în care a fost emisă o comunicare scrisă, ce poate fi nu doar un refuz, ci și o notificare, prin care autoritatea administrației publice competentă a ieșit din pasivitate, înștiințând solicitantul cu privire la impedimentele existente în calea emiterii autorizației, procedura aprobării tacite nu mai operează în mod automat. În măsura în care solicitantul consideră că respectiva comunicare nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege sau că a intervenit deja aprobarea tacită trebuie să se adreseze instanței de contencios administrativ pentru soluționarea incidentului apărut și clarificarea situației sale prin constatarea aprobării tacite. Conform prevederilor art.9 din O.U.G. nr.27/2003, această instanță este singura în măsură să decidă cu privire la aspectul menționat. Procedura aprobării tacite apare ca un beneficiu acordat solicitantului, care, fiind diligent în depunerea documentelor necesare emiterii actului administrativ, ar putea să aibă de suferit ca urmare a întârzierilor autorităților publice, dar în același timp ca o sancțiune aplicată respectivelor autorități pentru pasivitatea lor, existând prezumția că dacă în termenul legal nu s-au semnalat neregularități acestea nu există, nefiind impedimente pentru autorizare. Cu toate acestea, nu se poate considera că prezumția că o activitate de comercializare a produselor și serviciilor de piață se desfășoară în mod legal subzistă în măsura în care autoritatea administrativă a indicat existența unor lipsuri ce trebuie remediate.
Instanța apreciază că în situația în care a existat un răspuns justificat, survenit ca urmare a analizei cererii solicitantului sub aspectul cerințelor de formă și de fond, din partea autorității administrației publice, nu mai sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin.1 din O.U.G. nr.27/2003, ci trebuie să existe o constatare a aprobării tacite din partea instanței de judecată, care va aprecia măsura în care comunicarea a fost susceptibilă să împiedice emiterea autorizației. Apărarea petentei privind faptul că a considerat că documentul solicitat, respectiv autorizația de construire, nu era necesar nu poate fi reținută pentru a nu se lua în considerare notificarea emisă de Primăria Municipiului C.-N., întrucât aprecierea acesteia cu privire la legalitatea notificării nu este în măsură să atragă intervenția aprobării tacite, fiind de datoria instanței să facă această constatare. Mai mult, solicitarea emisă de către Primăria Municipiului C.-N. nu apare ca fiind vădit neîntemeiată, din moment ce punctul 4 din Anexa 2 la H.C.L. nr.467/2009 prevede necesitatea depunerii autorizației de construire pentru construcțiile noi, realizate începând cu anul 2005, iar art. 3 alin.1 lit. b din Legea nr.50/1991 stabilește că este necesară autorizația de construire pentru lucrări de construire, reconstruire, extindere, reparare, consolidare, protejare, restaurare, conservare, precum și orie alte lucrări, indiferent de valoarea lor, care urmează să fie efectuate la construcții reprezentând monumente istorice, inclusiv al anexele acestora, identificate în același imobil – teren și/sau construcții, la construcții amplasate în zone de protecție a monumentelor și în zone construite protejate stabilite potrivit legii, ori la construcții cu valoare arhitecturală sau istorică deosebită, stabilite prin documentații de urbanism aprobate. De altfel, chiar petenta a afirmat că s-au desfășurat și lucrări de reabilitare a grădinii în baza autorizației de construire de urgență inițială. De asemenea, alineatul 2 al art.4 din H.C.L nr.467/2009 stabilește că în situația în care în cartea funciară a imobilului spațiul are destinație de locuință se vor prezenta acte doveditoare de la Direcția de urbanism pentru schimbarea de destinație respectiv autorizație de construire, certificat de edificare a construcției sau certificat de urbanism pentru schimbarea de destinație eliberat în scopul emiterii autorizației de funcționare, după caz, iar din actele dosarului a reieșit faptul că până la schimbarea destinației imobilului în cartea funciară Primăria Municipiului C.-N. și-a menținut punctul de vedere privind necesitatea obținerii autorizației de construire. În ceea ce privește condițiile în care s-au desfășurat anumite lucrări de către petentă, circumstanțele care au determinat emiterea adresei nr._/452/26.06.2013 și termenul în care aceasta a fost adusă la cunoștința petentei, având în vedere dispoziția expresă a art. 9 alin.2 din O.U.G. nr.27/2003 ce stabilește competența instanței de contencios administrativ în constatarea aprobării tacite, se remarcă faptul că nu este în puterea instanței ce analizează plângerea contravențională să constate regularitatea procedurii de aprobare tacită, dacă se observă că a existat acel element ce atrage necesitatea clarificării situației de către instanțele judecătorești, respectiv notificarea din partea autorității administrației publice. Este adevărat că instanța de contencios contravențional este datoare să verifice dacă nu există fie un acord emis în mod oficial sau tacit, fie constatarea că a fost emis în mod tacit acordul în acele situații în care se impune constatarea, însă nu poate să depășească limitele procedurii în temeiul căreia a fost învestită și să constate ea însăși aprobarea tacită. De altfel, chiar petenta a recunoscut acest aspect, dovadă fiind cererea formulată în fața instanței de contencios administrativ având întocmai acest obiect. Dacă respectiva instanță ar fi constatat aprobarea tacită, aceasta ar fi operat în mod retroactiv, iar hotărârea s-ar fi bucurat de putere de lucru judecat în procedura contravențională. Cererea nefiind soluționată, nu este posibil să se eludeze dispozițiile imperative ale legii privind competența instanțelor de judecată.
În consecință, analizând materialul probator astfel cum a fost prezentat în paragrafele anterioare, instanță reține că la data la care a fost efectuat controlul de către agentul constatator nu existau acordul de funcționare și aprobarea de orar emise de Primăria Municipiului C.-N. ce ar fi permis desfășurarea activității comerciale în mod legal. Mai mult, din raportul de inspecție nr.1114 rezultă că încă înainte de data încheierii procesului-verbal s-a constatat că în curtea interioară a imobilului petenta desfășura activitate de cafe-bar și restaurant, fără a deține încă actele necesare. Neexistând dovada constatării aprobării tacite și neputându-se considera că această procedură a intervenit ca urmare a lipsei unui răspuns din partea autorității administrației publice însărcinată cu emiterea acordului de funcționare și a aprobării de orar, se constată că petenta nu a probat existența unei alte stări de fapt decât cea reținută în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanță consideră că au fost respectate în procesul de individualizare prevederile art.23 alin.1 din O.G. nr.2/2001. Astfel, se observă că potrivit art.73 pct.1 lit. a și art.74 din O.G. nr.99/2000, s-a aplicat minimul amenzii stabilite de norma sancționatoare. În ceea ce privește sancțiunea complementară a suspendării activității până la obținerea autorizației, se constată că aceasta este impusă de către art.73 alin.1 din O.G. nr.99/2000, nefiind lăsată la aprecierea agentului constatator oportunitatea aplicării acesteia. De altfel, este justificată luarea unei astfel de măsuri, având în vedere importanța obținerii autorizației de funcționare și a aprobării pentru orar, care sunt prevăzute pentru a se asigura că respectivul comerciant îndeplinește toate condițiile și garanțiile necesare protejării consumatorilor și a celor ce pot fi afectați de activitatea desfășurată.
În consecință, instanța va respinge plângerea formulată de către petentă, ca neîntemeiată.
Conform art.67 alin.1 C.proc.civ., judecarea cererii de intervenție accesorie nu poate fi disjunsă de judecarea cererii principale, iar instanța este obligată să se pronunțe asupra acesteia prin aceeași hotărâre, odată cu fondul.
În cauză a fost admisă în principiu cererea de intervenție accesorie în interesul intimatului. Având în vedere însăși natura acestei forme de intervenție voluntară, soluția ce se va pronunța asupra cererii este condiționată de soluția ce se va da cererii principale. În speță, se observă că intervenienții accesorii au sprijinit apărarea intimatului, care nu a căzut în pretenții, apărarea intervenienților dovedindu-se utilă. Acest fapt rezultă și din actele depuse în sprijinul intimatului la dosarul cauzei și susținerile efectuate în față instanței. Față de soluția ce se va da cererii principale, instanța va admite cererea de intervenție accesorie.
Potrivit art.47 din O.G. nr.2/2001, prevederile acesteia se completează cu cele ale Codului de procedură civilă. Conform art.453 alin.1 C.proc.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. În cauză, petenta a afirmat în față instanței că nu solicita acordarea cheltuielilor de judecată, iar prin cererea de intervenție accesorie s-au solicitat cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial, fiind atașat la dosar bonul fiscal pentru suma de 837 lei (fila 36). Deși instanța urmează a admite cererea de intervenție accesorie, ca urmare a faptului că se va respinge plângerea contravențională, se constată că datorită naturii cererii de intervenție accesorie intervenientul trebuie să suporte cheltuielile propriei cereri, indiferent dacă hotărârea s-a pronunțat ori nu în favoarea părții pentru care a intervenit. Aceasta deoarece intervenția voluntară accesorie nu trebuie să ducă la sporirea cheltuielilor de judecată pe care le va suporta partea care va cădea în pretenții. În consecință, instanță va respinge solicitarea intervenienților accesorii de obligare a petentei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de către petenta S.C. G. DE V. BOEMA S.R.L., J_, C.U.I._, cu sediul în C.-N., ..34, jud. C., cont bancar RO86BACX_9001 deschis la Unicredit Ț. Bank, în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – Direcția Poliția Locală, cu sediul în C.-N., .-3, jud. C., ca neîntemeiată.
Admite cererea de intervenție accesorie formulată de către intervenienții P. M., CNP_, și P. P. S., CNP_, ambii cu domiciliul în C.-N., ..32, jud. C..
Respinge cererea intervenienților accesorii privind obligarea petentului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria C.-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.03.2015.
Președinte, Grefier,
G. A. FodorCamelia M.
Red./Dact./G.A.F./6 ex./16.04.2015
| ← Somaţie de plată. Hotărâre din 27-01-2015, Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2989/2015. Judecătoria... → |
|---|
