Plângere contravenţională. Sentința nr. 3333/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3333/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 06-04-2015 în dosarul nr. 18191/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
Cluj-N., Calea Dorobanților nr. 2-4, cod poștal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
Secția Civilă
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.3333/2015
Ședința publică de la 06.04.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: G. A. F.
GREFIER: C. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petenta S.C. V. I. G. S.R.L. în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ CLUJ, , având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 30 martie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 06 aprilie 2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 18.08.2014, sub nr._, petenta S.C. V. I. G. S.R.L., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 31.07.2014 și restituirea amenzii în sumă de 2.500 lei, achitată prin chitanța . nr._ din 01.08.2014, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu sancțiunea principală a avertismentului, cu restituirea amenzii deja achitate, ca plată nedatorată, precum și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, s-a arătat că prin actul contestat petenta a fost sancționată pentru încălcarea dispozițiilorart.6 alin.1 din H.G. nr.971/2006 și a art.39 alin.9 lit. k din Legea nr.319/2006. Astfel, cu ocazia controlului efectuat la data de 30.07.2014 la adresa din Cluj-N., ., jud. Cluj, inspectorul de muncă a apreciat că lipsește semnalizarea de siguranță și sănătate la prize, groapă și stingătoare, respectiv faptul că lângă priza de curent electric din atelier nu există plăcuța care să indice „220 Volți”, iar lângă groapa din atelier nu există semnalizarea „groapă”. Petenta a dus la cunoștință agentului constatator faptul că la adresa menționată nu funcționa aceasta, ci S.C. PANG DISTRIBUTION S.R.L., care a preluat spațiul în baza unui contract de închiriere, astfel încât acesteia din urmă îi reveneau obligațiile legate de semnalizarea de securitate și sănătate. La semnarea procesului-verbal de constatare a contravenției au fost formulate obiecțiuni, în sensul celor arătate anterior. S-a precizat că începând cu luna iunie 2014 a fost notificat Registrul Auto Român cu privire la faptul că petenta nu mai efectuează inspecții tehnice periodice în acea locație, ca urmare a renunțării la spațiu. S-a apreciat că nu a fost săvârșită o fapta de natură contravențională, datorită lipsei vinovăției petentei. La data de 01.08.2014, petenta a achitat suma de 2.500 lei, reprezentând jumătate din minimul amenzii aplicate, fără însă ca aceasta să reprezinte o recunoaștere a vinovăției. În susținerea petitului subsidiar, s-a argumentat că presupusa faptă nu prezintă pericol social concret, fiind justificată aplicarea sancțiunii avertismentului, care poate fi aplicat și în cazul în care actul normativ sancționator nu îl prevede ca sancțiune, conform art.7 alin.3 din O.G. nr.2/2001.
În drept, au fost invocate prevederile din O.G. nr.2/2001, art.555 C.civ., art.44 alin2. din Constituția României, Legea nr.30/1994 și Declarația Universală a Drepturilor Omului..
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei, conform art.19 din O.U.G nr.80/2013 (fila 2).
Prin întâmpinarea depusă la data de 21.10.2014, intimatul I. T. de Muncă Cluj a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale. Cu privire la starea de fapt, s-a arătat că la data de 30.07.2014, s-a efectuat o vizită la punctul de lucru al societății din . Cluj-N., locație aparținând petentei, unde s-au constatat o . neconformități și abateri de la normele de sănătate și securitate în muncă. Astfel, s-a reținut lipsa semnalizării de securitate și sănătate la locul de muncă unde își desfășoară activitatea lucrătorii din societate, aspect ce privea prizele de curent electric, groapa din locație neacoperită și nesemnalizată, praguri nesemnalizate, stingătoare care nu pot fi identificate din punct de vedere al valabilității, precum și lipsa întocmirii de instrucțiuni proprii pentru activitatea desfășurată de către lucrătorul cu funcția de inspector ITP și pentru locul de muncă deservit de către acesta. Raportat la susținerile petentei privind faptul că spațiul ar fi fost în posesia unui alt angajator, s-a învederat că acestea ar fi fără temei întrucât la data controlului nu a fost prezentată vreo probă în acest sens. În consecință, orice înscris prezentat ulterior poate fi întocmit pro causa și nu trebuie acceptat. Cu privire la cererea de înlocuire a sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, s-a arătat că aceasta nu este justificată, deoarece ignorarea măsurilor de electrosecuritate sau a zonelor periculoase, precum gropi, praguri puțuri, poate duce la consecințe grave asupra integrității fizice și a vieții lucrătorilor.
În drept, au fost invocate prevederile art.205 C.proc.civ..
Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 10.11.2014, petenta a combătut susținerile intimatului, reiterând că aspectul privind preluarea spațiului de către S.C. PANG DISTRIBUTION S.R.L. a fost adus la cunoștința agentului constatator chiar la momentul încheierii procesului-verbal. În ceea ce privește solicitarea de înlocuire a sancțiunii, a indicat faptul că toate condițiile pentru admisibilitatea acesteia sunt îndeplinite, raportat la prevederile art.5 alin.2 lit.a, art.5 alin.5 și art.7 din O.G. nr.2/2001, astfel cum s-a specificat în cererea introductivă, chiar agentul constatator având posibilitatea de a aplica sancțiunea avertismentului.
La data de 06.04.2015, petenta a depus concluzii scrise, prin care a prezentat din nou apărările formulate prin cererea inițială și susținute în fața instanței.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri (proces-verbal . nr._ din data de 31.07.2014 – file 6-7, file 19-20; chitanța . nr._ – fila 8; certificat ORC – file 14-18; contract de subînchiriere nr.65/06.02.2014 – fila 43; buletin de verificare pentru instalațiile de legare la pământ – fila 44; autorizație tehnică – file 45-46; raport de audit – file 47-49; autorizație tehnică – file 50-51; adresa nr.242/16.01.2015 – fila 55, fila 57; adresa nr.8254/01.09.2014 – fila 56, fila 58; facturi fiscale și chitanțe – file 60-63; adresa nr.2082/16.03.2015 – fila 66).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 31.07.2014 (file 19-20), emis de către intimat, petenta S.C. V. I. G. S.R.L. a fost sancționată cu amendă contravențională în valoare de 5.000 lei, pentru încălcarea prevederilor art.6 alin.1 din H.G. nr.971/2006, coroborat cu art.39 alin.9 lit. k din Legea nr.319/2006, reținându-se că în data de 30.07.2014, la punctul de lucru de pe . din Cluj-N. s-a constatat lipsa semnalizării de securitate și sănătate la locul de muncă, de exemplu prizele de curent electric, groapa din locație neacoperită și nesemnalizată, stingătoare, praguri și alte zone, contrar dispozițiilor legii. În cuprinsul actului au fost consemnate obiecțiunile formulate de reprezentantul petentei, respectiv faptul că potrivit contractului de subînchiriere nr.65/06.02.2014, numita S.C. PANG DISTRIBUTION S.R.L. avea obligația să se ocupe de semnalizarea de sănătate și securitate în spațiul închiriat și în curte, de verificarea extinctoarelor și a tuturor instalațiilor de curent, apă, de semnalizarea prizelor și a tuturor zonelor.
Astfel cum reiese din chitanța pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții . nr._ (fila 8), petenta a achitat la data de 01.08.2014 jumătate din minimul amnezii stabilite în sarcina sa, în cuantum de 2.500 lei.
Din contractul de subînchiriere nr.65/06.02.2014 (fila 43), rezultă că petenta a transferat dreptul de folosință asupra imobilului din Cluj-N., . societății S.C. PANG DISTRIBUTION S.R.L., fiind făcută mențiunea că data intrării în vigoare a contractului va fi 01.04.2014, până la 30.04.2015, cu posibilitatea de prelungire prin acordul ambelor părți. Contractul a fost asumat de către ambele părți prin ștampilă și semnătură.
În cuprinsul Buletinului de verificare pentru instalații de legare la pământ nr.168 din data de 11.04.2014 (fila 44), rezultă că pe .-20A Cluj-N. își desfășura la acel moment activitatea societatea PANG DISTRIBUTION S.R.L., acest document purtând semnătura și ștampila unei societăți terțe, .., care a efectuat verificările.
În ceea ce privește activitatea desfășurată de societatea petentă, din Autorizația Tehnică nr.4274/17.10.2006 (file 45-46), emisă de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii – Registrul Auto Român, rezultă că petenta a fost autorizată să presteze activitățile specificate în cuprinsul documentului la unitatea din Cluj-N., . începând cu luna aprilie 2008 în fiecare an, până în luna aprilie 2012. Această autorizație a fost reînnoită, astfel cum reiese din documentul emis de către Registrul Auto Român la data de 28.01.2013 (file 50-51) doar până în luna aprilie a anului 2014, inclusiv. Același aspect rezultă și din adresa nr.2082 nr.16.03.2015 (fila 66), prin care s-a specificat că petenta a fost autorizată pentru a desfășura activități de reparații și întreținere vehicule rutiere până la data de 01.05.2014.
Conform facturii nr._/07.10.2014 și a chitanței nr._/12.10.2014 (fila 60), a fost achitată de către societatea S.C. PANG DISTRIBUTION S.R.L. chiria aferentă lunii iulie, conform contractului nr.65/06.02.2014, factura purtând ștampila și semnătura chiriașului.
Potrivit art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Conform art.16 alin.1 din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Conform art.17 din O.G. nr.2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Art. 21 alin.3 din același act normativ stabilește că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal
Potrivit art.6 alin.1 din H.G. nr.971/2006, atunci când riscurile nu pot fi evitate sau reduse suficient prin mijloace tehnice de protecție colectivă ori prin măsuri, metode sau procedee de organizare a muncii, angajatorul trebuie sa prevadă semnalizarea de securitate și/sau de sănătate la locul de munca, în conformitate cu prevederile prezentei hotărâri, și să verifice existenta acesteia. Conform art.39 alin.9 lit. k din Legea nr.319/2006, constituie contravenție și se sancționează cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei nerespectarea reglementărilor de securitate și sănătate în munca privind semnalizarea de securitate și/sau de sănătate la locul de muncă.
Analizând legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției, raportat la prevederile art.16 și art.17 din O.G. nr.2/2001, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de lege.
Cu toate acestea, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a apreciat că, în ciuda naturii bănești a sancțiunii efectiv aplicate, suma sa mică și natura civilă a legii de pedepsire a contravenției respective, procedura în cauzele de natură contravențională poate fi asimilată unei proceduri penale, în măsura în care dispoziția a cărei încălcare a fost atribuită reclamantului are un caracter general și nu se adresează unui anumit grup de persoane ci tuturor cetățenilor; ea le impune un anumit comportament și însoțește această cerință cu o sancțiune care încearcă în același timp să descurajeze și să pedepsească (cauza A. împotriva României, Hotărârea din 4 octombrie 2007, parag.51; cauza Öztürk împotriva Germaniei, Hotărârea din 21 februarie 1984, parag.53). Astfel, vor fi analizate trei criterii: încadrarea juridică a măsurii în litigiu în legislația națională, caracterul propriu-zis al măsurii, precum și caracterul și gravitatea „sancțiunii”, criterii ce sunt alternative, nu cumulative, astfel încât pentru aplicarea art. 6 cu privire la termenii „acuzații în materie penală”, este suficient ca, prin natura sa, contravenția în cauză să fie de natură penală din punct de vedere al Convenției, sau să fi expus persoana respectivă la o sancțiune care, în virtutea caracterului și gravității ei, să se încadreze în general în „materie penală” (cauza I. P. împotriva României, Decizia cu privire la admisibilitatea cererii nr._/04, parag.22). Având în vedere aceste criterii, instanța constată că în cauza de față devin aplicabile reglementările Curții privind noțiunea de „acuzație în materie penală”, în înțelesul art.6 din Convenție, urmând a avea aplicabilitate toate garanțiile ce însoțesc o astfel de procedură.
D. urmare, deși în materie contravențională nu a fost prevăzut în mod expres principiul caracterului personal al răspunderii, acest principiu devine aplicabil ca urmare a faptului includerii acestei categorii în sfera dreptului penal, neputând fi aplicate sancțiuni ce au un scop punitiv și preventiv decât persoanei care se face vinovată de săvârșirea contravenției.
De asemenea, prin jurisprudența sa, Curtea a constatat că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, iar Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag, art. 6 alin. 2 cerând statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare (cauza A. împotriva României, parag.60).
Raportat la probele existente la dosar, astfel cum acestea au fost analizate în paragrafele anterioare, instanța apreciază că petenta nu avea calitate de subiect activ al contravenției la momentul constatării faptei consemnate în cuprinsul procesului-verbal.
Pentru sancționarea contravențională a unei persoane este necesară existența unui comportament ilicit al subiectului activ. Mențiunile din cuprinsul actului atacat privind persoana responsabilă de săvârșirea faptei contravenționale nu sunt rezultatul constatării prin propriile simțuri ale agentului constatator, ci au fost stabilite ca urmare a consultării bazelor de date din care a rezultat calitatea de utilizator al spațiului al societății petente. Astfel, există doar o presupunere privind identitatea angajatorului, care se face vinovat de încălcarea prevederilor legale. Această prezumție a fost înlăturată ca urmare a probatoriului administrat în cauză. Astfel, instanță apreciază că deși contractul de subînchiriere depus la dosarul cauzei nu prezintă dată certă, în înțelesul art.278 C.proc.civ., acest înscris capătă relevanță în contextul ansamblului probatoriului administrat. Semnificativ din acest punct de vedere este înscrisul „Buletinului de verificare pentru instalații de legare la pământ nr.168 din data de 11.04.2014”, document emis de către o entitate terță, neimplicată în raportul dintre petentă și societate S.C. PANG DISTRIBUTION S.R.L., și din care rezultă că în aprilie 2014 spațiul din litigiu se afla în folosința acestei din urmă societăți. Un alt indicativ al veridicității celor semnalate de reprezentatntul petentei în fața agentului constatator ca obiecțiuni la procesul-verbal încheiat este faptul că societatea petentă nu mai fusese autorizată să desfășoare activitățile specifice acesteia în spațiul menționat, începând cu luna mai 2014. De altfel, chiar faptul că la momentul încheierii actului contestat a fost adus la cunoștință agentului constatator existența contractului de subînchiriere, specificându-se numărul acestuia, precum și societatea contractantă, sugerează că încrsiul depus nu a fost întocmit pro causa ca o justificare pentru nerespectarea dispozițiilor legale.
Din coroborarea materialului probetor, instanța reține că se crează unu dubiu rezonabil cu privire la calitatea de angajator a societății petente, întrucât se poate considera că aceasta nu mai avea în folosință spațiul ce a făcut obiectul controlului, dubiu ce trebuie să îi profite acesteia, având în vedere încadrarea procedurii contravenționale în categoria acuzației în materie penală, astfel cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru aceste considerente, instanța constată că actul atacat este netemeinic și va admite plângerea contravențională, urmând a dispune anularea procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 31.07.2014, întocmit de către intimat și va exonera petentul de la plata amenzii în cuantum de 5.000 lei.
Actul a cărei nulitate a fost constatată este desființat cu efect retroactiv, astfel încât ceea ce s-a executat în baza lui este supus restituirii. Conform art.1.341 C.civ., cel care plătește fără a datora are dreptul la restituire, art.1.344 C.civ.privind regulile restituirii făcâd trimitere la dispozițiile art.1.635 – art.1.649 C.civ.. Potrivit art.1.635 alin. 1 Ciciv., restituirea prestațiilor are loc ori de câte ori cineva este ținut, în virtutea legii, să înapoieze bunurile primite fără drept ori din eroare sau în temeiul unui act juridic desființat ulterior cu efect retoactiv ori ale cărui obligații au devenit imposibil de executat din cauza unui eveniment de forță majoră, a unui caz fortuit ori a unui alt eveniment asimilat acestora.
Din actele dosarului rezultă că petenta aplătit jumătate din minimul amenzii aferente contravenției reține în sarcina sa, respectiv suma de 2.500 lei. În doctrina de după . Noului cod civil s-a apreciat că existența condiției erorii celui care a făcut plata nu este necesară în situația unor obligații care au fost ulterior desfințate, respectiv aceea a repunerii părților în situația anterioară ca urmare a nulității actului izvor al obligațiilor. Astfel, se reține că datorită efectului retroactiv al constatării nulității, temeiul plății amenzii este considerat că nu a existat, plata nefiind datorată. Având în vedere soluția ce se va pronunța în cauză, instanța va dispune și retituirea sumei reprezentând jumătate din valoarea minimă a amenzii contravenționale aplicate, respectiv 2.500 lei, achitată conform dovezii de plată . nr._.
Potrivit art.47 din O.G. nr.2/2001, prevederile acesteia se completează cu cele ale Codului de procedură civilă. Conform art.453 alin.1 C.proc.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Având în vedere soluția ce se va pronunța în cauză, precum și solicitarea formulată de către petentă, instanța va dispune obligarea intimatului la plata către petentă a sumei de 820 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial (fila 68).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de către petenta S.C. V. I. G. S.R.L., cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, J_, Cod fiscal R_, în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă Cluj, cu sediul în Cluj-N., ..2, jud. Cluj, C.U.I._, cont bancar RO66TREZ23A_X deschis la BN Trezorerie Cluj.
Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 31.07.2014, emis de către intimat.
Exonerează petenta de la plata amenzii în cuantum de 5000 lei aplicată prin procesul-verbal contestat.
Dispune restituirea sumei reprezentând jumătate din valoarea minimă a amenzii contravenționale aplicate, respectiv 2500 lei, achitată conform dovezii de plată . nr._.
Obligă intimatul la plata către petentă a sumei de 820 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.04.2015.
Președinte, Grefier,
G. A. FodorCamelia M.
Grefierul de ședință fiind în
concediu de odihnă, semnează
în locul să Grefierul-șef,
Red./Dact./G.A.F./4 ex./05.05.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3251/2015.... | Somaţie de plată. Sentința nr. 3789/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
