Plângere contravenţională. Sentința nr. 3939/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3939/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 25100/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3939/2015
Ședința publică din 22 aprilie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: F. I.
Grefier: T. R.
Pe rol este soluționarea cauzei civile formulat de petenta D. M. A., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă petenta personal și asistată de d-na av. C. M., cu împuternicire avocațială la dosar, martora S. F., lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Instanța in temeiul disp. art. 318 și urm. C. pr. civ., procedează la administrarea probei testimoniale cu martora S. F. a cărei declarație a fost consemnată si depusă la dosarul cauzei.
La interpelarea instanței, reprezentanta petentei arată că nu mai are alte cererii de formulat sau probe de solicitat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat în temeiul disp. art.. 258 coroborat cu art. 255C. pr. civ admite proba cu înscrisurile de la dosar pentru părți si in temeiul disp art. 244 C. pr. civ., declară cercetarea procesului încheiată, iar, în temeiul disp. art. 392 C.. pr. civ., deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Reprezentanta petentului solicita admiterea plângerii, anularea în totalitate a procesului verbal de constatare a contravenție și pe cale consecință a amenzii aplicate și a măsurii complementare. Având în vedere actul așa cum a fost întocmit prezintă două aspecte: sub aspect formal actul este lovit de nulitatea absolută așa cum s-a arătat prin plângere întrucât au fost încălcate disp. art. 16 pct. 7 din OUG. nr. 2/2001 și art. 17 întrucât petenta nu a putut face acele obiecțiuni și acestea nu au fost indicate in procesul verbal.
Apoi, potrivit art. 19 din OUG. nr. 2/2001, având în vedere ca a refuzat să semneze pe procesul verbal, această situație trebuia să fie confirmat de către un martor, ceea ce nu s-a întâmplat, agentul nu a avut un martor la dispoziție și nici nu a încercat sa găsească pe cineva pentru a confirma refuzul procesului verbal. Pe de altă parte, solicită instanței să observe faptul că din datele comunicate si din referatul agentului este inserat un alt număr de mașină decât cea pe care o are în proprietate familia petentei, respectiv_, iar numărul corect al mașini este_ . Acestea sunt aspecte privind forma procesului verbal despre care susține ca este lovit de nulitate absolută.
Pe fond solicită instanței să observe faptul că nu este vorba de un refuz, a fost o oprire de necesitate, involuntară, nu a fost vorba de o stație de autobuz, ci în apropriere și în proximitatea unei stații, era un loc ales rapid unde a oprit, însă farurile erau în faza scurtă aprinse, așa încât nu a deranjat pe nimeni și nu a fost vorba de un refuz la semnalul agentului de politie. Agentul de poliție s-a apropiat de mașină, a văzut ce se întâmplă, a văzut pornite avariile, a văzut ce se întâmplă, toate demonstrând ca este vorba de o situație de excepție, un caz fortuit care a determinat oprirea mașini, nu mai putea continua. Evident ca aceste lucruri agentul de poliție nu le-a constat în mod corect, nu a fost obiectiv și, în mod excesiv, pe lângă faptul că a aplicat o amnedă destul de consistentă, a dispus si suspendarea carnetului pe 30 zile.
Reprezentanta petentului solicita instanței să observe faptul că șoferii se confruntă zilnic cu probleme majore în trafic, dar aceasta nu înseamnă ca trebuie să pândim si să încercăm să facem rău, înainte de a face si preveni aceste lucruri care sunt absolut inerente oricărui șofer. Totodată au fost două doamne neștiutoare și, așa cum sunt toți șoferii amatori, nu poți să nu răspunzi la semnalele pe care le afișează mașina, ele îți arată niște probleme, trebuie să vezi despre ce este vorba, să deschizi capota mașini, iar petenta nu avut ce face, și-a sunat soțul, iar acesta a venit și i-a rezolvat probleme, ori pentru acest lucru nu ar trebui să se suspende carnetul.
Ca atare, solicită instanței să observe faptul că procesul verbal este total neîntemeiat și solicită admiterea plângerii și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 700 lei conform chitanțelor de la dosar.
Instanța în temeiul art. 394 și art. 395 C.pr.civ. reține cauza în pronunțare pe baza înscrisurilor de la dosar și a dispozițiilor legale incidente în materie.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj N. la data de 18.11.2014, sub nr. _ , petenta D. M.-A., a solicitat, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ CLUJ, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din 31.10.2014, anularea măsurii de sancționare cu amenda și înlocuirea sancțiunii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, petenta a susținut că procesul verbal este lovit de nulitate întrucât la rubrica „alte mențiuni”, destinată menționării obiecțiunilor contravenientului, agentul constatator a declarat că petenta „refuză să semneze”.
Petenta a mai învederat instanței faptul că nu au fost respectate prevederile art. 19 din Ordonanța 2/2001 întrucât procesul verbal nu a fost semnat de către un martor, agentul menționând doar că „martorii de față refuză să se implice”.
În continuare, petenta a mai arătat că sancționarea sa a fost dispusă în mod eronat deoarece în data de 31.10.2014, în jurul orelor 18.30, se deplasa cu autoturismul personal cu număr de înmatriculare_, din direcția cart. G., pod Garibaldi, . a trecut semaforul pe culoarea verde, oprindu-se însă, involunar, după stația C.T.P. întrucât se aprinsese un indicator la bord care semnaliza lipsa lichidului de răcire și creșterea temperaturii motorului care duce la defectarea acestuia din urmă. În ceea ce privește susținerile agentului privind faptul că petenta nu a respectat semnalele acestuia, petenta susține că s-a panicat, dată fiind situația creată, și fiind atentă la indicatoarele de bord, la care se adăuga faptul că era întuneric și foarte aglomerat, nu l-a observat pe agent.
Potrivit petentei, doar când a repornit motorul, după ce a făcut rost de apă pentru completare, s-a prezentat agentul de poliție și i-a solicitat actele, petenta văzându-l pe agent pentru prima dată cu această ocazie.
Petenta a solicitat vizionarea înregistrărilor de la camerele de luat vederi din acea zonă și a arătat faptul că a făcut o solicitare în acest sens, cu adresa nr._/44 din 17.11.2014.
Au fost atașate procesul verbal de contravenție, dovada de comunicare, dovada de conducere, copia cărții de identitate a petentei și adresa trimisă de petentă Primăriei Municipiului Cluj-N. (f. 3-6).
Cererea a fost legal timbrată cu 20 de lei taxă de timbru.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată arătând că procesul verbal este încheiat în mod legal, se bucură de prezumția de temeinicie iar sancțiunile au fost aplicate în limitele prevăzute de actul normativ.
Intimatul a atașat raportul agentului constatator (f. 16).
Petenta a depus răspuns la întâmpinare în care a reiterat cele arătate în cerere, adăugând în plus precizarea că agentul constatator nu a aplicat sancțiunea potrivită raportat la gradul de pericol social al faptei arătând faptul că oprirea a fost involuntară, cu scopul reparării avariei, fiind totodată posibil ca agentul rutier să nu o fi auzit când i-a răspuns, petenta vorbind mai încet iar agentul fiind stresat și iritat. În continuare, petenta mai arată că în întâmpinare se specifică faptul că autoturismul său avea numărul de înmatriculare_ cu toate că numărul acestuia este_, motiv pentru care întâmpinarea este lovită de nulitate.
În continuare, petenta susține faptul că agentul constatator a fost părtinitor, că a vazut-o blondă și că mai erau și alte autovehicule oprite în stânga și în dreapta și stânga.
La data de 20.01.2015, Serviciul Siguranța Circulației Urbane din cadrul Primăriei Municipiului Cluj-N. a depus la dosar adresa nr._/446 prin care se învedera faptul că înregistrările video sunt păstrate doar un termen de 15 zile apoi sunt șterse automat.
La data de 25.02.2015 petenta a depus un nou înscris prin care a reiterat cele arătate prin cererea de chemare în judecată, arătând totodată faptul că nu a refuzat conformarea la semnalul agentului de circulație și a oprit în refugiul stație de autobuz, din motive obiective, independente de voința sa întrucât la bordul autoturismului se aprinsese instantaneu „becul roșu” situație ce semnala o avarie majoră.
În continuare, petenta arată că împreună cu ea, în mașină, se afla și un pasager, numita S. F., aflată pe bancheta din față de dreapta, aceasta din urmă sesizând avaria semnalată la bordul mașinii. Potrivit petentei, pasagera se grăbea, motiv pentru care a coborât din mașină și apoi a plecat cu un autobuz din stație.
A mai învederat petenta faptul că răspunderea sa contravențională este înlăturată întrucât a fost vorba despre un caz fortuit.
La termenul de judecată din data de 11.03.2015 instanța a încuviințat pentru petentă proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială cu martora S. F., aceasta din urmă fiind ascultată în ședința publică din data de 22.04.2015 iar declarația sa fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
În fapt, prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 31.10.2014 petenta D. M.-A. a fost sancționată în temeiul art. 108 alin. 1 lit. a pct. 8 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu 2 puncte amendă, în cuantum de 180 lei și în temeiul art. 100 alin. 3 lit. f cu 4 punct amendă, în cuantum de 360 de lei și cu măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere pentru o perioadă de 30 de zile
Potrivit celor consemnate în procesul verbal contestat, la data de 31.10.2014, ora 1916 petenta a oprit voluntar neregulamentar autoturismul marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare_ în stația C.T.P. RATUC de pe .-a-vis de S. Polivalentă și, totodată, nu a respectat semnalele polițistului rutier, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în momentul în care i s-a solicitat să se pună în mișcare.
În drept, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Sub aspectul legalității, analizând modul de întocmire a procesului-verbal .. nr._ încheiat la data de 31.10.2014, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. Procesul-verbal întocmit conține de asemenea precizarea că petenta refuză semnarea actului și mențiunea că actul nu a fost semnat de un martor asistent întrucât persoanele aflate de față refuză să se implice.
Instanța nu va lua în seamă susținerile petentei privind nulitatea absolută a procesului verbal întrucât la rubrica „alte mențiuni”, destinată menționării obiecțiunilor contravenientului, agentul constatator a declarat că petenta „refuză să semneze”, acestea fiind vădit neîntemeiate. Astfel, în primul rând rubrica „Alte mențiuni” nu este destinată în mod obligatoriu „obiecțiunilor contravenientului”, în acest spațiu agentul putând să completeze orice mențiuni considerate a fi necesare, printre care și eventualele obiecțiuni exprimate de cel sancționat. Totodată, un eventual motiv de anulare cauzat de nemenționarea obiecțiunilor formulate de petent, și dovedite de acesta (cu toate că în cauza de față petenta nici măcar nu a făcut dovada că ar fi avut obiecțiuni pe care agentul a refuzat să le consemneze) ar fi acoperit de posbilitatea petentului de introducere a unei plângeri contravenționale prin care acesta poate invoca orice motive de nelegalitate crede de cuviință, procedura utilizată de petentă.
În același timp, instanța apreciază faptul că agentul a realizat o descriere suficientă a faptei și a indicat ambele texte legale care incriminează faptele contravenționale săvârșite de petentă.
În ceea ce privește susținerea petentei privind lipsa unui martor asistent, instanța reține faptul că potrivit art. 19 alin. 3 din OG 2/2001 actul de sancționare poate fi încheiat și în lipsa unui martor asistent, agentul având obligația de a preciza motivele pentru care actul a fost încheiat în aceste condiții, obligație respectată de către agentul constatator la redactarea prcesului verbal atacat. Mai mult, în cauza de față, instanța constată faptul că petentul recunoaște încheierea procesului verbal în prezența sa, apărările sale privind alte aspecte. Mai mult, instanța reține că nerespectarea dispozițiilor art. 19 nu atrage nulitatea absolută a procesului verbal ci doar nulitatea relativă, petentul trebuind să facă dovada unei vătămări.
Sub aspectul temeiniciei, procesul verbal este întemeiat, în cauză nefiind dovedită o altă situație de fapt decât cea reținută de agentul constatator.
Potrivit art. 108 alin. 1 lit. a) pct. 8 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constituie contravenție „oprirea neregulamentară”. Totodată, conform art. 100 alin. 3 lit. e) constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a II-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii contraventionale complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile „nerespectarea semnalelor, indicatiilor si dispozitiilor politistului rutier aflat in exercitarea atributiilor de serviciu”.
Relativ la temeinicia procesului-verbal contestat, instanța reține că deși O.G. nr. 2/ 2001 privind regimul juridic al contravențiilor nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku contra Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni contra Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999 ).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31 – 36 din O.G. nr. 2/ 2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. contra României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. contra României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție este întocmit ca urmare a constatării directe a contravenției de către agentul constatator. Mai mult, prin probele aflate la dosar, nu s-a dovedit de către petent o situație contrară celei reținute în procesul-verbal de contravenție.
Astfel, în primul rând instanța observă faptul că petenta recunoaște săvârșirea primei fapte, cea de oprire neregulamentară, în înscrisul depus la fila 31 aceasta recunoscând faptul că a oprit în refugiul stației de autobuz, după ce inițial susținuse că oprise după această stație.
În ceea ce privește susținerea petentei privind faptul că oprirea a fost involuntară și s-a datorat unui caz fortuit, instanța o apreciază ca complet neîntemeiată. Astfel, pe de o parte oprirea mașinii a fost cât se poate de voluntară, problemele invocate, dar nedovedite, nefiind de natură să facă imposibilă mișcarea autovehiculului, oprirea fiind realizată doar de către petentă. Apoi, chiar reale să fi fost susținerile petentei privind faptul că i se aprinsese un bec la bord, dintr-un motiv de altfel controversat, acest lucru nu ar fi semnificat în niciun caz o situația de caz fortuit, putând fi eventual analizată incidența stării de necesitate.
Instanta reține ca pentru a exista starea de necesitate trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții: fapta contravențională să fie savârsita ca urmare a unui pericol neprevăzut, pericolul trebuie sa fie iminent, real si inevitabil, fapta sa fie savârsita numai în scopul de a salva viata, integritatea corporala sau sanatatea faptuitorului sau a altei persoane, un bun material al sau sau al altuia ori un interes public, iar prin contravenția comisă sa nu se produca în mod constient urmări mai grave decât cele ce s-ar fi produs daca faptuitorul nu intervenea. În cazul de față, absolut niciuna dintre condiții nu a fost dovedită, nefiind dovedită nicio problemă la mașină – starea de pericol- și desigur, nici faptul că acea problemă era atât de gravă încât petenta era obligată să oprească autoturismului într-un loc în care acest lucru nu era permis. Mai mult, orice conducător auto este obligat să verifice starea autoturismului său înainte de a porni la drum iar lipsa uleiului sau a apei ar fi trebuit preîntâmpinată, pericolul în cazul stării de necesitate trebuind să fie unul neprevăzut.
În ceea ce privește martora audiată, instanța observă atât de multe contradicții între declarațiile acesteia și cele susținute de către petentă încât are ferma convingere că declarația oferită de martoră este una mincinoasă, dintr-un capăt în altul, și a fost oferită doar pentru a sprijini susținerile petente.
Un prim aspect, extrem de important, este acela că petenta, în plângerea inițială și în răspunsul la întâmpinare nu menționează absolut nimic despre existența unui alt pasager în autoturismul său, cu toate că relatează în detaliu starea de fapt, invocând acest lucru doar în înscrisul depus la dosar la data de 25.02.2015. O astfel de situație pare greu de crezut întrucât, în situația în care ar fi existat un martor care i-ar putea sprijini declarația, orice contravenient ar fi propus audierea acestuia încă de la început.
O primă neconcordonață între declarații vizează faptul că petenta susține că a avut o problemă cu lipsa lichidului de răcire și creșterea temperaturii, pe când martora oferă o poveste mai credibilă arătând că problema era lipsa uleiului. Astfel, instanța reține că această versiune a fost oferită tocmai pentru că cea prezentantă de petentă – încălzirea mașinii și lipsa apei – era greu de acceptat în condițiile în care fapta s-a produs la data de 31 octombrie, după ora 19, iar petenta circula în oraș pe un drum fără pantă, știut fiind că astfel de probleme se produc în general în timpul verii, datorită temperaturilor extrem de ridicate sau, eventual, după urcarea unui teren în pantă cu o încărcătură mare.
Apoi, instanța reține faptul că petenta povestește că a obținut apă pentru completare (fără a menționa exact cum și de unde) apoi a vrut să pornească autoturismul în timp ce martora arată că petenta a pornit avariile și l-a sunat pe soțul său. De altfel, în fața instanței, reprezentata petentei arată că problema a fost rezolvată de soțul petentei.
Totodată, petenta arată că martora se grăbea și a coborât pentru a urca în autobuz, în timp ce aceasta din urmă arată că a mai stat aproximativ 10 minute în mașină cu petenta, după oprire, și că trebuie să se întâlnească cu soțul ei la S. Polivalentă, la ora 19.30, adică fix în locul în care oprise „involuntar” petenta.
Mai mult, martora oferă un detaliu în plus, nemenționat de petentă în niciunul din cele trei înscrisuri depuse la dosar, și anume faptul că autoturismul a fost urcat pe trotuar, afirmație mincinoasă și pe care instanța nu o va lua în seamă, astfel cum nu va lua în seamă întreaga declarație mincinoasă oferită de martoră.
În ceea ce privește susținerile petentei privind nulitatea absolută a întâmpinării depuse de intimată, pentru greșita menționare a numărului de înamtriculare (f. 21) instanța o apreciază ca vădit nefondată, lipsită de temei legal și ca dovedind nu doar necunoașterea legii ci și rea-credință, petenta încercând să ofere cele mai absurde temeiuri pentru a se sustrage de la răspunderea penală. Afirmații de genul „agentul constatator a fost părtinitor, m-a văzut blondă” (f. 21) exprimate în scris, în fața instanței, dovedesc lipsă de respect pentru actul de justiție și constituie un veritabil abuz de drept.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, instanța are în vedere dispozițiile art. 21, alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În aplicarea dispozițiilor legale menționate, instanța reține că petentei i-a fost aplicată amenda contravențională în cuantum de 540 lei, reprezentând nivelul minim prevăzut de actul normativ sancționator (6 puncte amendă) pentru săvârșirea faptelor reținute iar sancțiunea complementară este prevăzută de textul de sancționare.
Instanța apreciază că aceste sancțiuni sunt justificate în raport de gravitatea faptelor comise, participanții la trafic având obligația de a respecta interdicțiile de a o opri autovehiculele în anumite zone pentru a evita îngreunarea circulației și de a respecta indicațiile agențiilor rutieri, indicații oferite tocmai cu scopul îmbunătățirii traficului. Mai mult, atitudinea afișată de petentă, apărările sale false, prezentarea unui martor mincinos și susținerile care nu își au locul în cadrul unui proces nu pot decât să convingă instanța de faptul că sancțiunea avertismentului nu ar fi suficientă.
Față de considerentele arătate mai sus, instanța, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/ 2001, urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petenta D. M.-A. în contradictoriu cu intimatul IPJ Cluj, împotriva procesului verbal . nr._ încheiat la data de 31.10.2014
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta D. M.-A. CNP_ cu domiciliul în ., ., . în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ cu sediul în Cluj-N., . împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 31.10.2014.
Menține în întregime dispozițiile procesului verbal contestat.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.
Apelul și motivele de apel se vor depune la sediul Judecătoriei Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22.04.2015.
JUDECATOR GREFIER
F. I. T. R.
Red/dact. F.I / 4 ex 15.05.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4866/2015. Judecătoria... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 3456/2015.... → |
|---|
