Plângere contravenţională. Sentința nr. 5144/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5144/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 22-05-2015 în dosarul nr. 1165/211/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5144/2015
Ședința publică din data de 22.05.2015
INSTANȚA constituită din:
PREȘEDINTE: A. L.
GREFIER: A. M. F.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul MARIȘTE C. I. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 31.12.2014 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ.
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile puse de părți au fost consemnate în cuprinsul încheierii ședinței publice din data de 15.05.2015, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de mai mult timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării hotărârii pentru data de azi 22.05.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 26 ianuarie 2015 sub nr._, petentul MARIȘTE C. - I. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună, în principal, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 31.12.2014 și a măsurilor pe care acesta le conține sau, în subsidiar, înlocuirea sancțiunilor aplicate cu sancțiunea avertismentului precum și obligarea intimatului la plata în favoarea sa a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers procesual constând în taxa judiciară de timbru și onorariul avocațial.
În motivare, petentul a arătat în esență că, prin procesul-verbal contestat a fost nelegal și netemeinic întocmit deoarece starea de fapt consemnată de agentul constatator nu corespunde adevărului, respectiv mențiunea referitoare la depășirea limitei de viteză în localitatea Cluj-N. este nereală întrucât nu circulă niciodată în localități cu o asemenea viteză.
Cu privire la documentele pe care nu le avea asupra sa, a arătat că în data de 31.12.2014, în Ajunul Anului Nou, a fost chemat de urgență la serviciu motiv pentru care s-a grăbit și astfel a uitat portmoneul și toate documentele acasă. În această situație este incident cazul fortuit care înlătură răspunderea contravențională astfel cum prevede art. 11 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
În continuare, a precizat că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului beneficiază de prezumția de nevinovăție motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională revine, în primordial, organului constatator și nu petentului.
A susținut că în actul constatator nu sunt menționate datele de identificare ale aparatului radar folosit, condițiile în care s-a făcut înregistrarea, identitatea operatorului și, în general, starea de fapt nu este descrisă corect și complet. De asemenea, lipsește precizarea dacă mașina pe care era montat aparatul radar era sau nu în mișcare, în cauză fiind aplicabile NML 021-05/2005, respectiv aparatul radar are o eroare de ± 3 km/h, eroare care profită contravenientului întrucât nu se poate stabili cu exactitate viteza pe care a avut-o autoturismul. A precizat și că înregistrarea vitezei de 84 km/h pretins a fi cea a autoturismului condus de petent, nu poate fi acceptată ca și probă legală atât timp cât nu îndeplinește toate condițiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare referitoare la standardul mijloacelor tehnice omologate și verificate metrologic. În această privință, sarcina probei incumbă intimatului.
A arătat că procesul verbal este lipsit de temeinicie întrucât, eventual, a circulat cu viteza de 84 km/h în afara localității Cluj-N. dinspre Apahida spre Cluj-N., într-o zonă în care nu există limita de viteză de 50 km/h.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul învederând faptul că nu a mai fost sancționat contravențional.
În drept, a invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
În probațiune, a solicitat încuviințarea și administrarea probei testimoniale a martorului D. D. M. și a probei cu înscrisuri și planșe foto.
A solicitat ca intimatul să depună înregistrarea video, autorizația de operator radar, dovada că cinemometrul este prevăzut cu o funcție de autotestare.
A anexat la cerere înscrisuri (f. 7-14).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei astfel cum prevede art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 și cum rezultă din chitanța de plată de la fila 6.
La data de 05 martie 2015, intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f. 20-22) prin care, pe fondul cauzei, a solicitat instanței respingerea plângerii petentului ca neîntemeiată și, pe cale de consecință, menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind temeinic și legal încheiat.
În motivare, a subliniat faptul că plângerea contravențională nu este întemeiată din următoarele motive:
Sub aspectul legalității, procesul verbal conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din O.G nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 al. 3 din O.G nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.
Totodată, intimatul a arătat că se opune unei eventuale solicitări de administrare a probei cu martori cu vreuna dintre persoanele prev. de art. 315 alin. (1) C.pr.civ., care, potrivit dispozițiilor invocate, nu pot fi audiate ca martori, precum și administrării oricăror probe cu caracter extrajudiciar, întrucât acesta nu respectă principiul contradictorialității și al nemijlocirii probelor în procesul civil.
A arătat că fapta contravențională a fost constatată printr-un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv aparatul radar omologat și verificat metrologic.
Referitor la susținerea petentului cu privire la neindicarea în cuprinsul procesului verbal a aparatului radar, a menționat că agentului constatator a consemnat numărul autospecialei pe care se află montat aparatul radar.
Cu privire la atestatul de operator radar al agentului constatator, a precizat că dispozițiile legale care impuneau ca înregistrările radar să fie efectuate doar de către operatori calificați au fost abrogate.
A menționat faptul că la data stabilirii vitezei de rulare a autovehiculului, mijloacele tehnice se aflau în perioada de valabilitate a verificării metrologice.
A solicitat instanței să constate gradul ridicat de pericol social generat de petent datorită urmării care s-ar fi putut produce, lipsa materializării acesteia nefiind un argument pentru înlăturarea sau reindividualizarea sancțiunii.
În ceea ce privește dovada funcției de autotestare a aparatului Autovision, a arătat că această funcție este activată automat la fiecare punere în funcțiune a cinemometrului. În situația depistării unor defecte sau dereglări funcționale acestea vor fi semnalate iar funcționarea cinemometrului va fi blocată.
În continuare, a expus instrucțiunile privind modul de utilizare a cinemometrului.
A arătat faptul că agenții de poliției desfășoară activitatea zilnică de constatare și sancționare a contravențiilor în baza legii.
Ca urmare, întrucât dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop și asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, autoritățile statului urmărind ca acțiunile antisociale să nu rămână nesancționate, dreptul de apărare al persoanei sancționate nefiind limitat prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit (cauza A. contra României – 04.10.2007), a solicitat instanței să constate că procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate, în sensul că acesta face întotdeauna dovada până la proba contrară (în acest sens Curtea Constituțională pronunțându-se prin deciziile 197/2003, Decizia 259/2007 ș.a.), iar petiționarul, prin susținerile sale, nu face dovada contrară stării de fapt reținută prin actul de constatare și sancționare a contravenției, măsura aplicată de agentul constatator este întemeiată și pe cale de consecință, procesul verbal contestat este temeinic și legal încheiat.
În probațiune, a depus istoricul contravențional al petentului (f. 22 verso - 23), înregistrarea radar și buletinul de verificare metrologică a aparatului radar (CD – ul nr._ – f. 23).
În drept, a invocat dispozițiile art. 205-206, art. 223 alin. (3), art. 249 și art. 315 alin. (1) din C. pr. civ., O.G. nr. 2/2001 și O.U.G. nr. 195/2002.
La data de 16 martie 2015, petentul a depus răspuns la întâmpinare (f. 27-31) prin care a reiterat motivele de nelegalitate și netemeinicie expuse pe larg în cererea introductivă de instanță.
A anexat chitanța . nr. 19 din data de 12.03.2015 (f. 32).
La termenul de judecată din data de 03 aprilie 2015, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse de părți, respectiv procesul-verbal . nr._ din data de 31.12.2014 și dovada de comunicare (f. 8-9), carte de identitate (f. 10), planșe foto (f. 11-14).
De asemenea, a încuviințat proba înregistrării video (CD – ul nr._ – f. 23) precum și proba testimonială a martorului D. D. M..
La termenul de judecată din data de 17 aprilie 2015, instanța a administrat proba înregistrării video (CD – ul nr._ – f. 23) precum și proba testimonială a martorului D. D. M., declarația acestuia fiind consemnată în procesul verbal de la fila 42.
La data de 20 aprilie 2015, intimatul a comunicat în scris instanței (f. 45) faptul că potrivit Normelor de Metrologie NML 021—05/23.11.2005, eroarea maximă tolerată pentru măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează numai în regim staționar este de ±4 km/h pentru viteze până la 100 km/h sau mai mari. În consecință, în urma verificării cinemometrului, după analiza rezultatelor obținute conform procedurii de verificare metrologică se eliberează un buletin de verificare cu mențiunea „admis”, rezultând că eroarea de măsurare a respectivului cinemometru s-a încadrat în limitele admise de dispozițiile legale și funcționează corect. Aceasta înseamnă că măsurătorile efectuate cu acel cinemometru sunt legale și nu se mai poate reveni asupra lor în sensul în care agentul constatator nu va scădea sau adăuga valoarea procentuală corespunzătoare vitezei indicate de aparat, acesta neavând decât obligația de a constata valoarea indicată de cinemometru. A precizat că cinemometrul montat pe autospeciala MAI_ a funcționat în regim staționar.
La termenul de judecată din data de 15 mai 2015, petentul a depus decizii privind practica judiciară în materie (f. 49-51).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 31.12.2014, ora 10.54 (f. 8), petentului MARIȘTE C. I. i-au fost aplicate sancțiunile amenzii contravenționale în cuantum de 540 și 540 lei, echivalentul valoric a 6+6 puncte amendă pentru aceea că în data de 31.12.2014, ora 10.52, ar fi condus autoturismul marca OPEL cu nr. de înmatriculare_ pe . Apahida înspre Cluj-N., fiind depistat de aparatul radar având viteza de 84 km/h pe un sector de drum unde viteza maximă legală este de 50 km/h și, totodată, nu ar fi avut niciun document asupra sa (permisul de conducere, certificat de înmatriculare, carte de identitate, polița RCA), fapte prevăzute și sancționate de art. 108 alin. (1) lit. c) și art. 101 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv și art. 101 alin. (1) pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002.
În drept, potrivit art. 121 alin. (1) și (2) din H. G. nr. 1391/2006 Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare (2) Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Conform art. 108 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: c) 4 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: 3. depășirea cu 31-40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv iar potrivit art. 101 alin. (1) Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice; alin. (2) Amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 4 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. c).
Totodată, potrivit art. 101 alin. (1) din același act normativ Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: pct. 18. nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra să documentele prevăzute la art. 35 alin. (2) respectiv Participanții la trafic sunt obligați ca, la cererea polițistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege.
Instanța procedează, cu precădere, la analiza legalității procesului-verbal de contravenție contestat, observând respectarea cerințelor legale a căror nesocotire se sancționează cu nulitatea absolută ce poate fi invocată și din oficiu.
Astfel, instanța reține că înscrisul întocmit trebuie să se conformeze, în ceea ce privește condițiile de fond și formă ale încheierii sale riguroase prevederilor O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, exigențe care reprezintă tot atâtea garanții menite să asigure legalitatea și temeinicia celor reținute în cuprinsul procesului-verbal.
În conformitate cu dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție trebuie cuprindă, în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute care poate fi invocată și din oficiu mențiuni referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea/numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia. Totodată, procesul-verbal va trebui să poarte și semnătura agentului constatator.
Observând procesul-verbal de contravenție, instanța constată că agentul constatator a făcut mențiunile cuvenite, în sensul mai sus arătat, astfel că în cauză nu este incident nici unul din cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Mențiunile prevăzute de textul art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, altele decât cele la care face referire art. 17 din O.G. nr. 2/2001, trebuie să fie cuprinse în mod obligatoriu în cuprinsul înscrisului contravenției însă sancțiunea care intervine în caz de neconformare este nulitatea relativă și implicit, condiționată de o vătămare a cărei existență trebuie dovedită de către petent.
În același sens a statuat și Î.C.C.J. – Secții Unite prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007 de admitere a recursului în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., decizie publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 833 din 05.12.2007.
Instanța constată în dezacord cu susținerile petentului, faptul că agentul constatator a consemnat în procesul verbal contestat numărul autospecialei MAI pe care era montat aparatul radar, respectiv mențiunea „probă video MAI_” și că, odată cu întâmpinarea, intimatul a depus la dosarul cauzei această înregistrare video (f. 23). Prin urmare, omisiunea precizării în procesul verbal a seriei aparatului radar și casetei pe care s-a efectuat operațiunea înregistrării nu determină nulitatea actului constatator deoarece nu i-a produs nicio vătămare procesuală petentului cât timp proba video i-a fost pusă la dispoziție fără ca, ulterior, acesta să îi conteste autenticitatea.
Instanța observă, totodată, că faptele contravenționale astfel cum au fost conturate și reținute de agentul de poliție au fost în mod corespunzător încadrate în dispozițiile art. 108 alin. (1) lit. c) și art. 101 alin. (1) pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei) acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 se adresează unor categorii generale de participanți la trafic); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda alternativ/cumulativ cu sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie (până la răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.
Această prezumție în cazul proceselor-verbale de constatare a contravenției spre deosebire de alte acte autentice nu este una absolută (dovada contrarie putându-se face în aceste cazuri doar prin înscrierea în fals), ci doar una relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Din cele arătate mai sus reiese că această inversare a prezumției, nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul cu respectarea prevederilor art. 249 C. pr. civ., trebuie să ceară instanței în conformitate cu prevederile art. 254 Cod procedură civilă, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Prin urmare, din cele arătate mai sus, rezultă că, odată constatată validitatea actului, trebuie să considere că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt conforme cu adevărul (cu realitatea celor întâmplate).
Nu mai puțin, în cazul contravențiilor constând în depășirea vitezei legale, contravenientul se află în imposibilitatea absolută și obiectivă de a face dovada contrară celor consemnate în procesul verbal de contravenție, de aceea sarcina probei revine organului constatator care trebuie să dovedească săvârșirea contravenției prin intermediul mijloacelor tehnice din dotarea sa, întrucât legea prevede în mod imperativ faptul că procesul verbal pentru depășirea vitezei legale se încheie numai în urma unei constatări cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic iar nu prin propriile simțuri ale agentului constatator.
De aceea, în situația acestor contravenții, organul constatator trebuie să prezinte instanței, în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului verbal, înregistrarea video care a stat la baza încheierii actului de constatare și sancționare.
În temeiul paragrafului 3.5.1. din Norma de metrologie legală NML 021-05 din 23 noiembrie 2005 înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
În cauza dedusă judecății, prin prisma probatoriului administrat, instanța constată că petentul nu a reușit să facă dovada pozitivă a unei situații de fapt contrarii celei descrise în actul constatator al contravenției.
Cu referire la fapta de a nu avea asupra sa documentele expres prevăzute de lege, petentul a arătat că în data de 31.12.2014, în Ajunul Anului Nou, a fost chemat de urgență la serviciu motiv pentru care s-a grăbit și astfel a uitat portmoneul și toate documentele acasă. În această situație ar fi incident cazul fortuit care înlătură răspunderea contravențională astfel cum prevede art. 11 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
Constituie așadar un aspect recunoscut de petent și confirmat de martorul D. M. D. (f. 42) acela că petentul nu a avut asupra sa documentele solicitate de agentul de poliție la momentul controlului.
În ce privește incidența, în speță, a cazului fortuit ca și cauză de înlăturare a vinovăției, instanța reține dispozițiile art. 11 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001: Caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul .. cazului fortuit, dacă are legătură cu fapta săvârșită.
Astfel, pornind de la caracterele cazului fortuit de circumstanță excepțională, exterioară și absolut imprevizibilă care se suprapune peste activitatea desfășurată de subiect și determină o încălcare a normelor contravenționale, instanța apreciază că prezentarea de urgență la serviciu pentru a lăsa un pachet la o cursă aeriană nu constituie un caz fortuit care să justifice omisiunea petentului de a avea asupra sa documentele prevăzute de lege. Chiar dacă era singura persoană care ar fi putut să realizeze respectiva operațiune, instanța reține că petentul putea și trebuia să prevadă că în cazul deplasării pe drumurile publice cu autovehiculul are obligația de a respecta toate normele de circulație, inclusiv cea de a avea asupra sa actele enumerate de norma legală anterior redată. Graba petentului indică o neglijență exclusiv imputabilă și care nu poate fi scuzată de îndeplinirea unor atribuții de serviciu.
Prin urmare, fapta petentului întrunește atât sub aspect obiectiv cât și subiectiv elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 101 alin. (1) pct. 18 din O.G. nr. 195/2002.
În ce privește fapta de a depăși viteza legală cu 31 - 40 km/h, din înregistrarea video depusă de către intimat la dosarul cauzei (f. 23) rezultă faptul că autoturismul marca OPEL cu nr. de înmatriculare_, avea o viteză de deplasare de 84 km/h (viteza T) pe un sector de drum unde limita de viteza era de 50 km/h. Mijlocul de măsurare a vitezei (cinemometru de control rutier tip Autovision montat pe auto tip DACIA L. MCV nr. MAI_) este verificat metrologic, conform buletinului de verificare metrologică nr._ din data de 13.03.2014 cu rezultatul admis și o valabilitate de 1 an de la data verificării (f. 23 – CD).
Deși a contestat faptul că viteza autoturismului pe care îl conducea pe . Cluj-N. a fost cea menționată în actul constatator, instanța are în vedere faptul că autospeciala MAI nr._ staționa în localitatea Cluj-N. astfel cum a relatat și martorul D. M. D. (f. 42). Martorul a precizat că petentul începuse să frâneze înainte de a intra în localitate și nu putea avea viteza de 84 km/h întrucât abia ieșise dintr-un sens giratoriu situat cu aproximativ 250- 300 m înainte de . Cluj-N.. Acesta a apreciat distanța dintre indicatorul ce marca . locul în care se afla autospeciala la aproximativ 150 m.
Totuși, analizând înregistrarea video depusă de intimat (CD – fila 23), instanța observă că autoturismul cu numărul de înmatriculare_ condus de petent devine țintă a cinemometrului la ora 10.52 04 - 10.52.06 timp în care măsoară viteza de 84 km/h. Ulterior, pe măsură ce se apropie de cinemometru, începând cu secunda 07 (10.52.07) viteza scade intempestiv, astfel că în secunda 09 ajunge sub 55 km/h iar în secunda 12 sub limita de 50 km/h. Așadar, pe fondul unei acțiuni de frânare bruscă, pe o distanță extrem de scurtă față de poziția autospecialei, petentul a adus viteza autoturismul de la 84 km/h în limita legală.
Acest considerent cât și aspectul că autoturismul imediat anterior celui condus de petent, cât timp s-a aflat în raza de acțiune a aparatului radar a avut o viteză de până la 50 km/h cristalizează convingerea instanței că petentul a condus în localitate, pe . Cluj-N., autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ cu o viteză de 84 km/h cu încălcarea limitei de maxim 50 km/h. Planșele fotografice depuse de către petent (f. 11-14) nu fundamentează o soluție în sens contrar deoarece nu reliefează traseul urmat de petent și poziția exactă a autospecialei MAI.
Instanța constată, contrar alegațiilor petentului, și că apărările intimatului sunt întemeiate în ce privește semnificația erorilor maxime admise și importanța acestora în procesul de verificare metrologică a aparatului radar. Din interpretarea dispozițiilor Normei de Metrologie Legală 021-005 reiese în mod neechivoc aspectul că în urma verificării cinemometrului, după analiza rezultatelor obținute conform procedurii de verificare metrologică, se eliberează buletinul de verificare cu mențiunea ADMIS. Aceasta înseamnă că aparatul radar funcționează corect, că măsurătorile efectuate sunt legale și asupra lor nu se poate interveni, nu se scade dar nici nu se adaugă marja de eroare tolerată. Operatorul radar nu face decât să constate valoarea măsurată de cinemometru.
Chiar luând în considerare eroarea maximă tolerată a aparatului radar în regim staționar ( - 3% sau – 3 km, viteza arătată fiind inferioară celei de 100 km/h) prin diminuarea vitezei consemnate ca fiind cea a autoturismului condus de petent (84 km/h), ar rezulta o viteză de 81,48 km/h, respectiv 81 km/h care s-ar circumscrie în continuare elementelor constitutive ale normei contravenționale prevăzute de art. 108 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002. Prin urmare, petentul nu a suferit nicio vătămare prin consemnarea vitezei de 84 km/h în detrimentul celei de 81 km/h, realizând oricum conținutul normativ al textului de lege anterior menționat.
În consecință, contrar criticilor de netemeinicie învederate de petent, viteza de deplasare a autoturismului pe care îl conducea în data și locul menționate în actul constatator ca fiind ale săvârșirii faptei și înregistrată cu un mijloc tehnic verificat metrologic era superioară limitei de 50 km/h cu 31 - 40 km/h. Așadar, fapta petentului întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 108 alin. (1) lit. c) din O.U.G nr. 195/2002.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G nr. 2/2001, instanța reține că valoarea amenzilor contravenționale aplicate este proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, fiindu-i aplicate puncte amendă orientate spre minimul celor prevăzute de normele încălcate.
Nu se impune înlocuirea sancțiunilor amenzii cu avertismentul față de împrejurarea săvârșirii unui concurs de contravenții și graba recunoscută a petentului în deplasarea pe drumurile publice. Faptele săvârșite prezintă un grad ridicat de pericol evidențiat de însuși legiuitor prin stabilirea limitelor speciale ale amenzii aplicabile.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de către petentul MARIȘTE C. I. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 453 C. pr.civ., instanța reține culpa procesuală exclusivă a petentului în ocazionarea prezentului litigiu astfel încât va respinge cererea accesorie vizând obligarea intimatului la plata în favoarea sa a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul MARIȘTE C. - I., C.N.P._, cu domiciliul în Mun. Cluj-N., ., . în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, data de 22 Mai 2015.
Președinte, Grefier,
A. LITEANADRIANA M. F.
Red. L.A./Dact. L.A.
4 ex./18.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4394/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4864/2015. Judecătoria... → |
|---|
