Plângere contravenţională. Sentința nr. 4394/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4394/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 10439/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
Cluj-N., Calea Dorobanților nr. 2-4, cod poștal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
Secția Civilă
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.4394/2015
Ședința publică din data de 04.05.2015
Completul compus din:
Președinte: G. A. F.
Grefier: A. M. F.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petentul D. I. M., în contradictoriu cu intimata G. DE J. MOBILĂ CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
Instanța constată că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 27 aprilie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii, pentru data de 04 mai 2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 16.05.2014, sub nr._, petentul D. I.-M. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 28.04.2014.
În motivare, petentul a arătat că în noaptea de 27-28.04.2014 a participat la o întâlnire cu ocazia zilei de naștere a unui coleg de apartament, pe ..26, scara 2, .-N.. În apartament se aflau cinci persoane, iar mijlocul prin care s-a presupus că ar fi tulburat liniștea publică a fost un difuzor de laptop ce nu se auzea dintr-o cameră în alta. În jurul orei 02:00, s-au prezentat agenții de poliție, sosiți în urma efectuării unui apel telefonic anonim al unui vecin care se afla în conflict cu locatarii. Când s-a procedat la identificarea petentului și a prietenului acestuia, a coborât o vecină de . infirme faptul că s-ar fi produs vreun zgomot din apartamentul lor. Petentul a apreciat că agentul de poliție a avut o atitudine necorespunzătoare când l-a amendat pe numitul M. G., prietenul petentului, cu suma de 500 lei pentru deranjarea liniștii publice, acesta fiind forțat moral să semneze procesul-verbal de către unul din agenți. S-a menționat că agenții de poliție au continuat să îi trateze cu lipsă de profesionalism, astfel încât petentul a fost determinat să dea un răspuns necorespunzător, pe care îl regretă. Ulterior, s-a întocmit și pe numele său un proces-verbal de constatare a contravenției. S-a argumentat că în cuprinsul actului contestat numele și funcția agentului constatator, dar și descrierea evenimentelor nu sunt lizibile. De asemenea, s-a arătat că mențiunea privind faptul că petentul consumase băuturi alcoolice nu a fost dovedită. În privința mențiunilor ce trebuie să le cuprindă procesul-verbal, s-a indicat faptul că nu este specificat locul unde s-au petrecut evenimentele. S-au invocat prevederile art.19 din O.G. nr.2/2001, arătându-se că procesul-verbal nu a fost semnat nici de petent, nici de un martor care să confirme împrejurările care au dus la încheierea actului în lipsă. Simpla mențiune a agentului constatator în acest sens nu poate fi considerată ca un motiv temeinic pentru nerespectarea dispozițiilor legale.
În drept, au fost invocate prevederile art.19 din O.G. nr.2/2001.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei, conform art.19 din O.U.G. nr.80/2013 (fila 4).
Prin întâmpinarea depusă la data de 10.12.2014, intimata G. de J. Mobilă Cluj-N. a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal ca fiind legal și temeinic încheiat.
Cu privire la starea de fapt, s-a arătat că la data de 28.04.2014, o patrulă mixtă de ordine publică a fost dirijată de dispeceratul secției de poliție pe ..6 din Cluj-N., unde s-a sesizat telefonic prin S.N.U. 112 deranjarea liniștii locatarilor prin strigăte, larmă și ascultarea muzicii la intensitate mare. Ajunși la fața locului, după confirmarea celor sesizate, agenții de ordine publică au procedat la identificarea persoanelor din apartamentul nr.20, de unde provenea larma. În timp ce numit G. M. era identificat în vederea aplicării sancțiunii contravenționale, petentul a adresat în mod repetat expresii jignitoare la adresa agenților de ordine publică, de genul „sunteți niște comuniști, v-ați făcut norma, să vă fie rușine”, astfel încât a fost încheiat pe numele său procesul-verbal, de al cărui conținut a refuzat în mod expres să ia cunoștință. Raportat la motivele de nulitate invocate de petent, s-a arătat că procesul-verbal întrunește condițiile de legalitate, având în vedere că art.17 indică în mod limitativ cazurile de nulitate necondiționată ale actului de constatare și sancționare contravențională, care pot fi invocate și din oficiu. În ceea ce privește lipsa semnăturii martorului asistent, s-a menționat că legea permite încheierea procesului-verbal și în situația în care contravenientul refuză să îl semneze. S-a precizat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, fapt acceptat și prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Referitor la sancțiunea aplicată, s-a menționat că au fost avute în vedere criteriile de individualizare stabilite prin art.12 alin.3 din O.G. nr.2/2001, amenda fiind stabilită în limitele actului normativ, agentul constatator apreciind că sancțiunea avertismentului ar fi insuficientă, având în vedere conduita petentului.
În drept, au fost invocate prevederile art.202 C.proc.civ., O.G. nr.2/2001, Legea nr.61/1991.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri (copie arte de identitate – fila 5; proces-verbal . nr._ – fila 6, fila 25; confirmare de primire – fila 26; raport de activitate – fila44; fișă de intervenție la eveniment – fila 45).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 28.04.2014 (fila 25), emis de către G. de J. Mobilă Cluj-N., s-a reținut că petentul a încălcat dispozițiile art.2 pct.1 din Legea nr.61/1991, prin aceea că în data de 28.04.2014, aflându-se pe ..26 din Cluj-N., aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, în timp ce se întocmea actul de constatare, a adresat cuvinte și expresii jignitoare organelor de ordine, respectiv „să vă fie rușine, sunteți niște hoți ce v-ați făcut norma”, acestea lezând demnitatea și onoarea instituției.
Din cuprinsul fișei de intervenție la eveniment (fila 45) reiese că la data respectivă forțele de ordine au fost dirijate să se deplaseze spre adresa menționată, unde se tulbura liniștea locatarilor.
Potrivit art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Conform art.16 alin.1 din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Conform art.17 din O.G. nr.2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Art. 21 alin.3 din același act normativ stabilește că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal
Prin art.2 pct.1 din Legea nr.61/1991 se stabilește faptul că reprezintă contravenție, dacă nu este comisă în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerată infracțiune, fapta de săvârșire în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice.
Analizând legalitatea procesului-verbal contestat, având în vedere dispozițiile art.16 și art.17 din O.G. nr.2/2001, instanța retine că acesta a fost încheiat cu respectarea tuturor condițiilor formale prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, pentru următoarele considerente:
Având in vedere că dispozițiile art.17 din O.G. nr.2/2001 stabilesc în mod limitativ care sunt mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a procesului-verbal de constatare a contravenției, se reține că acele cerințe de formă din cuprinsul art.16 alin.1 și art.19 din O.G. nr.2/2001 sunt prevăzute sub sancțiunea nulității relative. În consecință, este necesar să fie îndeplinite toate condițiile stabilite de art.175 alin.1 C.proc.civ., astfel încât nulitatea nu poate fi invocată decât dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin desființarea acelui act.
Referitor la nespecificarea locului unde s-au petrecut evenimentele, instanța constată că au fost indicate suficiente elemente de identificare ale acestuia, prin menționarea municipiului și a străzii, cu numărul administrativ, astfel încât susținerile petentului sunt neîntemeiate. De asemenea, din analiza actului depus la dosar, instanța observă că toate mențiunile din cuprinsul acestuia sunt lizibile.
În ceea ce privește lipsa semnăturii unui martor asistent, se observă din cuprinsul art.19 din O.G. nr.2/2001 că nu există o obligație a agentului constatator de a încheia pe loc procesul-verbal, ci acesta poate fi încheiat și ulterior, sub condiția ca în acest caz să existe confirmarea situației respective de către un martor asistent. Cu toate acestea, nu s-a contestat faptul că procesul-verbal a fost încheiat în lipsă, iar petentul nu a făcut dovada vreunei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului ce să fi rezultat din neidentificarea unui martor asistent, câtă vreme acesta a putut să ia la cunoștință de cuprinsul procesului-verbal legal comunicat și a putut să își prezinte apărările în fața instanței.
Analizând temeinicia actului contestat, instanța reține că deoarece procesul-verbal de constatare a contravenției prezintă natura de act administrativ oficial cu caracter jurisdicțional, acesta se bucură de prezumția de legalitate și temeinice, prezumție care are o natură relativă, putând fi răsturnată prin proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a apreciat că, în ciuda naturii bănești a sancțiunii efectiv aplicate, suma sa mică și natura civilă a legii de pedepsire a contravenției respective, procedura în cauzele de natură contravențională poate fi asimilată unei proceduri penale, în măsura în care dispoziția a cărei încălcare a fost atribuită reclamantului are un caracter general și nu se adresează unui anumit grup de persoane ci tuturor cetățenilor; ea le impune un anumit comportament și însoțește această cerință cu o sancțiune care încerca în același timp să descurajeze și să pedepsească (cauza A. împotriva României, Hotărârea din 4 octombrie 2007, parag.51; cauza Öztürk împotriva Germaniei, Hotărârea din 21 februarie 1984, parag.53). Astfel, vor fi analizate trei criterii: încadrarea juridică a măsurii în litigiu în legislația națională, caracterul propriu-zis al măsurii, precum și caracterul și gravitatea „sancțiunii”, criterii ce sunt alternative, nu cumulative, astfel încât pentru aplicarea art. 6 cu privire la termenii „acuzații în materie penală”, este suficient ca, prin natura sa, contravenția în cauză să fie „penală” din punct de vedere al Convenției, sau să fi expus persoana respectivă la o sancțiune care, în virtutea caracterului și gravității ei, să se încadreze în general în „materie penală” (cauza I. P. împotriva României, Decizia cu privire la admisibilitatea cererii nr._/04, parag.22). Având în vedere aceste criterii, instanța constată că în cauza de față devin aplicabile reglementările Curții privind noțiunea de „acuzație în materie penală”, în înțelesul art.6 din Convenție, urmând a avea aplicabilitate toate garanțiile ce însoțesc o astfel de procedură, printre care și prezumția de nevinovăție.
De asemenea, prin jurisprudența sa, Curtea a constatat că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, iar Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag, art. 6 alin. 2 cerând statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare (cauza A. împotriva României, parag.60). S-a mai precizat, însă, că în măsura în care instanțele interne au audiat declarațiile reclamantului și i-au permis să prezinte dovezi în sprijinul afirmațiilor sale, faptul că reclamantul nu a cerut instanței să examineze dovezi și că, în consecință, instanță a hotărât, în baza unei hotărâri motivate, să se încreadă în dovezile prezentate de către intimat, nu pare a fi inechitabil sau arbitrar (cauza I. P. împotriva României, parag.33), relevantă fiind astfel posibilitatea efectivă de a propune și prezenta probe.
Instanța consideră că o astfel de limită rezonabilă la care face referire Curtea este dată de constatarea personală, în mod nemijlocit, a faptei de către agent, astfel încât îi revine petentului sarcina de a proba lipsa de temeinicie a celor înscrise în cuprinsul procesului-verbal.
În cauza de față, se reține că petentul a avut posibilitatea de a prezenta dovezi, fiindu-i respectat astfel dreptul la un proces echitabil, neexistând o poziție dezavantajată în raport cu cea a intimatei.
Analizând probele existente la dosarul cauzei, astfel cum acestea au fost prezentate în paragrafele anterioare, se constată că petentul nu a probat existența unei alte stări de fapt decât cea reținută în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției, el chiar afirmând atât în cuprinsul cererii introductive, cât și în fața instanței că a dat un răspuns necorespunzător și pe care îl regretă agenților de ordine, pe fondul stării de tensiune.
Instanța mai observă că situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este rezultatul unor constatări personale ale agentului constatator, organ aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept. Având în vedere aceste aspecte, instanța consideră că nu se poate înlătura cu totul posibilitatea agenților statului de a aplica prevederile actelor normative în vigoare referitoare la răspunderea contravențională, iar veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor indicii că situația de fapt reținută în procesul verbal nu ar corespunde realității, acestea trebuind să rezulte din probe prezentate în fața instanței, nefiind suficiente simplele afirmații în acest sens ale petentului.
În consecință, nu se justifică anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, acesta fiind întocmit în mod temeinic și legal.
Cu toate acestea, conform art.34 din O.G. nr.2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea hotărăște și asupra sancțiunii, fiind necesar ca aceasta să fie analizată din prisma tuturor împrejurărilor de la acel moment, astfel cum prevede art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001.
Potrivit art.3 alin.1 lit. b din Legea nr.61/1991, fapta săvârșită de petent se sancționează cu amendă cuprinsă între 200 și 1.000 lei. Față de aceste prevederi, instanța constată că petentului i-a fost aplicat maximul prevăzut de lege al acestei sancțiuni.
Prin consacrarea legală sub forma contravenției a faptei de proferare de expresii jignitoare de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice se urmărește asigurarea unui climat social normal, bazat pe respect față de ceilalți cetățeni și de reprezentanții statului. Raportat la situația de fapt a speței, instanța consideră că modalitatea de comitere, respectiv natura și conținutul cuvintelor adresate forțelor de ordine, nu prezintă un grad de pericol social care să justifice aplicarea maximului amenzii, nefiind de o gravitate ridicată. Scopul sancțiunii contravenționale nu este doar represiv, ci aceasta trebuie să fie proporțională cu fapta săvârșită, analizată în ansamblu. Fața de aceste precizări, instanța apreciază că menirea sancționării poate fi atinsă și prin stabilirea unui cuantum mai redus al amenzii, minimul special prevăzut de textul art.3 alin.1 lit. b din Legea nr.61/1991 fiind suficient pentru a-l face pe petent să conștientizeze gravitatea faptelor sale și să prevină comiterea de infracțiuni pe viitor
Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte plângerea formulată de către petent și va modifica procesul-verbal de constatare a contravenției în sensul reducerii cuantumului amenzii aplicate de la suma de 1.000 lei la suma de 200 lei, urmând a respinge în rest cererea, ca neîntemeiată..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul D. I. - M., CNP_, domiciliat în municipiul B., ., jud. Hunedoara, în contradictoriu cu intimata G. de J. Mobilă Cluj-N., cu sediul în municipiul Cluj-N., ., jud. Cluj, cont bancar RO 32 TREZ 2165005XXX006898.
Modifică procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 28.04.2014, emis de către intimată, în sensul că reduce amenda contravențională aplicată de la suma de 1.000 lei, la suma de 200 lei.
Respinge cererea în rest, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.05.2015.
Președinte, Grefier,
G. A. FodorAdriana M. F.
Red./Dact./G.A.F./4 ex./19.05.2015
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 4678/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5144/2015.... → |
|---|
