Plângere contravenţională. Sentința nr. 4386/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4386/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 879/309/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
Cluj-N., Calea Dorobanților nr. 2-4, cod poștal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
Secția Civilă
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.4386/2015
Ședința publică din data de 04.05.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G. A. F.
Grefier: A. M. F.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petenta S.C. P. A. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
Instanța constată că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 27 aprilie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii, pentru data de 04 mai 2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Șimleu Silvaniei la data de 25.07.2014, sub nr._, petenta S.C. P. A. S.R.L. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 30.06.2014, iar în subsidiar, reindividualizarea sancțiunii aplicate sau înlocuirea amenzii cu sancțiunea principală a avertismentului.
În motivare, petenta a arătat că a fost sancționată pentru fapta de a fi comunicat în mod eronat identitatea persoanei care a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ în data de 04.02.2014. S-a învederat că acest aspect nu corespunde realității, întrucât petenta a comunicat intimatului numele și adresa persoanei care a condus autovehiculul menționat. Având în vedere că necomunicarea în termen a identității persoanei nu poate fi echivalată cu o comunicare eronată a unor date, s-a apreciat că faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică, textul aplicabil fiind de altfel art.102 alin.1 pct. 14 din O.U.G. nr.195/2002, ceea ce ar fi atras și un alt regim sancționator. Ca un alt motiv de nulitate a procesului-verbal, s-a precizat că în cuprinsul său nu este menționată posibilitatea de a achita jumătate din contravaloarea amenzii aplicate, vătămarea constând în faptul că petenta nu a putut achita jumătate din acea valoare. De asemenea, s-a indicat faptul că intimatul a stabilit cuantumul amenzii la 3.825 lei, contravaloarea a 45 de puncte amendă, însă art.98 alin.3 lit. e din O.U.G. nr.195/2002 prevede că sancțiunile stabilite în clasa a V-a sunt între 21-100 puncte amendă. Din descrierea faptei contravenționale nu rezultă gravitatea acesteia, astfel încât sancțiunea ar fi trebui stabilită la limita minimă de 21 puncte amendă. În susținerea petitului subsidiar s-a arătat că urmare a încadrării juridice corecte a faptei, sancțiunea amenzii ar trebui stabilită în funcție de clasa a IV-a de sancțiuni, spre minimul legal, urmând a fi avute în considerare criteriile de individualizare stabilite de art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001. Având în vedere în special pericolul social redus al faptei, care nu a produs prejudicii, s-a considerat că măsura avertismentului ar fi suficientă pentru a se realiza funcția educativă și preventivă a sancțiunii.
În drept, au fost invocate prevederile art.31 și următoarele din O.G. nr.2/2001, art.98 alin.3 lit. d și e, art.102 alin.1 pct.14 și art.105 alin.1 pct.10 din O.U.G. nr.195/2002.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei, conform art.19 din O.U.G. nr.80/2013 (fila 16).
Prin întâmpinarea depusă la data de 04.11.2014, intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, raportat la dispozițiile art.118 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, ce atribuie competența de soluționare a plângerii contravenționale în favoarea instanței în a cărei rază teritorială a fost constatată fapta, în speță aceasta fiind Judecătoria Cluj-N..
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind temeinic și legal încheiat. S-a arătat că acesta cuprinde toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art.16 și art.17 din O.G. nr.2/2001, sancțiunea fiind aplicată cu respectarea criteriilor stabilite prin art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001. În ceea ce privește situația de fapt, s-a arătat ca în data de 11.08.2014, petenta a fost sancționată contravențional deoarece nu a comunicat poliției rutiere datele de stare civilă ale persoanei căreia i s-a încredințat autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ pentru a fi condus pe drumurile publice în data de 04.02.2014, societatea petentă comunicând date eronate. S-a apreciat că o comunicare eronată a datelor de identificare este echivalentă cu necomunicarea lor. În ceea ce privește temeiul legal în baza căruia a fost sancționată petenta, s-a învederat că agentul constatator a indicat în mod corect articolul aplicabil, respectiv art.105 alin.1 pct.10 din O.U.G. nr.195/2002, acesta prevăzând faptele ce pot fi săvârșite de către persoana juridică, art.102 alin.1 făcând referire la faptele comise de persoane fizice. Referitor la omisiunea de a se menționa posibilitatea legală de a se achita jumătate din minimul amenzii în termen de 48 de ore, s-a arătata că întrucât sancțiunea incidentă ar fi nulitatea relativă, petenta trebuie să dovedească o vătămare, însă aceasta nu a probat faptul că ar fi intenționat să achite amenda în acel termen. S-a susținut că fapta a fost percepută de către agentul constatator prin propriile simțuri, astfel încât actul de constatare și sancționare se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, revenind petentului sarcina de a face proba contrară, acest aspect fiind recunoscut inclusiv în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
În drept, au fost invocate prevederile art.205-206, art.223 alin.3, art.249 și art.315 alin. 1 din C.proc.civ., O.G. nr.2/2001 și O.U.G. nr.195/2002.
Prin sentința civilă nr.4/2015, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-N., plângerea fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.02.2015.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri (proces-verbal de constatare a contravenției . nr._ – fila 8; dovadă de comunicare – fila 9, fila 10; declarație – fila 24; comunicare – fila 25; adresa nr._/BR/MM/02.06.2014 – fila 26; răspuns la adresă – fila 27; proces-verbal din data de 26.05.2014 – fila 28).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Din declarația numitului T. M. (fila 24), din data de 23.06.2014, rezultă că autoturismul acestuia a fost acroșat în partea stângă de autoturismul cu numărul de înmatriculare_, iar în continuarea declarației date la 04.02.2014, a indicat că la volan se afla o persoană de sex feminin.
Prin comunicarea nr._/15.03.2014 (fila 25), petentei i s-a pus în vedere să comunice datele de identificare ale persoanei căreia i-a încredințat vehiculul cu numărul de înmatriculare_ pentru a fi condus pe drumurile publice la data de 04.02.2014, atrăgându-i-se atenția că în caz de necomunicare vor fi aplicate dispozițiile art.105 pct. 10 din O.U.G. nr.195/2002.
La data de 01.04.2014, petenta a transmis intimatului faptul că autoturismul ar fi fost condus de numitul P. G., specificându-se datele acestuia de stare civilă (fila 27).
Din procesul-verbal încheiat la data de 26.05.2014 (fila 28), rezultă că în urma contactării sale de către organele de poliție, numitul P. G. a afirmat că a fost angajat al petentei în perioada februarie 2014, însă nu a condus niciodată autovehiculul marca Jeap, cu număr de înmatriculare_, el conducând numai autotractoarele societății respective.
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 30.06.2014 (fila 8), emis de către Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, s-a reținut că petenta a încălcat dispozițiile art.105 alin.1 pct. 10 din O.U.G. nr.195/2002, prin aceea că pe baza comunicării nr._ nu a comuniat la solicitarea poliției rutiere datele de stare civilă ale persoanei căreia i s-a încredințat autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ pentru a fi condus pe drumurile publice la data de 04.02.2014, comunicând date eronate cu privire la identitatea persoanei, fiind sancționată cu amendă în valoare de 3.825 lei. În cuprinsul procesului-verbal apare dactilografiată mențiunea că petenta poate achita în el mult două zile lucrătoare de la data primirii procesului-verbal de constatare a contravenției jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege, fără a se indica în concret cât reprezintă această sumă.
Potrivit art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Conform art.16 alin.1 din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea, alin.7 al aceluiași articol prevăzând că în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, obiecțiunile fiind consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
Conform art.17 din O.G. nr.2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Art. 21 alin.3 din același act normativ stabilește că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Prin art.105 alin.1 pct.10 din O.U.G. nr.195/2002 se stabilește faptul că reprezintă contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a V-a de sancțiuni fapta de necomunicare, în termen, la cererea poliției rutiere, a identității persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice, săvârșită de către persoane juridice.
Analizând legalitatea procesului-verbal contestat, având în vedere dispozițiile art.16 și art.17 din O.G. nr.2/2001, instanța retine că acesta a fost încheiat cu respectarea tuturor condițiilor formale prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, instanța constată că în mod corect a fost indicat art.105 alin. 1 pct.10 fin O.U.G. nr.195/2002 ca fiind textul aplicabil, întrucât acesta face referire la fapta săvârșită de către persoana juridică, pe când art.102 alin.1 pct. 14 stabilește caracterul contravențional al aceleiași fapte, comisă însă de persoana fizică. Referitor la existența unei echivalențe între fapta de necomunicare a datelor de identificare și comunicarea eronată a acestora, se observă că aceasta este o problemă ce ține de temeinicia procesului-verbal, urmând a fi analizată în cele ce urmează.
Raportat la susținerea reclamantei privind lipsa mențiunii posibilității de achitare a jumătate din cuantumul amenzii în termen de 48 de ore, instanța constată că nu ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune anularea procesului-verbal. Astfel, fiind vorba de un caz de nulitate relativă, această dispoziție nefiind inclusă în enumerarea limitativă din cuprinsul art.17 din O.G. nr.2/2001 ce stabilește cazurile de nulitate absolută, trebuie îndeplinite condițiile prevăzute de art.175 alin.1 C.proc.civ., respectiv ca prin nerespectarea cerinței legale să se fi pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin desființarea acelui act. Raportat la natura omisiunii, eventuala vătămare ar putea fi înlăturată prin solicitarea petentei de repunere în termen, iar nu prin anularea procesului-verbal. De asemenea, din analiza înscrisului depus la dosar rezultă că în cuprinsul procesului-verbal apare trecută în mod expres mențiunea stabilită prin art.16 alin.1 din O.G. nr.2/2001 și art.180 alin.1 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin H.G. nr.1391/2006, respectiv faptul că petenta poate achita în 48 de ore, două zile, jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege. Faptul că nu s-a indicat în concret cât reprezintă această valoare nu poate genera o vătămare ce să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului contestat.
Analizând temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța reține că deoarece acesta prezintă natura de act administrativ oficial cu caracter jurisdicțional, se bucură de prezumția de legalitate și temeinice, prezumție care are o natură relativă, putând fi răsturnată prin proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a apreciat că, în ciuda naturii bănești a sancțiunii efectiv aplicate, suma sa mică și natura civilă a legii de pedepsire a contravenției respective, procedura în cauzele de natură contravențională poate fi asimilată unei proceduri penale, în măsura în care dispoziția a cărei încălcare a fost atribuită reclamantului are un caracter general și nu se adresează unui anumit grup de persoane ci tuturor cetățenilor; ea le impune un anumit comportament și însoțește această cerință cu o sancțiune care încerca în același timp să descurajeze și să pedepsească (cauza A. împotriva României, Hotărârea din 4 octombrie 2007, parag.51; cauza Öztürk împotriva Germaniei, Hotărârea din 21 februarie 1984, parag.53). Astfel, vor fi analizate trei criterii: încadrarea juridică a măsurii în litigiu în legislația națională, caracterul propriu-zis al măsurii, precum și caracterul și gravitatea „sancțiunii”, criterii ce sunt alternative, nu cumulative, astfel încât pentru aplicarea art. 6 cu privire la termenii „acuzații în materie penală”, este suficient ca, prin natura sa, contravenția în cauză să fie „penală” din punct de vedere al Convenției, sau să fi expus persoana respectivă la o sancțiune care, în virtutea caracterului și gravității ei, să se încadreze în general în „materie penală” (cauza I. P. împotriva României, Decizia cu privire la admisibilitatea cererii nr._/04, parag.22). Având în vedere aceste criterii, instanța constată că în cauza de față devin aplicabile reglementările Curții privind noțiunea de „acuzație în materie penală”, în înțelesul art.6 din Convenție, urmând a avea aplicabilitate toate garanțiile ce însoțesc o astfel de procedură, printre care și prezumția de nevinovăție.
De asemenea, prin jurisprudența sa, Curtea a constatat că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, iar Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag, art. 6 alin. 2 cerând statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare (cauza A. împotriva României, parag.60). S-a mai precizat, însă, că în măsura în care instanțele interne au audiat declarațiile reclamantului și i-au permis să prezinte dovezi în sprijinul afirmațiilor sale, faptul că reclamantul nu a cerut instanței să examineze dovezi și că, în consecință, instanță a hotărât, în baza unei hotărâri motivate, să se încreadă în dovezile prezentate de intimat, nu pare a fi inechitabil sau arbitrar (cauza I. P. împotriva României, parag.33).
În cauza de față, se reține că petenta a avut posibilitatea de a prezenta dovezi, fiindu-i respectat astfel dreptul la un proces echitabil, neexistând o poziție dezavantajată în raport cu cea a intimatului.
Analizând probele existente la dosarul cauzei, astfel cum acestea au fost prezentate în paragrafele anterioare, se constată că petenta nu a dovedit existența unei alte stări de fapt decât cea reținută în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției. Astfel, din cuprinsul procesului-verbal încheiat la data de 26.05.2014 rezultă că persoana care a fost indicată de către petentă ca fiind conducătorul autoturismului aparținând acesteia la data incidentului rutier nu a condus respectivul vehicul. Mai mult, având în vedere declarația numitului T. M., persoana implicată în evenimentul ce a generat necesitatea stabilirii identității șoferului, rezultă că autoturismul cu număr de înmatriculare_ a fost condus la acea dată de către o persoană de sex feminin. În consecință, datele transmise de petentă nu corespundeau realității. Instanța apreciază că și în această situație sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina petentei, întrucât comunicarea unor date neconforme, fără o motivare întemeiată, echivalează cu lipsa unei comunicări, consecința fiind aceea că nu poate fi stabilită identitatea celui căruia i-a fost încredințat spre conducere autoturismul.
În ceea ce privește capătul de cerere subsidiar, instanța constată că au fost respectate criteriile de stabilire a sancțiunii prevăzute de art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001. De asemenea, se vor avea în vedere prevederile art. 98 din O.U.G. nr.195/2002, ce dispun că amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amenda aplicate, un punct-amenda reprezentând valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului, numărul de puncte-amendă fiind stabilit în funcție de gravitatea faptelor și de pericolul social pe care acestea îl prezintă, clasa V-a de sancțiuni stabilind un interval între 21 și 100 de puncte amendă. Calculând în funcție de prevederile H.G. nr.871/2013 privind salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată 2014, instanța constată că amenda aplicată petentului este orientată înspre mediul permis de lege. Se apreciază că fapta prezintă un pericol social suficient pentru a justifica aplicarea sancțiunii constând în amenda contravențională, deoarece prin aceasta se urmărește identificarea în mod corect și la timp a persoanelor ce se fac vinovate de săvârșirea unor alte fapte contravenționale, de cele mai multe ori de o gravitate ridicată, în cazul de față fiind vorba de un accident rutier. Mai mult, instanța reține că întrucât autoturismul se afla în posesia unei persoane juridice, aceasta are îndatorirea de a cunoaște căruia dintre prepușii săi îi este încredințat spre a-l folosi. Toate aceste elemente contribuie la formarea convingerii instanței că sancțiunea aplicată este adecvată, neimpunându-se nici reducerea acesteia, nici înlocuirea cu sancțiunea principală a avertismentului.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.34 și următoarele din O.G. nr.2/2001, instanța va respinge plângerea formulată de către petentă, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de către petenta S.C. P. A. S.R.L., J_, C.U.I._, cu sediul în Șimleu Silvaniei, Piața 1 mai nr.10. jud. S. și sediul procesual ales în Satu M., ..12, . M., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, C.U.I._, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.05.2015.
Președinte, Grefier,
G. A. FodorAdriana M. F.
Red./Dact./G.A.F./4 ex./19.05.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4814/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 4678/2015.... → |
|---|
