Plângere contravenţională. Sentința nr. 5536/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5536/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 5536/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5536/2015
Ședința publică din data de 02 iunie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: ȘOIMIȚA-B. T.
GREFIER: C. O.
S-a luat în examinare plângerea contravențională formulată de petentul M. S.-G. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, intervenientul forțat P. R. B., societatea de asigurare E. ROMÂNIA S.A.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 26.05.2015, fiind consemnate încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 02.06.2015.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, art. 394 și art. 395 C.pr.civ., constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, având ca obiect plângere contravențională, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N., la data de 15.10.2014, sub nr. de mai sus, formulată de petentul M. S.-G. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, s-a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 07.10.2014, iar în subsidiar înlocuirea cu sancțiunea avertismentului. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea plângerii, petentul a arătat în esență că, în cuprinsul procesului verbal nu se identifică cu claritate locul în care a fost săvârșită contravenția, astfel că, instanța nu poate aprecia în concret așa-zisă vinovăție a petentului. Petentul a susținut că nedescrierea exactă a locului săvârșirii contravenției echivalează cu lipsa descrierii faptei și încalcă dreptul de apărare al petentului.
Totodată petentul a mai susținut că acesta beneficiază de prezumția de vinovăție, sarcina probei revenind agentului constatator și că fapta nu există, iar agenții intimatului au avut un comportament abuziv.
În drept, s-au invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002, art. 453 C.pr.civ..
În probațiune, petentul a depus copie a procesului verbal contestat (f. 6).
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, fiind legal timbrată (f. 3).
Intimatul, INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, a depus la data de 18.11.2014, întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca fiind temeinic și legal, arătând în motivare că plângerea contravențională este neîntemeiată, procesul verbal conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit și circumstanțele personale ale contravenientului. Intimatul a mai arătat că procesul verbal se bucură de o prezumție de legalitate, făcând dovada până la proba contrară, în acest sens pronunțându-se Curtea Constituțională prin Deciziile nr. 197/2003 și nr. 259/2007, iar întocmirea procesului verbal a avut la bază declarațiile părților implicate, agentul constatator nefiind obligat să se prezinte la locul accidentului.
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 205-206 C.pr.civ., O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002.
În probațiune a anexat copii după următoarele înscrisuri: raportul agentului constatator (f. 20), declarațiile conducătorilor auto (f. 21, 22).
Intervenientul forțat și societate de asigurare, deși legal citați, conform art. 119 O.U.G. nr. 195/2002, nu au depus întâmpinare și nu s-au prezentat în fața instanței pentru a-și preciza poziția procesuală.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse de către părți, proba cu martorul C. D. O. (f. 48).
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 07.10.2014 de INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 540 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 101 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările ulterioare, reținându-se în baza declarațiilor conducătorilor auto și a avariilor autoturismelor că, în data de 01.10.2014, ora 14:10, petentul la punerea în mișcare cu autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_, pe .-N., nu a acordat prioritate de trecere autoturismului cu nr. de înmatriculare_, intrând în coliziune cu acesta.
Petentul a semnat procesul verbal, fără obiecțiuni.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța reține că, situațiile în care lipsa anumitor mențiuni sau elemente din procesul verbal atrag nulitatea absolută a acestuia sunt expres și limitativ determinate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. De aceea, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L. nr. XXII/19.03.2007.
Astfel, în privința lipsei menționării exacte a locului săvârșirii contravenției, instanța consideră susținerile petentului nefondate, de vreme ce, agentul constatator a menționat . al producerii accidentului, fiind astfel menționat locul contravenției, iar absența indicării unui nr. al străzii nu atrage nulitatea procesului verbal raportat la natura contravenției, fiindcă indiferent de locul exact la punerii în mișcare, obligația de acordare a priorității rămânea aceeași. Mai mult, locul săvârșirii contravenției reiese cu claritate din declarațiile conducătorilor auto și din cele indicate chiar de către petent, necontestate de către intimat ori intervenientul forțat, motiv pentru care, petentului nu i s-a adus nicio vătămare, instanța urmând a avea în vedere chiar locul indicat de către petent, pentru a-i respecta în acest mod dreptul de apărare. Instanța reiterează însă faptul că, menționarea străzii unde a avut loc evenimentul rutier este suficient pentru o descrierea faptei, prin prisma naturii contravenției, aceea de neacordare a priorității la punerea în mișcare, obligație ce rămânea aceeași pe toată lungimea străzii Observatorului.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Instanța arată că, deși petentul a contestat temeinicia procesului-verbal, acesta nu a dovedit netemeinicia celor reținute de agentul constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia. Dimpotrivă, în cauză cel care a dat dovadă de subiectivitate este tocmai petentul, care deși a semnat procesul verbal fără obiecțiuni, fiind de acord cu despăgubirea, acesta a contestat totuși procesul verbal de contravenție, fără însă să arate că agentul constatator ar fi refuzat menționarea obiecțiunilor sale, și mai mult, fără prezentarea modului în care s-a produs coliziunea, și motivele pentru care ar fi vinovat intervenientul forțat, și nu acesta.
Sub aspectul declarației martorului audiat în cauză (f. 48), instanța urmează să înlăture declarația ca fiind una subiectivă, raportat la relația cu petentul, aceea de colegi la aceeași firmă de taximetrie, dar mai ales, în considerarea faptului că, martorul nu a văzut exact momentul producerii coliziunii între cele două autoturisme, fiind întors cu spatele, iar interpretarea acestuia cu privire la intenția intervenientului forțat de a parca în fața autoturismului petentului apare improbabilă, cât timp, în acel loc, nu există nicio posibilitate de parcare efectivă, existând un stâlp pentru indicatorul de trecere pentru pietoni, conform fotografiei depuse de petent la fila 41 din dosar.
Astfel, instanța va da eficiență în speță avariilor constatate de agentul de poliție și necontestate de părți, avarii ce indică în mod cert dinamica accidentului și faptul că, petentul a fost cel care s-a pus în mișcare, așa cum a consemnat și agentul constatator, dovada fiind că, avariile autoturismului său sunt bară stânga față, ceea ce relevă tocmai îndreptarea mașinii pentru punerea în mișcare, și aripă stânga față, impropriu spus, colțul față stânga al mașinii, de unde și direcția de deplasare, aceea de ieșire din locul de parcare și intenția de a intra pe banda de circulație, iar apoi avariile autoturismului intervenientului forțat, și anume ușă dreapta, atât partea din față cât și partea din spate, indicând tocmai coliziunea venită din partea unui alt autoturism pus în mișcare, deoarece altfel, în teoria sugerată de martor și de către petent în declarația dată în fața agentului constatator, dacă intervenientul forțat ar fi pătruns în mod nelegal în autoturismul petentului, care nu avea modificată poziția, cele două autovehicule s-ar fi oprit prin coliziunea bară și aripă stânga față – autoturism petent și doar bară și aripă față dreapta – autoturism intervenient forțat, dar în cauză, autoturismul intervenientul forțat nu prezenta avarii la bară față dreapta, ci la ambele uși față și spate pe partea dreapta, deci în urma unei pătrunderi de către un vehicul aflat în mișcare.
Instanța consideră că, în mod întemeiat a reținut agentul constatator modul de producere a accidentului, întrucât, urmele de avarii întinse pe lungimea ușilor dreapta a autoturismului intervenientului forțat confirmă punerea în mișcare a autoturismului petentului și îndreptarea părții din față stânga a autoturismului petentului în direcția de pătrundere pe banda de circulație, astfel că, în cauză a fost înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul și procesul verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, fiind legal și temeinic, culpa în producerea accidentului revenindu-i petentului.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
Sub aspectul cuantumului amenzii, de 540 lei, instanța apreciază că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate și a art. 98 și art. 99 din O.U.G. nr. 195/2002, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social, ținând seama că este vorba de cuantumul minim al amenzii, neimpunându-se înlocuirea cu sancțiunea avertismentului. Același considerente fiind valabile și în privința sancțiunilor complementare aplicate petentului.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca netemeinică plângerea contravențională formulată de petentul M. S.-G. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 07.10.2014 de către organul constatator I.P.J. Cluj pe care îl va menține în întregime împreună cu sancțiunile aplicate prin acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul M. S.-G. cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat R. C.-G. în Cluj-N., .. 4, . în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, intervenientul forțat P. R. B. cu domiciliul în D., ., jud. Cluj, societatea de asigurare E. ROMÂNIA S.A. cu sediul în Voluntari, .. 10, .. 4, jud. Ilfov.
Menține procesul verbal . nr._ încheiat la data de 07.10.2014.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul și motivele de apel se depun la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 02 iunie 2015.
JUDECĂTOR,GREFIER,
ȘOIMIȚA-B. TRIFANCARMEN O.
Red.Dact./S.B.T./C.O./6 ex./04.07.2015
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 5514/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4252/2015.... → |
|---|
