Plângere contravenţională. Sentința nr. 5963/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5963/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 12-06-2015 în dosarul nr. 18424/211/2014
Dosar nr._
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
Secția Civilă
Sentința civilă nr. 5963/2015
Ședința publică din 12 iunie 2015
Instanța constituită din:
Judecător: I. Păsculeț
Grefier: A. B.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind petentul K. I., în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – DIRECTIA POLITIE LOCALA.
La apelul nominal făcut în ședința publică în ordinea listei de ședință se prezintă martorul G. A., lipsă fiind petentul și intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinita cu părțile.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Este chemat martorul G. A., instanța procedând la audierea acestuia, sub prestare de jurământ, declarația martorului fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei (fila 61), conform art. 323 C.pr.civ.
Instanța, în baza art. 258 C. proc. civ. coroborat cu art. 255 C. proc. civ. încuviințează în probatoriu înscrisurile depuse la dosar și, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, în temeiul art. 394 alin. (1) C. proc. civ. reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21 august 2014, sub nr. de mai sus, petentul P. L. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – DIRECȚIA POLIȚIE LOCALĂ, anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 11.08.2014, încheiat de intimat.
În motivarea plângerii contravenționale s-a arătat că a îndepărtat autoturismul de pe domeniul public.
La plângerea contravențională au fost atașate următoarele înscrisuri: carte de identitate (f. 3), proces-verbal (f. 4).
Plângerea contravențională a fost legal timbrată.
La data de 30 septembrie 2014 intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că nu s-a făcut dovada contrară stării de fapt constatate prin propriile simțuri de către agentul constatator.
La întâmpinare au fost anexate următoarele: proces-verbal (f. 11), fotografii (f. 12-14), somație (f. 15-16).
La data de 6 noiembrie 2014 petentul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare, arătând că el este utilizatorul și proprietarul autoturismului.
Au fost anexate următoarele înscrisuri: contract (f. 23).
La data de 11 decembrie 2014 petentul K. I. a formulat cerere de intervenție în interes propriu.
În motivarea cererii s-a arătat că autoturismul se afla în proprietatea lui P. L. și că faptele contravenționale nu îi pot fi imputate.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 61-62 C. proc. civ..
În probațiune s-a solicitat proba cu martori.
La data de 4 februarie 2015 intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare la cererea de intervenție în interes propriu.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că contractul de vânzare-cumpărare nu îi este opozabil, că acesta nu are dată certă și că transmiterea dreptului de proprietate se dovedește prin transcriere. De asemenea, s-a arătat că agentul constatator a perceput prin propriile simțuri faptele consemnate în procesul-verbal.
La termenul din 3 aprilie 2015 instanța a încuviințat în principiu cererea de intervenție în interes propriu.
La termenul din 15 mai 2015 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a petentului P. L..
La termenul din 12 iunie 2015 a fost audiat martorul G. A., iar instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului de față, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 11.08.2014 (f. 4) petentul K. I. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 500 de lei pentru săvârșirea contravenției reglementate de art. 7 pct. 27 din HCL nr. 191/2009. În sarcina sa s-a reținut faptul că, la data de 26.03.2014, ora 10:15, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ se afla staționat pe domeniul public, respectiv . din C.-N., neîntreținut în stare corespunzătoare de curățenie.
Din contractul de vânzare-cumpărare depus la dosarul cauzei (f. 23) reiese că autovehiculul cu nr._ a fost înstrăinat de către petent numitului P. L. la data de 20.01.2013. Acest fapt este confirmat și de declarația martorului G. A. (f. 61), care a arătat că știe că numitul P. L. a cumpărat autovehiculul în discuție în anul 2013 și că a văzut autovehiculul parcat în fața casei acestuia.
În drept, din economia dispozițiilor OG nr. 2/2001, care constituie cadrul general de reglementare al contravențiilor, se desprinde principiul personalității răspunderii contravenționale, potrivit căruia nu poate fi sancționată decât persoana care se face vinovată de săvârșirea contravenției.
În speță, din probele administrate în cauză reiese că petentul nu mai era proprietar al autovehiculului la data săvârșirii contravenției și, prin urmare, există mai mult decât un dubiu rezonabil că acesta ar fi cel care a săvârșit fapta.
Raportat la susținerile intimatului, potrivit cărora contractul depus de petent nu are dată certă, astfel că nu îi este opozabil, instanța reține că necesitatea ca un înscris să beneficieze de dată certă și opozabilitatea acestuia sunt chestiuni de drept civil, care nu pot fi transpuse ca atare în dreptul contravențional. Astfel, trebuie acceptat că materia contravențională constituie materie penală în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului, astfel că vinovăția unei persoane trebuie dovedită dincolo de orice dubiu rezonabil. Or, în speță, contractul depus de petent la dosar și care atestă înstrăinarea vehiculului, împreună cu declarația martorului audiat în cauză, constituie dubii rezonabile, care trebuie să îi profite petentului. De aceea, deși este adevărat că ar fi teoretic posibil ca o persoană să încheie un asemenea contract pro causa, instanța reține în primul rând că în speță nu există niciun indiciu în acest sens și, în al doilea rând, că ceea ce trebuie dovedit dincolo de orice dubiu rezonabil nu este nevinovăția contravenientului, ci vinovăția sa.
Referitor la susținerea potrivit căreia transmiterea dreptului de proprietate asupra unui autoturism de dovedește prin transcriere, instanța reține că ea nu are nicio bază legală, neexistând nicio normă care să instituie această exigență probatorie. De asemenea, în ceea ce privește obligația radierii autovehiculului și transcrierii pe numele noului proprietar instanța reține, în primul rând, că această obligația aparținea în principal cumpărătorului, și nu petentului. Oricum, omisiunea înscrierii noului proprietar în baza de date nu poate echivala cu o transferare a răspunderii contravenționale de la cumpărătorul autoturismului la petent. A decide în sens contrar ar însemna să se încalce principiul personalității răspunderii contravenționale, simpla nerespectare a obligației de a solicita înscrierea noului proprietar în certificatul de înmatriculare - deși neincriminată ca atare - având drept consecință faptul că fostul proprietar al autovehiculului ar răspunde pentru orice contravenție săvârșită de noul proprietar, ceea ce este inadmisibil.
În fine, se impune și precizarea că susținerile intimatului, potrivit cărora agentul constatator a constatat fapta prin propriile simțuri, sunt inexacte. Astfel, acesta a constatat doar fapta ca atare, și anume că autoturismul staționa pe domeniul public într-o stare de întreținere necorespunzătoare, fără a constata direct cine este persoana care l-a parcat în acel lor. Prin urmare, forța probantă a procesului-verbal este diminuată sub acest aspect, câtă vreme acesta a fost întocmit pe numele petentului în virtutea unei prezumții simple derivate din faptul că el este proprietarul autoturismului. Or, o asemenea prezumție este admisibilă numai în măsura în care dovada contrară este permisă, iar în speță petentul a făcut această probă, dovedind că a înstrăinat autoturismul.
Pentru aceste motive instanța urmează să admită plângerea contravențională și să anuleze procesul-verbal.
În ceea ce privește solicitarea petentului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că la baza acordării acestor cheltuieli stă culpă procesuală a părții care se face vinovată de declanșarea unui litigiu. În speță, însă, intimatului nu îi poate fi imputată nicio culpă, câtă vreme petentul nu a dovedit că autoturismul pe care l-a vândut ar fi fost înmatriculat pe numele noului proprietar, astfel că intimatul nu ar fi avut de unde să cunoască identitatea acestuia. De asemenea, instanța reține că nu s-a probat faptul că intimatul ar fi fost anunțat în legătură cu faptul că petentul K. I. nu mai este proprietar al autoturismului. Pentru aceste motive, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul K. I., CNP_, cu domiciliul în C.-N., ., ., în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – DIRECȚIA POLIȚIE LOCALĂ, cu sediul în C.-N., .-3, jud. C..
Anulează procesul-verbal . nr._ din 11.08.2014, încheiat de intimat.
Respinge cererea petentului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria C.-N..
Pronunțată în ședința publică azi, 12 iunie 2015.
Președinte Grefier
I. PĂSCULEȚ A. B.
Red./Dact. 2 ex. I.P./A.B./15 iulie 2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6202/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6543/2015.... → |
|---|
