Plângere contravenţională. Sentința nr. 6791/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6791/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 02-07-2015 în dosarul nr. 2510/211/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
CIVIL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6791/2015
Ședința publică din 02 Iulie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. R. C.
GREFIER: C. F.
Pe rol este judecarea cauzei privind pe petent C. G. L. și pe intimat I. DE P. JUDETEAN CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citarea este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezentul dosar.
Nefiind alte cereri formulate sau excepții invocate, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, declară închisă faza cercetării judecătorești și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față având ca obiect plângere contravențională reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul instanței sub nr. de mai sus, petentul C. G. L., în contradictoriu cu intimatul IPJ Cluj, a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/02.02.2015, arătând în motivare, în esență, că nu a văzut nici un pieton angajat în trecere, conform susținerilor agentului constatator, deoarece sunt multe mașini parcate pe partea carosabilă. Chiat și pe trecerea de pietoni, împiedicând vederea completă a carosabilului și a trotuarului pietonal.
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, fiind legal timbrată.
Intimatul, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca fiind temeinic și legal, arătând în motivare că plângerea contravențională este neîntemeiată, procesul verbal conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit și circumstanțele personale ale contravenientului. Intimatul a mai arătat că procesul verbal se bucură de o prezumție de legalitate, făcând dovada până la proba contrară, în acest sens pronunțându-se Curtea Constituțională prin Deciziile nr. 197/2003 și nr. 259/2007.
În drept, intimatul a invocat prevederile art.205, 206, 223 alin.3, 249, 315 alin.1 C.pr.civ., OG nr.2/2001, Legea nr.61/1991.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile de la dosar.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._/02.02.2015, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 390 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.100/3/b din OUG nr.195/2002, reținându-se în sarcina acestuia că la data de 02.02.2015, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe .-N., neacordând prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a trecerii de pietoni.
Procesul verbal a fost încheiat în prezența petentului, care a refuzat să semneze procesul verbal, la rubrica alte mențiuni consemnându-se obiecțiunile petentului care declară că erau mașini parcate pe trecere.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției atacat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Potrivit art.100 alin.3 lit.b din OUG nr.195/2002, „(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte:… b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului, tractorului agricol sau forestier ori tramvaiului”.
Petentul contestă starea de fapt reținută prin procesul verbal, susținând că nu a văzut nici un pieton angajat în trecere, deoarece sunt multe mașini parcate pe partea carosabilă, chiar și pe trecerea de pietoni, împiedicând vederea completă a carosabilului și a trotuarului pietonal.
În susținere, petentul a depus la dosar mai multe planșe foto.
Instanța urmează a constata că susținerile petentului nu sunt dovedite.
Astfel, fotografiile efectuate de către petent (probabil ulterior momentului reținerii faptei) nu fac dovada că petentul nu a avut posibilitatea, la momentul surprinderii sale de către agentul constatator, să observe pietonii angajați în traversarea trecerii. Totodată, motivul invocat, nefiind dovedit prin raportare la data săvârșirii faptei, nu poate reprezenta a cauză justificativă, neavând forța unei stări de necesitate de natură a înlătura caracterul contravențional al faptei săvârșite.
Procesul-verbal de contravenție face dovada deplină asupra situației de fapt reținute, întrucât împrejurările comiterii faptei contravenționale reprezintă constatări personale (ex propriis sensibus) ale agentului constatator, până la proba contrară care incumbă petentului. Astfel, dacă petentul susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că, în acest mod, s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.
În realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției – actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond si de forma prevăzute de lege – și cu prezumția de veridicitate – actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă – prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină, cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța consideră că una din limitele până la care poate să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, cum este și situația în cauza de față – fapta fiind constatată nemijlocit de către agentul constatator – procesul-verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie, astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia.
Instanța apreciază că această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, din moment ce instanța are oricum obligația de a verifica din oficiu, legalitatea procesului verbal, în raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a acestuia. Astfel, deși pornește de la prezumția de temeinicie a procesului verbal, soluția cauzei nu se va întemeia doar pe aceasta, fapt care constituie o limită rezonabilă în aplicarea prezumției.
Astfel, instanța reține situația de fapt astfel cum a fost consemnată în procesul-verbal, iar în drept fapta petentului întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.100/3/b din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice și sancționată conform aceluiași text normativ.
Având în vedere că, în cauza de față, prin probele administrate în cauză nu rezultă o situație de fapt contrară celei atestate de agentul constatator în cuprinsul actului contravenției, petentul nereușind să răstoarne prezumția de veridicitate a procesului-verbal, instanța constată că procesul-verbal de contravenție contestat este legal și temeinic.
Față de considerentele ce preced și în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petent și va menține procesul-verbal de contravenție contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. G. L., cu domiciliul în Cluj-N., ., ., jud.Cluj, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj, cu sediul în Cluj-N., ., jud.Cluj, ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal . nr._/02.02.2015, ca fiind temeinic și legal întocmit.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.07.2015.
JUDECĂTOR,GREFIER,
D. R. C. C. F.
Red./Dact.CD/4ex./02.09.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7196/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7318/2015.... → |
|---|
