Grăniţuire. Sentința nr. 7321/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7321/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 13-07-2015 în dosarul nr. 18056/211/2008
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ – N.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de Date cu Caracter Personal – 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 7321/2015
Ședința publică din data de 13.07.2015
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: I. A. B.
GREFIER: Ș. N.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții MĂCĂUAN L. și MĂCĂUAN G. R. în contradictoriu cu pârâții A. A. F. și A. M. D., având ca obiect grănițuire.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 06.07.2015, fiind consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta sentință; la acel termen, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, data de 13.07.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.12.2008 sub nr._ /2000, reclamanții MĂCĂUAN L. și MĂCĂUAN V. R. au solicitat în contradictoriu cu pârâții A. A. F. și A. M. D., pronunțarea unei hotărâri judecătorești, prin care să se dispună grănițuirea imobilului proprietatea lor cu nr. topo._/1/4/2, înscris în CF nr._ Cluj, față de proprietatea pârâților cu nr. topo._/2, înscris în CF nr._ Cluj, obligarea pârâților să le predea reclamanților în deplină proprietate și posesie suprafața de 240 mp, teren folosit fără niciun drept, obligarea pârâților să-și ridice gardul despărțitor ridicat peste proprietatea reclamanților, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au învederat, în esență, că au dobândit suprafața de 3.000 mp, înscrisă în CF nr._ Cluj, încă din anul 2000, când s-au stabilit limitele proprietății printr-o expertiză tehnică judiciară, terenul nefiind însă împrejmuit, astfel că pârâții, după ce au dobândit proprietatea terenului învecinat, și l-au împrejmuit, dar nu au respectat limita de hotar cu proprietatea lor, ridicând un gard împrejmuitor peste terenul reclamanților, diminuându-le suprafața de teren cu 240 mp.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 480 și art. 584 C.civ..
În dovedire, reclamanții au depus la dosar înscrisuri (filele 5 - 21).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 2.063 lei reprezentând taxă judiciară de timbru – filele 4 și 43 și 6,8 lei timbre judiciare (filele 3 verso și 43 verso).
La data de 06.02.2009, pârâții A. A. F. și A. M. D. au depus întâmpinare – filele 27 - 29, prin care au invocat, pe cale de excepție, insuficienta timbrare a acțiunii, precum și inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, iar pe fond, au solicitat respingerea cererii ca netemeincă și nelegală, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, au susținut că cererea nu a fost legal timbrată, nefiind achitată taxa judiciară de timbru la valoarea terenului, iar formularea unei acțiuni în revendicare implică acordul tuturor coproprietarilor, acord care nu există în speță, reclamantul Măcăuan V. R., fiind soțul decedat la reclamantei, nu fiul acesteia.
Pe fond, au arătat că la data cumpărării au fost puși în posesie, limitele proprietății fiind delimitate pe toate laturile, prin țăruși metalici, iar la o lună de la cumpărare, pe aliniamentul delimitat de țăruși, au ridicat un gard de plasă din sârmă pe stâlpi metalici în fundație de beton, în intervalul mai – august 2005 fiind efectuată o lucrare de edificare, pe laturile de nord și est ale proprietății, din scânduri de lemn pe fundație din beton.
Au mai învederat că terenul aflat în posesia lor și cuprins în interiorul gardului este de 2.000 mp, iar faptul că reclamanții au în posesie, la această dată, o suprafața de teren mai mică cu 240 mp, se poate explica prin faptul că la data întabulării, terenul nu avea suprafața de 3.000 mp sau prin posibilitatea ca vecinii reclamanților de pe latura de est și de vest să nu fi respectat linia de hotar.
În drept, au invocat dispozițiile art. 480 și art. 584 din C.civ., art. 115 – art. 119 C.pr.civ., Legea nr. 146/1997 și Legea nr. 7/1996.
În probațiune, au fost atașate înscrisuri – filele 30 – 39.
La termenul din data de 06.04.2009, reclamanții au depus la dosar înscrisuri – filele 45 – 48 și cerere de îndreptare a erorii materiale – fila 51, prin care au arătat că numele reclamantului este MĂCĂUAN G. R., actualul proprietar tabular al terenului.
La termenul din data de 18.01.2010, au fost respinse, ca neîntemeiate, excepțiile invocate prin întâmpinare, pentru motivele indicate la fila 77 din dosar.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru reclamanți probele cu înscrisuri și expertiză tehnică în specialitatea topo, iar pentru pârâți, probele cu înscrisuri, un martor, interogatoriul reclamanților și expertiză tehnică în specialitatea topo.
La dosarul cauzei a fost depus raportul de expertiză tehnică întocmit de expert tehnic judiciar V. V. (filele 56 - 74), iar la data de 10.08.2010, s-a depus răspuns la obiecțiuni filele 88 – 96.
La termenul din data de 31.01.2011, instanța a încuviințat, la cererea părților, efectuarea unei contraexpertize, raportul de contraexpertiză fiind depus la dosar de către d-l expert M. M. T., la data de 13.10.2014 – filele 175 – 197, iar la data de 13.02.2015, d-l expert a depus răspunsul la obiecțiuni – filele 207 – 209.
La data de 08.06.2015, instanța a procedat la luarea interogatoriului reclamanților – filele 226 – 230, iar la termenul din data de 06.07.2015 și la audierea martorului B. I. (filele 234 - 236), propus de pârâți.
Reclamanții au depus, prin reprezentant, concluzii scrise la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, potrivit extrasului de carte funciară nr._ Cluj de la filele 5 – 6 din dosar, reclamanții MĂCĂUAN L. și MĂCĂUAN G. R. sunt proprietarii terenului în suprafață de 3.000 mp, nr. topo._/1/4/2, iar pârâții A. A. F. și A. M. D. proprietarii terenului în suprafață de 2.000 mp, nr. topo._/2, după cum rezultă din extrasul de carte funciară nr._ Cluj-N. de la filele 7 – 8 din dosar.
Reclamanta și soțul său MĂCĂUAN V. R. au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafața de 3.000 mp în baza Sentinței civile nr. 4149/2000 din data de 26.05.2000, pronunțată în dosarul nr. 1077/1999 de Judecătoria Cluj-N. – fila 18 din dosar, iar pârâții în temeiul contractului de vânzare – cumpărare, autentificat sub nr. 1474/05.10.2000 de BNP O. M. – filele 33 – 34 din dosar. Conform certificatului de moștenitor nr. 138 din data de 07.12.2007 emis de BNP I. R., reclamantul MĂCĂUAN G. R., în calitate de fiu, împreună cu MĂCĂUAN L., în calitate de soție supraviețuitoare, sunt moștenitorii defunctului MĂCĂUAN V. R. – fila 47 din dosar.
Imobilele care fac obiectul prezentului litigiu provin din terenul înscris în titlul de proprietate nr._/1714, eliberat în favoarea lui T. Karoly, din tarlaua nr. 68/4, parcelele nr. 33 și 34, cu suprafața înscrisă în titlul de proprietate de 8.295 mp – fila 36 din dosar.
Din raportul de contraexpertiză efectuat în cauză de d-l expert M. M. reiese că suprafața de 2.000 mp, înscrisă în cartea funciară în favoarea pârâților, conform planului de situație din expertiza topografică întocmită de d-l B. I., prezintă în prezent o configurație similară celei existente în planul de situație de la întabularea terenului pârâților, fiind menționate dimensiunile pe majoritatea laturilor conturului. Referitor la terenul reclamanților s-a arătat că pentru restul suprafeței existente, stabilită la 3.000 mp, identificarea și propunerile de întabulare au fost făcute tot de către d-l B. I., planul din expertiza efectuată în cauză prezentând aceleași contururi cu cel din expertiza de la întabulare, însă nu sunt indicate pentru terenul reclamanților decât lățimile parcelelor, nu și lungimea acestora.
Pentru stabilirea poziției imobilelor în litigiu, d-l expert M. M. a avut în vedere planurile de situație de la întabularea terenurilor, efectuate de d-l expert B. I. (fiind indicate în cuprinsul raportului de experiză motivele pentru care nici punerea în posesie, nici informațiile din titlul de proprietate și nici suprapunerea conturului imobilelor în litigiu peste planul cu nr. topo. conform CF, ediția 1941, nu oferă elemente precise de stabilire a poziției parcelelor în litigiu), planul inițial de la întabularea suprafeței de 2.000 mp, aparținând pârâților, fiind utilizat și în expertiza de întabulare a suprafeței de 3.000 mp, imobilul reclamanților, cu singura diferență că pe cel din urmă plan a fost marcată și lățimea la drumul nordic al terenului reclamanților. S-a arătat astfel că, din planul de la întabulare a fost detașată inițial o suprafață de 2.000 mp, cu indicarea clară a dimensiunilor acesteia, pe lungime și pe lățime, pornind de la cotitura existentă pe latura de sud - vest, cotitură rămasă neschimbată până în prezent, și aplicând dimensiunile din planul de întabulare peste planul cu situația actuală, pornind de la cotitura existentă pe latura de sud – vest, a procedat la reconstituirea configurației existente la întabularea inițială, configurație care este asemănătoare celei actuale, diferențele constatate vizând lățimea imobilelor în litigiu pe latura comună și unele diferențe pe lungime, cu pecizarea că datele despre lungime au fost redate în planul de întabulare doar pentru imobilul pârâților, astfel că după reconstituire au fost obținute suprafețe diferite de cele înscrise în cartea funciară în favoarea părților.
Prin măsurătorile efectuate la fața locului conform indicațiilor părților, d-l expert M. M. a constatat următoarele suprafețe folosite în prezent de către părți: pentru reclamanți suprafața de 2.716 mp (mai scăzuută cu 284 mp decât suprafața de 3.000 mp înscrisă în CF) și pentru pârâți suprafața de 2.038 mp (mai mare cu 38 mp decât suprafața de 2.000 mp înscrisă în CF).
Prin cererea formulată, reclamanții au solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești, prin care să se dispună grănițuirea imobilului proprietatea lor cu nr. topo._/1/4/2, înscris în CF nr._ Cluj, față de terenul proprietatea pârâților, cu nr. topo._/2, înscris în CF nr._ Cluj, și obligarea pârâților să le predea reclamanților în deplină proprietate și posesie suprafața de 240 mp, teren folosit fără niciun drept, și să-și ridice gardul despărțitor ridicat peste proprietatea lor.
Prezentul litigiu a fost fundamentat în drept pe dispozițiile art. 584 C.civ., care prevede că orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la granițuirea proprietății lipite cu a sa.
Textul consacră un drept subiectiv real și o obligație corelativă de a face, ambele cu caracter de reciprocitate – create de vecinătate – în temeiul cărora proprietarul sau orice persoană care are un drept real asupra unui fond limitrof poate pretinde vecinului său fixarea liniei comune de hotar ce separă fondurile învecinate respective și marcarea acesteia prin semne materiale. Prin urmare, proprietarul poate cere grănițuirea chiar și atunci când există o îngrădire între fonduri (adică, semne exterioare de delimitare a liniei de hotar), cu excepția situației în care această îngradire nu s-a realizat ea însăși prin acordul neechivoc al părților sau prin hotărâre judecătorească, iar în cazul în care există un hotar între proprietățile limitrofe, dar nu se face dovada că semnele vizibile existente pe teren au fost așezate în virtutea unei convenții a părților sau în temeiul unei hotarâri judecătorești, acțiunea în grănițuire devine admisbilă vizând modalitatea originară în care această limită a fost trasată.
Sub acest aspect, instanța reține că prin raportul de contraexpertiză depus la dosar la filele 176 - 181, d-l expert M. M. a propus două variante de stabilire a liniei de mejdie, prima variantă, care corespunde folosinței actuale, și a doua, conform planului de situație de la întabulare.
În opinia instanței, hotarul despărțitor dintre proprietățile părților se impune a se stabili în varianta în care se respectă drepturile de proprietate ale părților, așa cum au fost acestea avute în vedere la data cumpărării și respectiv a întabulării drepturilor lor în cartea funciară, respectiv încuviințarea celei de-a doua variante din raportul de expertiză. Totodată, instanța apreciază că nu se impune adoptarea primei variante de stabilire a liniei de mejdie din raportul de expertiză, în această variantă fiind asimilată folosința actuală a imobilelor cu situația de la întabulare, fără a se ține cont de convențiile părților și de documentația cadastrală întocmită la momentul înscrierii drepturilor părților în cărțile funciare, în baza acestei variante, reclamanții urmând să dețină o suprafață de 2.716 mp, cu 284 mp mai puțin decât suprafața întabulată, iar pârâții 2.038 mp, cu 38 mp mai mult decât suprafața întabulată.
Potrivit variantei a II-a din raportul de expertiză, variantă care pornește de la reconstituirea limitelor de proprietate conform planului de situație de la întabulare, cu reper fix cotitura de pe latura vestică a imobilului pârâților (cotitură rămasă neschimbată și în prezent), d-l expert a preluat dimensiunile din planul de la întabulare și le-a aplicat pe planul care corespunde situației actuale, aspect care a determinat stabilirea poziției actuale a suprafeței terenului întabulat de către pârâți, iar restul suprafeței până la nord reprezentând terenul reclamanților.
În adoptarea acestei soluții, instanța are în vedere și răspunsul la obiecțiuni depus la dosar la filele 207 – 208 din dosar, în cadrul căruia d-l expert M. a arătat că, în prezentul litigiu, nu poate fi determinată cu precizie suprafața reală întabulată de către reclamanți, iar pe planul de întabulare al terenului pârâților sunt menționate o parte din dimensiunile laturilor, atât pe lungime, cât și pe lățime, însă nu toate (lipsind dimensiunea laturii lungi de la est dinspre Dozsa Karol), motiv pentru care a procedat la digitizarea conturului imobilelor părților potrivit planurilor de situație de la data întabulării: astfel, pentru reclamanți, a constatat că acest contur are o suprafață grafic determinată de cca. 2.678 mp (rotund 2.700 mp), suprafață care ar fi mai scăzută cu 300 mp decât cea înscrisă în CF, iar pentru pârâți a constatat că acest contur are o suprafață grafic determinată de cca. 1964 mp, ambele în condiții de precizie de determinare de cca. 1/-25 mp.
Prin aplicare variantei a II-a din raportul de expertiză, linia de mejdie dintre imobilele părților se propune a se stabili pe traseul liniei notată cu C și D pe planul variantei din anexă, la 2, 30 mp, spre pârâți, față de actualul gard existent între imobile, reclamanții ar deține o suprafață de 2.773 mp, mai scăzută cu 227 mp decât suprafața întabulată de 3.000 mp, iar pârâții ar deține o suprafață de 1.981 mp, mai scăzută cu 19 mp decât suprafața de 2.000 mp întabulată de aceștia, pârâții ar ocupa o suprafață de 57 mp (2.038 mp – 1.981 mp) din terenul reclamanților, pe porțiunea aflată între actualul gard și poziția reconstituită a limitei de proprietate în litigiu, astfel că gardul edificat de pârâți s-ar situa în terenul reclamanților.
Referitor la cererea reclamanților în revendicarea suprafeței de teren de 46 mp (precizată de reclamanți, prin reprezentant, la ultimul termen de judecată), instanța reține că acțiunea în revendicare reprezintă un mijloc juridic specific de apărare a dreptului de proprietate întrucât apare ca o posibilitate pentru proprietar ca, în această calitate, să obțină restituirea bunului său de la de care îl deține fără drept, proprietatea fiind definită de art. 480 C.civ. ca fiind „dreptul pe care îl are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege”.
Având în vedere linia de hotar reținută, instanța constată că pârâții ocupă din terenul reclamanților suprafața de 57 mp (2.038 mp – 1.981 mp), pe porțiunea aflată între actualul gard și poziția reconstituită a limitei de proprietate în litigiu, gardul edificat de pârâți situându-se în terenul reclamanților, nediind indicat, în concret, de către reclamanți de unde rezultă suprafața de 46 mp, în cele două variante din expertiză fiind indicate o suprafață în plus de 38 mp și una în minus de 57 mp, niciuna dintre ele nefăcând referire la suprafața de 46 mp, deși, în fond, reclamanții au solicitat încuviințarea variantei a II-a din raportul de expertiză.
Față de considerentele expuse, în baza art. 584 C.civ. și art. 480 C.civ., instanța va admite în parte acțiunea formulată de reclamanți, va stabili linia de hotar între imobilul teren în suprafață reală de 2.773 mp, înscris în CF nr._ Cluj, nr. topo._/1/4/2, în favoarea reclamanților, și terenul în suprafață reală de 1.981, înscris în CF nr._ Cluj, nr. topo. 2043/2, în favoarea pârâților, conform punctelor de contur astfel cum au fost identificate și propuse prin planul cu situația propusă în Varianta a II-a, ce constituie anexă la raportul de contraexpertiză tehnică judiciară întocmit de d-l expert M. M. T., corectat prin răspunsul la obiecțiuni din data de 13.02.2015, va obliga pârâții A. A. F. și A. M. D. să predea reclamanților MĂCĂUAN L. și MĂCĂUAN G. R. în deplină proprietate și posesie suprafața de 57 mp, teren care face parte din imobilul înscris în CF nr._ Cluj, nr. topo._/2, cu suprafața de 2.000 mp, conform planului cu situația propusă în Varianta a II-a, ce constituie anexă la raportul de contraexpertiză tehnică judiciară întocmit de d-l expert M. M. T., corectat prin răspunsul la obiecțiuni din data de 13.02.2015, precum și să mute gardul edificat pe terenul reclamanților pe traseul indicat conform planului cu situația propusă în Varianta a II-a, ce constituie anexă la raportul de contraexpertiză tehnică judiciară întocmit de d-l expert M. M. T., corectat prin răspunsul la obiecțiuni din data de 13.02.2015, celelalte pretenții ale reclamanților urmând a fi respinse ca neîntemeiate.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța constată că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 274 și urm. C.pr.civ.
În cauză, reclamanții au efectuat următoarele cheltuieli de judecată: taxă judiciară de timbru de 1.000 lei și timbre judiciare de 3,3 lei (filele 3 verso și 4 din dosar) și 1.063 lei și timbru judiciare de 3,5 lei (fila 43), onorariu expert V. V. în sumă de 802,40 lei, 128, 7 lei și 100 lei (filele 75, 83 și 98), onorariu expert M. M. în sumă de 601,80 lei și 702, 10 lei (filele 131 și 225), precum și onorariu avocațial în sumă de 1.300 lei, iar pârâții au achitat onorariu expert M. M. în sumă de 601.80 lei și 702, 10 lei (filele 111 și 223).
Referitor la onorariul achitat în favoarea d-lui expert M. M., intanța, în temeiul art. 276 C.pr.civ., pretențiile reclamanților fiind încuviințate numai în parte, va face compensarea acestor cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește însă restul cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru, timbre judiciare și onorariul d-lui expert V., în baza art. 274 alin. 1 și alin. 2 C.pr.civ., instanța va obliga pârâții la plata în favoarea reclamanților a sumei de 3.100,9 lei reprezentând valoarea acestor cheltuieli, la care se adaugă onorariul avocatului angajat de reclamanți în sumă de 1.300 lei, potrivit chitanțelor de la dosar de la filele 234 – 235, onorariu care este justificat prin raportare la munca efectiv depusă de avocat în formularea și susținerea pretențiilor reclamanților, complexitatea cauzei, miza procesului și valoarea obiectului cererii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții MĂCĂUAN L. și MĂCĂUAN G. R., ambii cu domiciliul în Cluj-N., ., ., jud. Cluj, prin avocat T. E., în contradictoriu cu pârâții A. A. F. și A. M. D., ambii cu domiciliul în Cluj-N., ., jud. Cluj, prin avocat A. A. F..
Stabilește linia de hotar între imobilul teren în suprafață reală de 2.773 mp, înscris în CF nr._ Cluj, nr. topo._/1/4/2, în favoarea reclamanților, și terenul în suprafață reală de 1.981, înscris în CF nr._ Cluj, nr. topo. 2043/2, în favoarea pârâților, conform punctelor de contur astfel cum au fost identificate și propuse prin planul cu situația propusă în Varianta a II-a, ce constituie anexă la raportul de contraexpertiză tehnică judiciară întocmit de d-l expert M. M. T., corectat prin răspunsul la obiecțiuni din data de 13.02.2015.
Obligă pârâții A. A. F. și A. M. D. să predea reclamanților MĂCĂUAN L. și MĂCĂUAN G. R. în deplină proprietate și posesie suprafața de 57 mp, teren care face parte din imobilul înscris în CF nr._ Cluj, nr. topo._/2, cu suprafața de 2.000 mp, conform planului cu situația propusă în Varianta a II-a, ce constituie anexă la raportul de contraexpertiză tehnică judiciară întocmit de d-l expert M. M. T., corectat prin răspunsul la obiecțiuni din data de 13.02.2015.
Obligă pârâții să mute gardul edificat pe terenul reclamanților pe traseul indicat conform planului cu situația propusă în Varianta a II-a, ce constituie anexă la raportul de contraexpertiză tehnică judiciară întocmit de d-l expert M. M. T., corectat prin răspunsul la obiecțiuni din data de 13.02.2015.
Respinge, ca neîntemeiate, restul pretențiilor reclamanților.
Dispune compensarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu expert efectuate de părți în vederea întocmirii raportului de contraexpertiză și obligă pârâții la plata în favoarea reclamanților a diferenței de 4.400,9 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, data de 13.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. I. A. N. Ș.
Red./Dact. B.I.A./N.S./ 11.08.2015/2 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7656/2015.... | Anulare act. Sentința nr. 7281/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
