Plângere contravenţională. Sentința nr. 6891/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6891/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 06-07-2015 în dosarul nr. 6891/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de Date cu Caracter Personal - 3185
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6891/2015
Ședința publică din data de 06.07.2015
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: I. A. B.
GREFIER: Ș. N.
Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulată de petentul V. C. - C. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, privind procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 01.10.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă martorul Ș. R. M., identificat cu CI . nr._, CNP_, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, față de cererea părților de judecare a cauzei și în lipsa lor de la dezbateri, conform dispozițiilor art. 223 alin. 3 C.pr.civ.,
Instanța constată că, la data de 06.07.2015, prin Serviciul Registratură, s-a depus la dosar procesul verbal de executare a mandatului de aducere cu privire la martorul Ș. R. M..
Apoi, în temeiul art. 309 și următoarele C.pr.civ., încuviințează proba testimonială cu audierea martorului Ș. R. M. și procedează la administrarea acesteia, depoziția martorului fiind consemnată și atașată la fila 42 din dosar.
În temeiul art. 255 alin. 1 și 258 alin. 1 C.pr.civ., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind utilă, pertinentă și concludentă pentru justa soluționare a cauzei.
În temeiul art. 394 alin. 1 C.pr.civ. instanța, socotindu-se lămurită, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 02.12.2014, petentul V. C. - C. a solicitat în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 01.10.2014.
În motivarea plângerii, petentul a învederat, în esență, că agentul constatator nu i-a comunicat la momentul întocmirii procesului verbal de contravenție că avea posibilitatea de a formula obiecțiuni, iar situația de fapt prezentată în procesul verbal nu corespunde realității întrucât nu a făcut gălăgie și nu a deranjat vecinii din .>Plângerea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1 și art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001.
În dovedire, s-au depus înscrisuri (filele 3 - 4).
Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei reprezentând taxa judiciară de timbru – fila 10.
Legal citat, intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ a depus întâmpinare– fila 15, la data de 28.01.2015, prin Serviciul Registratură, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca legal și temeinic încheiat.
În motivare, a susținut că procesul verbal de contravenție conține toate toate elementele prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
În drept, a invocat dispozițiile art. 205 – 206, art. 249, art. 315 alin. 1 C.pr.civ., OG nr. 2/2001 și Legea nr. 61/1991.
În dovedire, a depus raportul agentului constatator (fila 16).
La data de 23.02.2015, petentul a depus răspuns la întâmpinare – filele 20 – 21.
În cauză, instanța a administrat și a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială cu martorii D. A. (fila 33) și Ș. R. M. (fila 42).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, în data de 01.10.2014, intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ a întocmit pe numele petentului procesul verbal de contravenție . nr._ (fila 3), prin care s-a reținut săvârșirea de către petent a contravenției prevăzută de art. 2 pct. 25 din Legea nr. 61/1991, republicată, pentru care i s-a aplicat amendă contravențională în sumă de 200 lei, întrucât, în aceeași dată, în jurul orelor 21.20, aflându-se în Cluj-N., ., . liniștea și ordinea publică prin strigăte și larmă.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nu a fost semnat de către petent, dar a fost semnat de martorul asistent D. A..
În temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța este datoare să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție.
Procedând, în prealabil, la examinarea procesului verbal contestat din prisma prevederilor art. 17 din OG nr. 2/2001, ce consacră în mod limitativ cazurile de nulitate necondiționată ale actului de constatare și sancționare contravențională, care pot fi invocate și din oficiu, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii stabilite prin dispozițiile legale anterior menționate.
Pe de altă parte, în ceea ce privește criticile de nelegalitate formulate de petent, care în opinia sa ar determina nulitatea procesului verbal, instanța apreciază că acestea sunt neîntemeiate.
Prin plângerea contravențională formulată petentul a solicitat anularea procesului verbal de contravenție pentru motivul prevăzut în art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001 întrucât agentul constatator nu i-a adus la cunoștință faptul că are dreptul să facă obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare.
Astfel, instanța apreciază că, raportat la dispozițiile alin. 7 ale art. 16 invocate de către petent, neîndeplinirea obligației agentului constatator de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni nu este sancționată expres cu nulitatea, deci suntem în prezența unei nulități virtuale, numai refuzul de a consemna aceste obiecțiuni în procesul verbal, în cazul în care petentul le-a făcut, atrage nulitatea expresă.
Totodată, în cauză, procesul verbal de constatare a contravenției fiind întocmit în lipsa petentului, obiecțiunile acestuia nu au putut fi consemnate, neputându-se reține un refuz al agentului constatator în acest sens. În această situație instanța va analiza care ar fi fost obiecțiunile petentului și, deci, în ce măsură, neaducerea la cunoștința acestuia, în timp util, a dreptului de la alin. 7 i-a adus vreo vătămare.
Astfel, din plângerea contravențională formulată instanța reține că petentul nu a arătat care ar fi fost acele obiecțiuni pe care ar fi dorit să le facă la momentul întocmirii procesului verbal, iar motivele invocate în cuprinsul plângerii formulate legate de legalitatea și temeinicia procesului verbal urmează a fi analizate în cadrul prezentului litigiu.
Chiar dacă s-ar avea în vedere aspectele menționate de petent, instanța apreciază că ar fi oricum în discuție o nulitate virtuală, condiționată de existența unei vătămări produse petentului, în sensul art. 175 alin. 1 din C.pr.civ., vătămare care nu a fost însă probată în prezentul litigiu contravențional, instanța având posibilitatea de a aprecia asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție în baza întregului material probatoriu administrat în cauză.
În consecință, instanța apreciază că motivele de nulitate invocate de petent nu sunt întemeiate, iar procesul verbal atacat a fost întocmit în conformitate cu prevederile legale.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
În speță, instanța apreciază că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal, deși acestuia îi incumba sarcina probei în temeiul prezumției relative de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal, astfel cum a statuat Curtea Constituțională în mai multe rânduri, prin deciziile nr. 197/2003, nr. 259/2007, etc..
D. fiind faptul că procesul verbal de contravenție conține constatările personale ale agentului constatator, el face dovada situației de fapt ce a dus la încheierea sa, iar în acest caz, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât prin probele prezentate nu se infirmă situația de fapt reținută și nici nu se invocă împrejurări credibile pentru răsturnarea prezumției simplă de temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție în puterea legii.
Astfel, martorul asitent, indicat în procesul verbal de contravenție, D. A. (fila 33), a declarat că el a fost cel care a anunțat organele de poliție pentru că din apartamentul de deasupra sa, de la nr. 25, se auzeau strigăte și țipete, o persoană de sex feminin țipând după ajutor. Apoi, din declarația martorului Ș. R. M. (fila 42), care se afla în apartament cu petentul la data întocmirii procesului verbal, rezultă că, în seara respectivă, a avut o discuție mai aprigă cu petentul, au țipat unii la alții și au ridicat vocea, strigând după ajutor pentru că nu-l mai văzuse pe petent în starea respectivă.
Instanța constată că declarațiile martorilor confirmă situația de fapt prezentată în procesul verbal de contravenție („petentul a deranjat liniștea și ordinea publică prin strigăte și larmă”), astfel că susținerile petentului din plângere legate de comiterea faptei, în lipsa unor probe, nu pot fi apreciate de instanță ca fiind reale.
Prin urmare, instanța reține că petentul nu a fost în măsură să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului verbal, deși, sarcina probei îi revenea lui. Procesul verbal de constatare a contravenției face dovada deplină asupra situației de fapt și a încadrării în drept, până la proba contrarie, conform unei practici constante, poziție exprimată în acest sens și de Curtea Constituțională (Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, Decizia nr. 317 din 9 septembrie 2003, Decizia nr. 251 din 12 iunie 2003, Decizia nr. 407 din 4 noiembrie 2003, etc.).
Față de considerentele expuse și având, totodată, în vedere și împrejurarea că în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului verbal contestat, instanța reține că forța probantă a acestuia nu a fost răsturnată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa, motiv pentru care va respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petent.
În temeiul art. 453 alin. 1 C.pr.civ., instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul V. C. C., cu domiciliul în Sighișoara, .. 26, ., jud. M., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel la tribunal în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea și motivele de apel se vor depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, data de 06.07.2015.
Președinte, Grefier,
B. I. A. N. Ș.
Red./Dact. B.I.A./N.S./30.07.2015/2 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6893/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7543/2015.... → |
|---|
