Plângere contravenţională. Sentința nr. 7919/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7919/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 01-09-2015 în dosarul nr. 7919/2015
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr. 3185
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ Nr.7919/2015
Ședința publică din data de 01.09.2015
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: D. O.-M.
GREFIER: Păteanu A.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de petentul S. D. împotriva intimatului I. de Politie Judetean Cluj, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima si a doua strigare a cauzei, se constata lipsa partilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, după care:
Instanța, verificându-și competența, în temeiul art. 131 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, conform prevederilor articolului 94 pct. 4 din codul de procedură civilă raportat la art. 32 din OG nr. 2/2001.
În probațiune, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că acest mijloc de probă este admisibil raportat la prevederile art. 250, 255 și 265 din Codul de Procedura Civila și de natură a proba temeinicia pretențiilor deduse judecății. In contextul disp. art. 34 din OG nr. 2/2001 și art. 341 din Codul de Procedură Civilă, pentru respectarea principiului egalitatii de arme si al celui privind aflarea adevarului in cauza, instanța încuviințeaza în probațiune și înregistrarea radar prezentata de intimat, acest mijloc de proba, prevăzut de lege, fiind de natura a conduce la soluționarea procesului. Cat priveste solicitarea petentului de obligare a intimatului sa faca dovada faptului ca a fost inregistrat de aparatul radar, sa faca dovada faptului ca radarul este omologat, verificat metrologic si functioneaza conform standardelor in vigoare, sa prezinte atestatul de operator radar al persoanei care a facut inregistrarea si sa faca dovada faptului ca a dedus din viteza constatata de aparatul radar eroarea maxima tolerata la care face referire pct. 3.1.1. lit. b din NML 021-05, instanta apreciaza ca, prin continutul intampinarii formulata in cauza si a mijloacelor de proba anexate actului procesual, organul constatator a raspuns exigentelor contravenientului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de solutionat, instanta declara incheiata cercetarea procesului și, intrucat partile nu sunt prezente pentru a le fi acordat cuvantul in dezbateri, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată:
In temeiul cererii de chemare in judecata înregistrată pe rolul Judecatoriei Targu-M. la data de 13.01.2015, sub nr._, petentul S. D., prin avocat cu imputernicire la fila 8 din dosar, a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj:
- in principal, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat la data de 07.01.2015, ca fiind nelegal si netemeinic si, pe cale de consecinta, exonerarea sa de la plata amenzii contraventionale in cuantum de 877,5 lei si inlaturarea punctelor de penalizare, in ipoteza in care a fost aplicata aceasta sanctiune complementara;
- in subsidiar, aplicarea sanctiunii contraventionale principale a avertismentului.
În esenta, in motivarea plângerii, petentul a arătat că procesul-verbal de contraventie nu este legal intocmit, atat timp cat agentul constatator nu a respectat disp. art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 si nu a efectuat o descriere corespunzatoare a starii de fapt contraventionale, in sensul ca nu a indicat, in mod corect si concret, toate aspectele necesare in vederea aprecierii corespunzatoare a faptei. M. mult, a sustinut petentul ca agentul constatator nu a indicat nici contraventia concreta, deoarece prevederile legale invocate nu contin nicio conduita culpabila care trebuie sanctionata cu aplicarea masurii avertismentului si a punctelor de penalizare, art. 100 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 fiind un text de lege care se refera la amenda contraventionala ce nu a fost aplicata in cauza. Ori, a apreciat petentul ca neindicarea concreta a faptei care e susceptibila de sanctionare contraventionala constituie un motiv intemeiat si invederat pentru anularea procesului-verbal.
Sub aspectul temeiniciei, s-a invederat instantei ca lipseste latura obiectiva a contraventiei, intrucat nu exista elementul material si rezultatul socialmente periculos protejat prin dispozitiile legale invocate de agentul constatator, cat timp petentul nu a savarsit nicio actiune sau inactiune prin care ar crea o stare de pericol de natura a aduce atingere valorilor protejate prin OUG nr. 195/2002, dupa cum lipseste si latura subiectiva, pentru ca petentul nu a avut intentia de a intreprinde actiuni sau inactiuni de natura a adice atingere unei valori ocrotite de legea contraventionala.
In ceea ce priveste petitul subsidiar, privitor la inlocuirea sanctiunii contraventionale principale a amenzii cu sanctiunea avertismentului, a sustinut petentul ca elementele concrete ale spetei ilustreaza gradul de pericol social scazut al faptei, dat fiind sectorul de drum pe care a circulat si traficul existent la acel moment, astfel ca a fost depasit scopul sanctiunii contraventionale, respectiv acela de a corija si educa in spiritul legii, iar nu de a provoca suferinte patrimoniale.
In drept, au fost invocate prev. OG nr. 2/2001 si OUG nr. 195/2002.
Cererii i-au fost atasate documente in probatiune (filele 4-8).
A fost achitata taxa judiciara de timbru in cuantum de 20 lei (fila 6).
Prin serviciul registratura al Judecatoriei Tragu M., la data de 04.02.2015, a fost înregistrată la dosarul cauzei întâmpinarea formulata de intimat.
Pe cale de exceptie, intimatul a invocat necompetenta teritoriala a Judecatoriei Targu M. si a solicitat declinarea competentei de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Cluj-N., avand in vedere locul constatarii faptei contraventionale.
Pe fondul cauzei, intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca fiind temeinic și legal încheiat.
A arătat intimatul că: sub aspectul legalității, procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității în cuprinsul art. 16, art. 17 din OG nr. 2/2001, iar, sub aspectul temeiniciei, agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.
Sub aspectul starii de fapt, intimatul a aratat ca, la data de 07.01.2015, in jurul orei 16:01, lucratorii de politie din cadrul BPAT Cluj, aflati in exercitarea atributiilor de serviciu, l-au depistat pe numitul S. D., conducand autoturismul marca Porsche cu numarul de inmatriculare_, care se deplasa pe A3 T.-Bors, la km 49, cu o viteza de 180 km/h, pe un sector de drum unde limita maxima de viteza este de 130 km/h, viteza inregistrata cu aparatul radar avand . 199.
A sustinut intimatul ca fapta a fost constatata printr-un mijloc tehnic omologat si verificat metrologic, anume aparatul radar al carui buletin de verificare metrologica dovedeste ca, in acest caz, constatarea s-a facut in conformitate cu prev. legale si viteza autovehiculului a fost stabilita de un mijloc tehnic specializat, iar nu, in mod aleatoriu, de politistul rutier. Totodata, s-a aratat ca nu este necesar un atestat de operator radar al agentului constatator, deoarece a fost abrogat pct. 4.2 din Ordinul Biroului R. de Metrologie Legala nr. 301/2005.
A apreciat intimatul ca fapta savarsita de petent prezinta un grad de pericol social ridicat, datorita urmarii care s-ar fi putut produce, lipsa unei urmari concrete a faptei nefiind un argument pentru inlaturarea sau reindividualizarea sanctiunii.
Referitor la sustinerile petentului cu privire la eroarea legala, intimatul a invederat instantei ca reglementarile cu privire la erorile maxime admise nu reprezinta altceva decat cerinte metrologice pe care cinemometrul trebuie sa le indeplineasca pentru a fi omologat in vederea utilizarii in masurarile de interes public si pentru a putea fi atestat pentru legalitate de Biroul R. de Metrologie Legala, dupa omologare viteza indicata de cinemometru fiind viteza legal stabilita de deplasare a autovehiculului, nemaiexistand posibilitatea de aplicare a vreunei marje de eroare.
Având în vedere scopul reglementarii circulației pe drumurile publice, astfel cum este stabilit în cuprinsul dispozițiilor OUG nr. 195/2002, intimatul a solicitat instanței să constate că procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, făcând întotdeauna dovadă până la proba contrară. Ori, petentul, prin susținerile sale, nu a reușit să facă dovadă contrară stării de fapt reținute prin actul de constatare și sancționare a contravenției. În consecință, măsura aplicată de către agentul constatator este întemeiată și, pe cale de consecință, procesul-verbal contestat este temeinic și legal încheiat.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205-206, art. 249, art. 250, art. 223 alin. 3 și art. 315 alin. 1 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de Procedură Civilă, OG nr. 2/2001 și OUG nr. 195/2002.
În probațiune, intimatul a depus la dosarul cauzei înregistrarea radar surprinsa la momentul săvârșirii contravenției si buletinul de verificare metrologica a aparatului radar (fila 24), copia procesului-verbal de contraventie (fila 21), copia filei din registrul radar (fila 22) si copia filei din buletinul posturilor (fila 23).
Fiindu-i legal comunicata intampinarea, petentul a formulat raspuns la intampinare. A aratat petentul ca este de acord cu admiterea exceptiei de necompetenta. Pe fondul cauzei, au fost reiterate sustinerile de nelegalitate si netemeinicie expuse in cuprinsul plangerii introductive. A mai invederat petentul instantei de judecata si faptul ca nu a fost individualizata clasa de sanctiuni pe baza careia agentul constatator a stabilit cele 9 puncte amenda si, ca atare, sanctiunea nu a fost corect aplicata. Totodata, s-a apreciat ca nu este justificata sanctiunea, atat timp cat agentul constatator nu a avut in vedere eroarea maxima tolerata prevazuta in NML 021-05 si nu a dedus din viteza masurata de aparatul radar aceasta eroare.
Prin Sentinta Civila Nr. 2043/27.04.2015, Judecatoria Targu-M. a admis exceptia de necompetenta si s-a dispus declinarea competentei de solutionare a plangerii contraventionale in favoarea Judecatoriei Cluj-N., cauza fiind inregistrata pe rolul acestei instante la data de 26.06.2015, sub acelasi nr. de dosar:_ .
Pentru solutionarea plangerii, instanta a incuviintat si administrat proba cu înscrisuri si mijloace materiale de proba.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, la data de 07.01.2015, in jurul orei 16:01, lucratorii de politie din cadrul Biroul de Politie Autostrada Transilvania, aflati in exercitarea legala a atributiilor de serviciu (in acest sens fiind extrasul din buletinul posturilor depus la fila 23 din dosarul Judecatoriei Targu-M.), l-au identificat pe petentul S. D., conducand autoturismul marca Porsche cu numarul de inmatriculare_, pe Autostrada A3 T.-Bors, la km 49, cu o viteza de 180 km/h, viteza ce a fost inregistrata cu aparatul radar ROM 199.
Această stare de fapt a fost prezentata de organul constatator prin intampinarea formulata in cauza, a fost consemnată in registrul radar si descrisa în cuprinsul procesului-verbal de contraventie . nr._, încheiat la data de 07.01.2015 (fila 21 din dosarul Judecatoriei Targu-M.), fiind dovedita prin înregistrarea video surprinsa de aparatul radar la momentul săvârșirii contravenției, ce a fost atasata intampinarii. Instanta apreciaza, astfel, ca inregistrarea radar indica viteza reala a autoturismului, viteza ce a fost de 180 km/h si a fost masurata pentru autovehiculul marca Porsche avand numar de inmatriculare_, imprejurare ce rezulta, fara echivoc, din imaginile surprinse de cinemometru.
In ceea ce priveste existenta erorii la masurarea vitezei reale a autoturismului pe care petentul l-a condus, ce a fost invocata prin plangerea contraventionala de fata, instanta considera ca nu exista indicii in sensul ca aparatul radar sa fi prezentat vreo eroare la momentul constatarii faptei, astfel ca nu este cazul a fi aplicata marja de eroare maxima tolerata, reglementata prin disp. NML 024-05/2005, de care se prevaleaza contraveninetul in formularea apararii, cu atat mai mult cu cat, fata de elementele constitutive ale contraventiei retinuta in sarcina sa: depășirea cu 41-50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, nu ar avea relevanta imprejurarea ca acesta ar fi rulat cu o viteza de 175 km/h sau cu cea imputata de agentul constatator: 180 km/h.
Invocand inregistrarea surprinsa de aparatul radar, agentul constatator a întocmit procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 07.01.2015, in temeiul caruia petentului i-a fost aplicata amenda contraventionala in cuantum de 877,5 lei, reprezentand 9 puncte amenda x 97,5 lei/punct, pentru încălcarea prevederilor art. 121 alin. 1 din RAOUG nr. 195/2002, fapta ce se sanctioneaza conform art. 102 alin. 2 din OUG nr. 195/2002. Insa, raportandu-se la prev. art. 102 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, disp. legale ce fac trimitere la prev. art. 108 alin. 1 lit. d din acelasi act normativ, instanta constata ca sanctionarea contraventionala contestata in speta implica o sanctiune contraventionala principala constand in amenda de 877,5 lei si o sanctiune complementara constand in aplicarea a 6 puncte de penalizare. . procesul-verbal de contraventie nu face mentiunea aplicarii vreunei sanctiuni complementare, fila extrasa din registrul radar, ce a fost depusa de intimat la fila 22 din dosarul Judecatoriei Targu-M., precum si istoricul contraventional al petentului redat in cuprinsul intampinarii, dovedesc faptul ca procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 07.01.2015 implica si o sanctiune complementara constand in aplicarea a 6 puncte de penalizare. De altfel, petentul cunoaste acest aspect, i-a fost invederat de agentul constatator, atat timp cat a solicitat, pe calea prezentei plangeri contraventionale, inlaturarea punctelor de penalizare.
Apreciind că procesul-verbal de contraventie nu este legal si temeinic intocmit, petentul a înaintat prezenta plângere contravențională, solicitând anularea actului de sanctionare.
În drept, instanta va decide cu privire la temeinicia pretentiilor deduse judecatii prin raportare la prev. art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 (HG nr. 1391/2006), pe baza carora conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare, in cazul autostrazilor fiind vorba despre limita de 130 km/h, dupa cum rezulta din disp. art. 49 alin. 4 ale aceluiasi regulament de aplicare a disp. OUG nr. 195/2002.
Art. 102 alin. 2 raportat la art. 108 alin. 1 lit. d pct. 3 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice reglementează ca fiind contravenție și arată că se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și aplicarea unui număr de 6 puncte de penalizare fapta conducătorului de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai de a depăși cu 41-50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Amenda ce se aplică pentru contravenția reținută în sarcina petentului se individualizează, în baza prevederilor art. 98 din OUG nr. 195/2002, pe baza carora: „(1) Amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate. (2) Un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului. (3) Contravențiilor prevăzute în prezenta ordonanță de urgență li se stabilesc clase de sancțiuni cărora le corespunde un număr de puncte-amenda, în funcție de gravitatea faptelor și de pericolul social pe care acestea îl prezintă. (4) Clasele de sancțiuni sunt următoarele: ... d) clasa a IV-a - de la 9 la 20 puncte-amendă ...”
În temeiul art. 109 alin. 9 din OUG nr. 195/2002, dispozițiile acestui act normativ se întregesc cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 si, in conformitate cu prevederile art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională, după ce efectuează demersurile procedurale care se impun, procedează la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii aplicate petentului.
Sub aspectul legalității, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat îndeplinește exigențele de legalitate prevăzute în cuprinsul art. 16 din OG nr. 2/2001, neputându-se identifica, în speță, niciunul din cauzele de nulitate prevăzute de lege.
Vor fi inlaturate, astfel, sustinerile petentului cu privire la incalcarea normele de procedura impuse in cuprinsul OG nr. 2/2001 in ceea ce priveste forma intocmirii procesului-verbal de contraventie.
Referitor la incalcarea prev. art. 16 din OG nr. 2/2001, deoarece nu s-a realizat descrierea corespunzatoare a faptei contraventionale, cu indicarea, in mod corect si concret, a tuturor aspectelor necesare in vederea aprecierii gravitatii comportamentului contraventional, instanta considera ca alegatia petentului nu are fundament. Starea de fapt a fost descrisa in mod corespunzator, prin raportare la elementele constitutive ale contraventiei instituita prin disp. art. 102 alin. 2 raportat la art. 108 alin. 1 lit. d pct. 3 din OUG nr. 195/2002. Detaliile oferite de agentul constatator, chiar succinte fiind, nu pot valora o descriere generica a faptei, intrucat au fost prezentate imprejurarile de natura a permite instantei stabilirea existentei comportamentului contraventional imputat petentului.
. fapt redata in cuprinsul procesului-verbal de contraventie este de natura a oferi posibilitatea instantei de a stabili elementele constitutive ale contraventiei, agentul constatator respectand normele de procedura impuse in cuprinsul OG nr. 2/2001 in ceea ce priveste forma intocmirii procesului-verbal de contraventie. A fost indicata fapta savarsita in concret, prin raportare la elementele constitutive ale contraventiei prevazuta in cuprinsul art. 102 alin. 2 raportat la art. 108 alin. 1 lit. d pct. 3 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, din moment ce agentul constatator a descris maniera in care s-a realizat incalcarea normelor de circulatie rutiera, respectiv prin fapta petentului de a rula cu o viteza de 180 km/h, pe Autostrada A3, la km 49. De altfel, petentul nici nu indica, in sustinerea nelegalitatii actului de sanctionare din aceasta perspectiva, ce elemente ar fi fost absolut necesar a fi mentionate in descrierea starii de fapt pentru a imprima comportamentului sau caracter contraventional. Ca atare, instanta considera ca nu este fondat motivul de nelegalitate invocat de petent, atat timp cat acesta nu a justificat vătămarea care să nu poată fi înlăturată altfel decat prin anularea actului, in sensul disp. art. 175 alin. 1 din Codul de Procedura Civila, iar maniera in care agentul constatator realizeaza descrierea starii de fapt ce a stat la baza sanctionarii contraventionale nu se regaseste printre cauzele de nulitate absoluta prevazute, cu titlu exhaustiv, in cuprinsul art. 17 din OG nr. 2/2001.
Cat priveste sustinerea petentului cu privire la nelegalitatea procesului-verbal de contraventie, intrucat nu a fost indicata contraventia concreta, instanta constata ca agentul constatator a respectat pe deplin disp. art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, ce il obliga sa indice actul normativ prin care se stabileste si se sanctioneaza contraventia. S-a precizat ca au fost incalcate disp. art. 121 alin. 1 din RAOUG nr. 195/2002 si s-a aratat ca fapta contraventionala se sanctioneaza conform prev. art. 102 alin. 2 din OUG nr. 195/2002. Nu poate fi, asadar, contestata indicarea actului normativ care stabileste si sanctioneaza contraventia retinuta in sarcina petentului, respectiv OUG nr. 195/2002. Ori, dat fiind specificul acestui act normativ, ce constituie codul rutier, niciun conducator auto nu poate fi considerat un profan in materie, ci, dimpotriva, ar trebui sa cunoasca in detaliu dispozitiile OUG nr. 195/2002, chiar si cele care instituie si sanctioneaza contraventii. Nu poate, astfel, avea relevanta in cauza faptul ca agentul constatator nu a indicat si prev. art. 108 alin. 1 lit. d pct. 3 din OUG nr. 195/2002, ce detaliaza comportamentul contraventional imputat in speta, cu atat mai mult cu cat disp. art. 102 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 fac trimitere expresa la prev. art. 108 alin. 1 lit. d din acelasi act normativ. Rezulta ca nu poate fi identificata vreo vătămare care să nu poată fi înlăturată altfel decat prin anularea actului, in sensul disp. art. 175 alin. 1 din Codul de Procedura Civila, ce a fost cauzata contravenientului prin maniera in care agentul constatator a indicat actul normativ care stabileste si sanctioneaza contraventia si, in consecinta, nu se justifica sanctiunea nulitatii ce a fost alegata de petent din aceasta perspectiva.
Pe acelasi considerent, a specificului OUG nr. 195/2002, ce constituie codul rutier, pe care orice conducator auto ar trebui sa il cunoasca in detaliu, instanta va inlatura si sustinerea petentului cu privire la intocmirea nelegala a procesului-verbal de contraventie, intrucat agentul constatator nu a indicat clasa de sanctiuni pe baza careia a aplicat punctele amenda. Legiuitorul nu obliga agentul constatator la o asemenea conduita, ce nici nu ar avea relevanta in cauza, atat timp cat sanctiunea a fost aplicata in cuantumul minim instituit prin disp. art. 98 alin. 4 lit. d din OUG nr. 195/2002. Totodata, instanta trebuie sa remarce ca a fost indicat numarul de puncte amenda aplicat si chiar s-a realizat individualizarea sanctiunii in conformitare cu prev. art. 98 din OUG nr. 195/2002. In consecinta, nu poate fi identificata vreo vătămare care să nu poată fi înlăturată altfel decat prin anularea actului, in sensul disp. art. 175 alin. 1 din Codul de Procedura Civila, ce a fost cauzata contravenientului prin maniera in care agentul constatator a inteles sa aplice sanctiunea amenzii, deoarece, contrar sustinerilor petentului, disp. art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 nu obliga agentul constatator sa motiveze, prin chiar procesul-verbal de contraventie, maniera in care realizeaza individualizarea sanctiunii si circumstantele pentru care nu se justifica o sanctiune mai usoara, precum cea a avertismentului.
Raportat la faptul că nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută sau relativă a procesului-verbal contestat, se va constata că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, actul de sancționare bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța are în vedere că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul, după cum a reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza „Bosoni împotriva Franței”.
M. mult, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, garanțiile art. 6 al Convenției în materie penală sunt aplicabile în cadrul procedurilor având ca obiect contestarea unui proces-verbal de contravenție, precum cel de față, ce vizează o plângere contravențională împotriva unui act de sancționare întemeiat pe legislația rutieră, având în vedere scopul pur punitiv al amenzii aplicabile, precum și caracterul general al normei de incriminare, după cum s-a arătat într-o cauză recentă pronunțată împotriva României, “cauza I. P.”. Esențială pentru determinarea aplicabilității art. 6 din Convenție, în latura sa penală, este, așadar, analiza naturii faptei imputate și a sancțiunii corespunzătoare, conform legislației naționale în vigoare (cauza „Öztürk împotriva Germanei”).
Astfel, plângerea contravențională de față se poate, cu ușurință, circumscrie noțiunii de „acuzație în materie penală” în acord cu practica judiciară impusă de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Totuși, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare, după cum s-a reținut în cauzele „Salabiaku împotriva Franței” sau „Västberga taxi Aktiebolag și Vulic împotriva Suediei”.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, după cum reiese și din dispozițiile art. 31- art. 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor. Sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional, astfel cum s-a arătat în cauza „A. împotriva României”.
Totodată, instanța va da eficiență considerentelor exprimate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza “I. P. împotriva României” și reiterată în cauza „N. G. împotriva României”, hotărâri în cuprinsul cărora s-a arătat că, din moment ce sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței de judecată conform dreptului național, petentul se expune în mod conștient riscului de a fi „condamnat” doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenție, care se bucură de o prezumție de temeinicie ce ar putea fi răsturnată, dacă nu reușește să facă dovada contrară celor reținute în cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției. Esențial este ca instanțele naționale să îi ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Aplicând aceste considerente la speța dedusă judecății, instanța reține că petentului i-au fost oferite mijloace pentru a proba netemeincia actului de constatare și sancționare a contravenției, însă acesta nu a fost în măsură să dovedească o stare de fapt netemeinică ce ar justifica sancționarea sa nelegală, nu a propus probe pertinente în apărarea sa și nu a demonstrat vreun aspect de natură să ilustreze o stare de fapt contrară celor reținute de agentul constatator.
Instanța apreciază, astfel, că situația faptica reținută de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție este una reală, fiind probată, în mod neechivoc, prin înregistrarea radar surprinsa la momentul săvârșirii contravenției existentă la fila 24 din dosarul Judecatoriei Targu-M., din care reiese, in mod neechivoc, care a fost viteza autoturismului condus de petent la data de 07.01.2015, avand nr. de inmatriculare_, anume: 180 km/h. Rezulta ca petentul, în calitate de conducător auto, a rulat cu o viteză de 180 km/h, deplasandu-se pe Autostrada A3, la km 49, . drum unde viteza maximă admisă de lege este de 130 km/h, faptă apreciată de legiuitor ca fiind contravenție, în conformitate cu prevederile art. 102 alin. 2 rap. la art. 108 alin. 1 lit. d pct. 3 din OUG nr. 195/2002.
Din perspectiva elementului material al contraventiei instituita prin disp. art. 102 alin. 2 rap. la art. 108 alin. 1 lit. d pct. 3 din OUG nr. 195/2002, respectiv depășirea cu 41-50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, latura obiectiva a contraventiei este pe deplin intrunita. Trebuie, deci, sa fie inlaturate ca fiind, totalmente nefondate, sustinerile petentului cu privire la lipsa laturii obiective, deoarece nu a fost realizat rezultatul socialmente periculos protejat prin dispozitiile legale invocate de agentul constatator, cat timp petentul nu a savarsit nicio actiune sau inactiune prin care ar crea o stare de pericol de natura a aduce atingere valorilor protejate prin OUG nr. 195/2002. Actiunea prohibita de legiuitor a fost savarsita, a existat fapta in materialitatea sa, iar maniera in care a fost adusa atingere valorilor sociale protejate prin OUG nr. 195/2002, ca urmare a actiunii petentului nu poate privi decat individualizarea sanctiunii, iar aceasta etapa este ulterioara verificarii temeiniciei actului de constatare si sanctionare a contraventiei, trebuind analizata doar in ipoteza unui proces-verbal de contraventie legal si temeinic intocmit.
Desi a existat elementul material al comportamentului prohibit prin disp. art. 102 alin. 2 rap. la art. 108 alin. 1 lit. d pct. 3 din OUG nr. 195/2002, respectiv depășirea cu 41-50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, conform legii, fapta trebuie să fie constatată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, neindeplinirea acestei exigente conducand la inexistenta laturii obiective a contraventiei. Ori, în cauză, nu se poate aprecia că exigenta legala de a fi constatată fapta cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic a fost îndeplinita, din moment ce nu s-a identificat în cuprinsul actului de sancționare aparatul radar cu care a fost constatată contraventia si, ca atare, nu poate fi probata existența omologării sau verificarii metrologice a mijlocului tehnic ce a masurat viteza autoturismului condus de petent. Agentul constatator a indicat doar tipul de aparat radar ce a masurat viteza autoturismului condus de petent, respectiv un aparat radar ROM 199, fara a individualiza acest aparat prin elemente specifice sau, cel putin, a indica numarul autospecialei de politie pe care este montat.
Asadar, fata de circumstantele cauzei, instanta nu poate verifica intrunirea, in integralitatea sa, a laturii obiective a contraventiei imputata petentului, nu poate aprecia daca buletinul de verificare metrologică inserat pe CD-ul atasat intampinarii, avand nr._/13.03.2014 si perioada de valabilitate de 1 an, face dovada omologarii si verificarii metrologice a aparatului radar ce a constatat contraventia si, dand eficienta prezumtiei de nevinovatie ce guverneaza materia contraventionalului, din moment ce garanțiile din materie penală sunt aplicabile în cadrul procedurilor având ca obiect contestarea unui proces-verbal de contravenție, dupa cum s-a aratat in cele ce preced, interpreteaza dubiul ce rezulta in speta cu privire la existenta omologarii si verificarii metrologice a aparatului radar ce a masurat viteza autoturismului marca Porsche avand nr. de inmatriculare_ in favoarea contravenientului si considera ca a fost rasturnata prezumtia de legalitate si temeinicie a procesului-verbal de contraventie.
In lipsa dovedirii corespunzatoare a omologarii si verificarii metrologice a aparatului radar ce a masurat viteza autoturismului marca Porsche cu numarul de inmatriculare_, nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției reținuta în sarcina petentului, iar sancțiunile aplicate prin procesul verbal de contravenție apar ca nefiind justificate, din moment ce nu se poate verifica dacă fapta a fost constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Pentru considerentele expuse, in conformitate cu prevederile art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța urmează a admite plângerea contravențională, a anula procesul-verbal de contraventie si a inlatura sanctiunile aplicate.
F. de solutia de admitere a plangerii contraventionale, avand in vedere opozitia intimatului cu privire la actiunea formulata in cauza, instanta apreciaza ca petentului i se cuvine restituirea cheltuielilor de judecata solicitate, din moment ce, conform art. 453 alin. 1 din Codul de Procedura Civila, intimatul este partea care a pierdut procesul. Prin urmare, in temeiul art. 451 alin. 1 din Codul de Procedura Civila, instanta urmeaza a dispune obligarea intimatului sa achite petentului suma de 20 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand taxa judiciara de timbru, cheltuieli ce au fost dovedite in mod corespunzator prin chitanta depusa la dosarul Judecatoriei Targu-M..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul Ș. D., avand CNP_, cu domiciliul in comuna Iclod, ., jud. Cluj si domiciliul procesual ales la sediul profesional al SCP „C. si Asociatii”, din localitatea Târgu M., ., jud. M.în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, cu sediul în localitatea Cluj-N., ., jud. Cluj și, în consecință:
Anuleaza procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, astfel cum a fost întocmit la data de 07.01.2015, de Biroul de Politie Autostrada Transilvania și înlătura sanctiunile aplicate, atat sanctiunea principala a amenzii in cuantum de 877,5 lei, cat si sanctiunea complementara a aplicarii celor 6 puncte de penalizare.
Obliga intimatul sa achite petentului suma de 20 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii. Cererea si motivele de apel se vor depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședința publică din data de 01.09.2015.
Președinte, Grefier,
D. O.-M. Păteanu A.
Red. D./Dact. D.
4 ex./01.09.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7916/2015.... | Suspendare provizorie. Sentința nr. 7948/2015. Judecătoria... → |
|---|
