Plângere contravenţională. Sentința nr. 8388/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8388/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 18-09-2015 în dosarul nr. 8388/2015
Dosar nr._
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Secția Civilă
Sentința civilă nr. 8388/2015
Ședința publică din 18 septembrie 2015
Instanța constituită din:
Judecător: I. Păsculeț
Grefier: A. B.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind petenta S.C. „U. A.” S.R.L. în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ CLUJ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 04.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 18.09.2015.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională depusă pe rolul acestei instanțe la data de 3 martie 2015, sub nr. de mai sus, petenta S.C. „U. A.” S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ CLUJ, în principal anularea procesului-verbal . nr._ din 16.02.2015, încheiat de intimat, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii s-a arătat că petenta nu încalcă dreptul la repaus al angajaților care prestează ocazional activitate remunerată sâmbăta câtă vreme aceștia au parte de două zile consecutive de repaus săptămânal. Asupra cererii subsidiare s-a arătat că se justifică aplicarea unui avertisment.
În drept, plângerea contravențională a fost întemeiată pe prevederile art. 5 alin. (5), art. 7, art. 116 alin. (2), art. 117, art. 137 alin. (1) și (2), art. 260 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 53/2003.
Pentru dovedirea plângerii contravenționale s-au solicitat proba cu martori și proba cu înscrisuri.
La plângerea contravențională au fost anexate următoarele înscrisuri: proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor (f. 7), proces-verbal de control (f. 8-16), fișe pontaj (f. 17-326).
Plângerea contravențională a fost legal timbrată.
La data de 18 mai 2015 intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că petenta nu a respectat regimul repausului săptămânal întrucât nu a acordat unor angajați 2 zile libere consecutiv după 5 zile de lucru în cursul unei săptămâni, angajații figurând în fișele de pontaj cu 6 zile de lucru consecutive. De asemenea, s-a arătat că controlul a avut loc în urma unei sesizări și că petenta nu se află la prima abatere. În fine, s-a arătat că nu se justifică aplicarea unui avertisment.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 C. proc. civ., art. 137, art. 260 alin. (1) lit. j) C. muncii, art. 9 lit. c) din HG nr. 500/2011.
La întâmpinare au fost anexate următoarele înscrisuri: fișe de pontaj (f. 451-457), proces-verbal (f. 458-461), fișe de identificare (f. 462-465), reclamație (f. 466).
La data de 16 iunie 2015 petenta a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare, arătând că angajații petentei au parte de 2 zile consecutive de repaus, că petenta folosește un sistem de pontaj electronic, că angajații nu au lucrat mai mult decât numărul de zile legale și că fapta este de o gravitate redusă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 5 alin. (5), art. 7, art. 116 alin. (2), art. 117, art. 137 alin. (1) și (2), art. 260 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 53/2003.
În probațiune s-au solicitat proba cu înscrisuri și proba cu martori.
Au fost anexate următoarele înscrisuri: fișe pontaj (f. 477-479).
La data de 3 septembrie 2015 intimatul a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: procese-verbale (f. 6-16).
La termenul din 4 septembrie 2015 instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului de față instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal . nr._ din 16.02.2015 (I, f. 458-461) petenta S.C. „U. A.” S.R.L. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 1.500 lei pentru săvârșirea contravenției reglementate de art. 260 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 53/2003. În sarcina petentei s-a reținut faptul că nu respectă prevederile legale privind repausul săptămânal, constatându-se că unii dintre angajații petentei desfășoară activitate 6 zile consecutiv urmate de 2 zile libere consecutiv.
Analizând fișele de pontaj depuse de către intimat la dosarul cauzei (I, f. 451-457) se observă că există săptămâni în care unii dintre angajații petentei lucrează de luni până sâmbătă inclusiv, având libere zilele de duminică și luni, pentru ca în săptămâna următoare să lucreze de marți până vineri, având liber sâmbătă și duminică.
Prin același proces-verbal petenta a mai fost sancționată pentru săvârșirea unei contravenții însă, raportat din susținerile făcute în cadrul plângerii contravenționale, instanța reține că aceasta a înțeles să solicite numai anularea în parte a procesului-verbal.
În drept, potrivit art. 137 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica, iar potrivit alin. (2) al aceluiași text de lege în cazul în care repausul în zilele de sâmbătă și duminică ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității, repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern. Nerespectarea acestor prevederi constituind contravenție potrivit art. 260 alin. (1) lit. j) din același act normativ.
În speță, instanța reține că nu există o definiție legală a conceptului de "săptămână" în Legea nr. 53/2003. Prin urmare, săptămâna ar putea fi interpretată fie ca orice perioadă de 7 zile, fie ca o perioadă de 7 zile care începe cu ziua de luni și se termină cu ziua de duminică. În cea de a doua interpretare, însușită de către intimat, este real faptul că există săptămâni în care angajații petentei lucrează 6 zile și au o singură zi de repaus. În schimb, dacă, raportat la situația concretă care reiese din fișele de pontaj ale petentei, am considera că săptămâna de lucru începe de sâmbăta și are ca ultimă zi vinerea, se observă că în nicio săptămână angajații nu lucrează mai mult de 5 zile consecutiv și nici nu au repaus mai puțin de două zile consecutiv, situație în care prevederile legale ar fi respectate. Or, instanța reține că această interpretare a noțiunii de săptămână este cea corectă, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.
În primul rând ceea ce a urmărit legiuitorul prin stabilirea timpului de lucru și a timpului de odihnă săptămânal este să se asigure că într-un interval de 7 zile angajatul beneficiază de 2 zile libere consecutiv și lucrează alte 5 zile, nefiind însă neapărat important ca acel interval să fie calculat de luni până duminică.
În al doilea rând, a accepta interpretarea intimatului ar însemna ca un angajator care are nevoie ca un angajat al lui să lucreze în zilele de sâmbătă să se vadă pus în dificultate. Astfel, în interpretarea rigidă a conceptului de săptămână care începe lunea și se termină duminica, un asemenea angajator ar fi obligat să ofere angajatului alte două zile libere consecutive, cum ar fi, de exemplu, joi și vineri, pentru ca acesta să poată lucra în mod legal sâmbăta. Or, într-o asemenea situație și ținând cont, prin ipoteză, că este necesar ca angajatul să lucreze doar sâmbăta, nu și duminica, rezultă că într-o săptămână angajatul ar avea libere trei zile (joi, vineri, duminică) și ar lucra doar patru, ceea ce nu este normal și, în mod evident, ar crea dificultăți în calcularea salariului acestuia.
De asemenea, instanța reține că interpretarea oferită de către intimat nu este favorabilă nici angajaților petentei. Astfel, pentru a respecta legea, petenta ar putea stabili că angajații în discuție urmează să lucreze în fiecare sâmbătă și să aibă liber în fiecare duminică și luni, situație în care petentei nu i s-ar mai putea reproșa că angajații lucrează 6 zile consecutiv. Însă un asemenea sistem, în care unii angajați ar lucra în fiecare sâmbătă în loc de două sâmbete pe lună nu ar fi în avantajul lor.
În fine, instanța reține că în speță este aplicabil și principiul in dubio pro reo, care impune ca, atunci când o noțiune este susceptibilă de două interpretări, precum cea de "săptămână", să se aleagă acea interpretare care este mai favorabilă celui acuzat de săvârșirea unei contravenții.
În concluzie, instanța reține că petenta a respectat dispozițiile legale, astfel că fapta reținută în sarcina sa nu reprezintă o contravenție, procesul-verbal atacat fiind lovit de nulitate.
Nu pot fi reținute susținerile intimatului, potrivit cărora angajaților nu li s-ar fi acordat 2 zile libere consecutiv după 5 zile de lucru câtă vreme, după cum deja s-a arătat, acestea sunt valabile numai dacă săptămâna este calculată de luni până duminică, în vreme ce dacă săptămâna ar fi considerată de sâmbătă până vineri nu ar exista nicio situație în care angajații petentei să lucreze mai mult de 5 zile fără a avea 2 zile de odihnă consecutive.
În ceea ce privește faptul că ar fi existat o sesizare a angajaților petentei în care s-a arătat că, în realitate, aceștia lucrează în ziua liberă compensatorie, instanța reține că acest fapt este absolut irelevant, câtă vreme petenta nu a fost sancționată pentru faptul că nu ar fi acordat zile libere compensatorii decât scriptic, ci pentru faptul că angajații săi lucrează 6 zile consecutiv. De asemenea, este irelevant faptul că petenta a fost sancționată și anterior, câtă vreme fapta reținută în sarcina sa în procesul-verbal atacat nu constituie contravenție.
În fine, în ceea ce privește faptul că legiuitorul a considerat suficiente 5 zile pe săptămână în care să se presteze muncă, instanța reține că, după cum deja s-a arătat mai sus, angajații petentei nu au lucrat mai mult de 5 zile consecutiv într-o săptămână.
Pentru aceste motive instanța urmează să admită plângerea contravențională și să anuleze în parte procesul-verbal atacat.
Potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ. partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Având în vedere faptul că intimatul a pierdut procesul, acesta va fi obligat să achite petentei suma de 20 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petenta S.C. „U. A.” S.R.L., cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI_, în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ CLUJ, cu sediul în Cluj-N., .. 2, jud. Cluj.
Anulează în parte procesul-verbal . nr._ din 16.02.2015, încheiat de intimat, sub aspectul reținerii în sarcina petentei a contravenției prevăzute de art. 260 alin. (1) lit. j) și a obligației de plată a amenzii în cuantum de 1.500 de lei, aplicată pentru această contravenție.
Menține, în rest, dispozițiile procesului-verbal atacat.
Obligă intimatul să achite petentei suma de 20 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică azi, 18 septembrie 2015.
Președinte Grefier
I. PĂSCULEȚ A. B.
Red./Dact. 2 ex. I.P./A.B./19 octombrie 2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9688/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 8633/2015. Judecătoria... → |
|---|
