Plângere contravenţională. Sentința nr. 9019/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9019/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 06-10-2015 în dosarul nr. 22848/211/2014
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr. 3185
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9019/2015
Ședința Publica din data de 06.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. O.-M.
GREFIER: Z. R.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de petentul J. D. R. impotriva intimatului I. DE P. JUDETEAN CLUJ si in contradictoriu cu celalalt conducator auto implicat in accident B. G., asigurator . REASIGURARE SA, având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, ce arata ca petentul a formulat concluzii scrise, după care:
Instanța constata ca dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotarare, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru acest termen de judecata.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată:
In temeiul cererii de chemare in judecata înregistrată pe rolul Judecatoriei Cluj-N. la data de 20.10.2014, sub nr._, petentul J. D. R., prin avocat cu imputernicire la fila 9 din dosar, a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj: anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat la data de 30.09.2014, ca fiind nelegal si netemeinic si inlaturarea sanctiunilor aplicate, constand in amenda contraventionala si retinerea permisului de conducere. In subsidiar, s-a solicitat inlocuirea amenzii aplicate cu sanctiunea avertismentului si inlaturarea sanctiunii contraventionale complementara constand in retinerea permisului de conducere. S-a mai solicitat si acordarea cheltuielilor de judecata.
În esenta, in motivarea plângerii, petentul a sustinut ca procesul-verbal de contraventie este nelegal, fiind incalcate prev. art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, deoarece nu a fost indicat locul de munca al petentului si ocupatia acestuia, . numarul pasaportului ori ale altui document de trecere a frontierei de stat, data eliberarii acestuia si statul emitent.
Totodata, a apreciat petentul ca descrierea faptei contraventionale s-a facut in mod generic, ceea ce nu permite instantei de judecata sa verifice in concret existenta si savarsirea contraventiei. In acest sens, s-a aratat ca intersectia strazilor Lunii cu Meteor este prevazuta cu un indicator rutier „cedeaza trecerea” care este amplasat la 10 m inainte de . aspect nefiind mentionat in cuprinsul procesului-verbal, dupa cum nu se arata nici faptul ca intersectia in care a avut loc coliziunea are o vizibilitate foarte redusa datorita autoturismelor parcate pe partea dreapta a sensului de coborare si care impiedica practic vizibilitatea conducatorilor care coboara de pe . in aceasta intersectie.
A mai sustinut petentul, din aceasta perspectiva, si faptul ca, in momentul coliziunii, celalalt conducator auto implicat in accident se afla, practic, pe contrasens, intrucat, in momentul efectuarii virajului spre stanga, conducatorul nu a intrat pe banda sa de circulatie, ci pe banda petentului, iar acest aspect foarte important ar fi trebuit mentionat in cuprinsul procesului-verbal, cu atat mai mult cu cat, la dosarul de daune, exista fotografii din care reiese in mod exact care este locul impactului, in mijlocul intersectiei, loc indicat pe sosea de apa care s-a scurs din radiatorul autoturismului pe care îl conducea petentul, ce s-a spart la momentul impactului.
In sfarsit, s-a aratat ca descrierea faptei este una generica, deoarece nu se face vorbire despre faptul ca petentul a anuntat serviciul de urgenta 112, iar agentul de politie ce s-a prezentat la fata locului nu a incheiat niciun proces-verbal de constatare. Mai mult, atat timp cat acest agent de politie nu a fost cel care a incheiat actul de sanctionare, procesul-verbal de contraventie este nelegal, deoarece ar fi fost competent sa aplice si sanctiunea corespunzatoare doar agentul care a constatat efectiv savarsirea presupusei contraventii, prin propriile simturi.
Referitor la netemeinicia procesului-verbal atacat, s-a aratat ca petentul a oprit in intersectie si, in momentul cat era oprit, in vederea acordarii prioritatii catre autoturismul care intra in intersectie, celelalt conducator auto a efectuat virajul spre stanga, insa fara a trece pe banda sa, ci pătrunzând pe banda pe care se afla petentul oprit, intrand in autoturismul pe care acesta il conducea, aspecte ce pot fi confirmate de martorii care se aflau in masina cu petentul: Matesan A. M. si Szanto Edward.
In drept, au fost invocate prev. OG nr. 2/2001 si OUG nr. 195/2002.
In probatiune, s-a solicitat administrarea probei cu inscrisuri, a probei testimoniale si acvirarea dosarului de daune de la Biroul Constatari Avarii.
Cererea a fost legal timbrata (fila 2).
Plangerii i-a fost anexata copia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat la data de 30.09.2014 (fila 11).
La data de 12.11.2014, prin serviciul registratură al acestei instanțe, a fost înregistrată la dosarul cauzei întâmpinarea formulata de intimat. Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca fiind temeinic și legal încheiat.
A arătat intimatul că: sub aspectul legalității, procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității în cuprinsul art. 16, art. 17 din OG nr. 2/2001, iar, sub aspectul temeiniciei, agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.
Sub aspectul starii de fapt, s-a aratat ca, in data de 27.09.2014, in timp ce se deplasa pe . Cluj-N., numitul J. D. R., in calitate de conducator al autovehiculului marca BMW, cu nr. OF . cu . acordat prioritate de trecere autovehiculului marca Seat cu nr._, intrand in coliziune cu acesta.
A apreciat intimatul că, în cazul constatării accidentelor din care rezultă doar pagube materiale, agentul constatator nu are la îndemână pentru stabilirea împrejurărilor producerii impactului și, implicit, a stabilirii vinovăției, decât declarațiile părților implicate în evenimentul rutier, regulile de prioritate/circulație aplicabile în locul impactului și analiza poziționării avariilor la vehiculele de circulație, fiind extrem de rare situațiile în care acesta poate identifica eventuali martori oculari.
A sustinut intimatul ca agentul constatator a descris in mod suficient fapta contraventionala, cu aratarea tuturor imprejurarilor in care a fost comisa si a urmarilor acesteia si nu poate fi identificata, in speta, nicio vatamare care sa nu poata fi inlaturata decat prin anularea actului de sanctionare.
Raportat la scopul reglementării circulației pe drumurile publice, astfel cum este stabilit în cuprinsul dispozițiilor OUG nr. 195/2002, intimatul a solicitat instanței să constate că procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, făcând întotdeauna dovada până la proba contrară. Ori, petentul, prin susținerile sale, nu a reușit să facă dovada contrară stării de fapt reținuta prin actul de constatare și sancționare a contravenției. În consecință, măsura aplicată de agentul constatator este întemeiată și, pe cale de consecință, procesul-verbal contestat este temeinic și legal încheiat.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205-206, art. 249, art. 250, art. 223 alin. 3 și art. 315 alin. 1 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de Procedură Civilă, OG nr. 2/2001 si OUG nr. 195/2002.
Intampinarii i-au fost anexate declaratiile celor doi conducatori auto implicati in accident si raportul agentului constatator (filele 21-23).
In cuprinsul raspunsului la intampinare, formulat de petent, au fost reiterate motivele de netemeinicie ale starii de fapt ce a fost retinuta de catre agentul constatator, astfel cum au fost expuse in cuprinsul actiunii introductive.
Conform prev. art. 119 din OUG nr. 195/2002, instanta a dispus citarea in cauza a asiguratorului . REASIGURARE SA, precum si a celuilalt conducator auto implicat in accident, numita B. G. A..
Pentru solutionarea plangerii, instanța a încuviințat si administrat proba cu înscrisuri si proba testimoniala.
Dupa inchiderea dezbaterilor, petentul a inregistrat la dosarul cauzei concluzii scrise, reiterandu-si sustinerile si pretentiile expuse pe parcursul solutionarii cauzei, prin raportare la probatoriul administrat in dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, din cuprinsul procesului-verbal de contraventie existent la fila 11 din dosar, rezulta ca, la data de 27.09.2014, in timp ce se deplasa pe . Cluj-N., petentul J. D. R., in calitate de conducator al autovehiculului marca BMW, cu nr. OF . cu . acordat prioritate de trecere autovehiculului marca Seat cu nr._, intrand in coliziune cu acesta, desi a intalnit indicatorul „Cedeaza trecerea”.
Aceasta stare de fapt, ce a fost prezentata de agentul de politie in cuprinsul raportului intocmit in data de 04.11.2014, a fost retinuta prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 30.09.2014 si a avut la baza declaratiile celor doi conducatori auto implicati in accident, precum si avariile constatate de agentul constatator (calitatea de „agent constatator” apartinand, conform disp. art. 15 alin. 1 din OG nr. 2/2001, doar politistului care a intocmit procesul-verbal de contraventie) asupra ambelor vehicule, indicate pe declaratiile de la filele 22-23.
Astfel, dupa audierea persoanelor implicate in accident, lucratorul de politie a stabilit ca vinovat de producerea evenimentului rutier este petentul J. D. R. si s-a procedat la sanctionarea contraventionala a persoanei responsabila de producerea evenimentului rutier. Petentului i-a fost aplicata amenda în cuantum de 540 lei și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile, pentru săvârșirea contravenției constând în încălcarea dispozițiilor art. 101 alin. 3 lit. a raportat la art. 57 alin. 2 din OUG nr. 195/2002.
Apreciind că nu există fapta contravenționala pentru care a fost intocmit procesul-verbal contestat, petentul a înaintat prezenta plângere contravențională, solicitând anularea actului de sancționare.
În drept, instanta va decide cu privire la temeinicia pretentiilor deduse judecatii prin raportare la prev. art. 101 alin. 3 lit. a din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, pe baza carora: constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioada de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a faptei de a nu respecta regulile privind prioritatea de trecere, depășirea sau trecerea la culoarea roșie a semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulație din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale.
In conformitate cu prev. art. 57 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, la intersecțiile cu circulație dirijată, conducătorul de vehicul este obligat să respecte semnificația indicatoarelor, culoarea semaforului sau indicațiile ori semnalele polițistului rutier.
Amenda ce se aplică pentru contravenția reținuta în sarcina petentului se individualizează, în baza prevederilor art. 98 din OUG nr. 195/2002.
F. de prev. art. 109 alin. 9 din OUG nr. 195/2002, dispozițiile OUG nr. 195/2002 se întregesc cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor si, in conformitate cu art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională, după ce efectuează demersurile procedurale care se impun, procedează la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii aplicate petentului.
Sub aspectul legalității, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat îndeplinește exigențele de legalitate prevăzute în cuprinsul art. 16 din OG nr. 2/2001, neputându-se identifica, în speță, niciunul din cauzele de nulitate prevăzute de lege.
Vor fi inlaturate, astfel, sustinerile petentului cu privire la incalcarea normele de procedura impuse in cuprinsul OG nr. 2/2001 in ceea ce priveste forma intocmirii procesului-verbal de contraventie.
Referitor la incalcarea prev. art. 16 din OG nr. 2/2001, deoarece nu a fost indicat locul de munca al petentului si ocupatia acestuia, . numarul pasaportului ori ale altui document de trecere a frontierei de stat, data eliberarii actului si statul emitent, instanta apreciaza ca omisiunea agentului constatator din aceasta perspectiva nu are relevanta in cauza. Nu se impune, astfel, anularea procesului-verbal de contraventie, deoarece nu poate fi identificata vreo vatamare cauzata petentului prin maniera de individualizare a persoanei ce raspunde contraventional. . prev. art. 175 din Codul de Procedura Civila, sanctiunea nulitatii nu se justifica atat timp cat nu exista o vătămare care să nu poată fi înlăturată altfel decat prin anularea actului si aceste mentiuni ale procesului-verbal de contraventie nu se regasesc printre cauzele de nulitate absoluta prev. in cuprinsul art. 17 din OG nr. 2/2001.
In ceea ce priveste nelegalitatea intocmirii procesului-verbal de contraventie prin maniera in care s-a realizat descrierea faptei contraventionale, instanta considera ca nu este intemeiata aprecierea petentului cu privire la incalcarea disp. art. 16 din OG nr. 2/2001, in sensul ca agentul constatator a descris, in mod generic, fapta ce a stat la baza aplicarii sanctiunilor, adica nu a indicat imprejurarile de natura a permite instantei stabilirea manierei de desfasurare a evenimentelor.
Starea de fapt redata in cuprinsul procesului-verbal de contraventie este de natura a oferi posibilitatea instantei de a stabili elementele prevazute de lege, agentul constatator respectand normele de procedura impuse in cuprinsul OG nr. 2/2001 in ceea ce priveste forma intocmirii procesului-verbal de contraventie. A fost indicata fapta savarsita in concret, prin raportare la elementele constitutive ale contraventiei prevazute in cuprinsul art. 101 alin. 3 lit. a din OUG nr. 195/2002, din moment ce agentul constatator a descris maniera in care s-a realizat circulatia in intersectia unde a avut loc evenimentul rutier, aratand ca impactul s-a produs ca urmare a nerespectarii de catre petent a obligatiei de a opri la intalnirea indicatorului rutier „Cedeaza trecerea”.
Maniera in care este amplasat indicatorul rutier „cedeaza trecerea” in intersectia unde a avut loc evenimentul rutier sau vizibilitatea in zona nu pot avea relevanta in ceea ce priveste descrierea faptei contraventionale, cat timp indicatorul rutier exista, fapt recunoscut si de petent, iar agentul de politie a imputat acestuia un comportament contraventional, in sensul ca sunt intrunite toate elementele constitutive ale contraventiei prev. de art. 101 alin. 3 lit. a din OUG nr. 195/2002.
Eventualitatea ca aceste circumstante, ce lipsesc din descrierea faptei contraventionale, prin raportare la zona in care se afla amplasat indicatorul rutier a carui semnificatie nu a fost respectata de contravenient, ar fi de natura sa-l exonereze pe petent de raspundere contraventionala, urmeaza a fi stabilita de instanta, pe baza probatoriului administrat in cauza. Insa, cat timp intersectia este dirijata prin existenta indicatorului rutier „Cedeaza trecerea”, orice conducator auto are obligatia de a-si conforma conduita reglementarii pe care o impune indicatorul, respectiv de a incetini si frana in conditii de siguranta, pentru a se asigura in mod corespunzator, chiar daca semnul este amplasat la aproximativ 10 m inainte de . vizibilitatea este redusa.
Diligenta impusa de lege oricarui conducator auto implica atentie si previzibilitate pentru verificarea regulilor de prioritate in intersectie, din chiar momentul in care conducatorul auto se apropie de acea intersectie, precum si o asigurare temeinica inainte de continuarea deplasarii pe un drum fara prioritate de trecere, cu atat mai mult cu cat vizibilitatea in intersectie este redusa. Ca atare, elementele alegate de contravenient, ca fiind absolut necesar a fi fost mentionate la descrierea starii de fapt nu pot avea relevanta din perspectiva legalitatii intocmirii actului de sanctionare, nu sunt de natura a afecta actul de sanctiunea nulitatii, atat timp cat nu exista o vătămare care să nu poată fi înlăturată altfel decat prin anularea actului si descrierea starii de fapt nu se regaseste printre cauzele de nulitate absoluta prev. in cuprinsul art. 17 din OG nr. 2/2001.
F. de sustinerea petentului, in sensul ca agentul constatator trebuia sa descrie fapta contraventionala prin indicarea imprejurarii ca, in momentul coliziunii, celalalt conducator auto implicat in accident se afla, practic, pe contrasens, intrucat, in momentul efectuarii virajului spre stanga, conducatorul nu a intrat pe banda sa de circulatie, ci pe banda petentului, instanta considera ca acest aspect vizeaza temeinicia procesului-verbal de contraventie, este un argument invocat de contravenient in apararea sa, va fi stabilit pe baza probatoriului administrat in cauza si nu poate constitui un motiv de intocmire nelegala, atat timp cat agentul constatator nu a perceput fapta prin propriile simturi.
In sfarsit, instanta apreciaza ca nu ii poate fi imputat agentului constatator faptul ca nu a facut referire la agentul de politie ce s-a prezentat la fata locului imediat dupa momentul impactului rutier, ca urmare a apelarii serviciului de urgenta 112 si nici imprejurarea ca acest agent de politie nu a incheiat un proces-verbal de constatare. Indiferent daca agentul constatator a cunoscut sau nu acest aspect, fata de specificul faptei contraventionale si maniera in care a fost retinuta in sarcina petentului, respectiv, in conformitate cu disp. art. 97 alin. 1 lit. b din OUG nr. 195/2002, imprejurarea alegata de petent a fi absolut necesar a fi mentionata in descrierea faptei contraventionale nu poate justifica anularea procesului-verbal de contraventie, ca fiind nelegal intocmit, nu a cauzat o vătămare care să nu poată fi înlăturată altfel decat prin anularea actului, iar mentiunea alegata nu se regaseste printre cauzele de nulitate absoluta prev. in cuprinsul art. 17 din OG nr. 2/2001.
De altfel, tocmai maniera in care a fost retinuta fapta in sarcina petentului, respectiv, in conformitate cu disp. art. 97 alin. 1 lit. b din OUG nr. 195/2002, determina si netemeinicia motivului de nulitate invocat de catre petent cu privire la necompetenta agentului constatator. Desi a existat un agent de politie care s-a deplasat la fata locului, imediat dupa momentul impactului rutier, ca urmare a apelarii serviciului de urgenta 112, din raportul intocmit de catre acest agent de politie- P. F. (fila 46) rezulta imprejurarea ca politistul nu a constatat efectiv savarsirea presupusei contraventii, prin propriile simturi si, ca atare, nu avea obligatia intocmirii unui proces-verbal de contraventie, cu atat mai mult cu cat exista posibilitatea unei intelegeri amiabile, a intocmirii de catre cei doi conducatori auto a unei constatari amiabile de accident, pentru reglementarea situatiei raspunderii civile obligatorii. In acest sens sunt si depozitiile martorilor Szanto Edward si Matesan A.-M., care au invederat instantei faptul ca, la momentul cand agentul de politie P. F. a plecat de la fata locului, partile urmau sa se inteleaga, pe cale amiabila, cu privire la modalitatea de reparare a prejudiciilor survenite asupra vehiculelor implicate in coliziune, dar aceasta intelegere nu s-a putut concretiza datorita unor formalitati impuse de asiguratorul petentului.
Asadar, nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută sau relativă a procesului-verbal contestat, forța probantă a actului nu a fost înlăturată, actul de sancționare bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța apreciază că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă, instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul, după cum a reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza „Bosoni împotriva Franței”.
Mai mult, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, garanțiile art. 6 al Convenției în materie penală sunt aplicabile în cadrul procedurilor având ca obiect contestarea unui proces-verbal de contravenție, precum cel de față, ce vizează o plângere contravențională împotriva unui act de sancționare întemeiat pe legislația rutieră, având în vedere scopul pur punitiv al amenzii aplicabile, precum și caracterul general al normei de incriminare, după cum s-a arătat într-o cauză recentă pronunțată împotriva României, “cauza I. P.”. Esențială pentru determinarea aplicabilității art. 6 din Convenție, în latura sa penală, este, așadar, analiza naturii faptei imputate și a sancțiunii corespunzătoare, conform legislației naționale în vigoare (cauza „Öztürk împotriva Germanei”).
Astfel, plângerea contravențională de față se poate, cu ușurință, circumscrie noțiunii de „acuzație în materie penală” în acord cu practica judiciară impusă de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Totuși, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare, după cum s-a reținut în cauzele „Salabiaku împotriva Franței” sau „Västberga taxi Aktiebolag și Vulic împotriva Suediei”.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, după cum reiese și din dispozițiile art. 31- art. 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor. Sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional, astfel cum s-a arătat în cauza „A. împotriva României”.
Totodată, instanța va da eficiență considerentelor exprimate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza “I. P. împotriva României” și reiterată în cauza „N. G. împotriva României”, hotărâri în cuprinsul cărora s-a arătat că, din moment ce sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței de judecată conform dreptului național, petentul se expune în mod conștient riscului de a fi „condamnat” doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenție, care se bucură de o prezumție de temeinicie ce ar putea fi răsturnată, dacă nu reușește să facă dovadă contrară celor reținute în cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției. Esențial este ca instanțele naționale să îi ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Aplicând considerentele redate la speța dedusă judecății, instanța reține că petentului i-au fost oferite mijloace pentru a proba netemeincia actului de constatare și sancționare a contravenției, însă acesta nu a fost în măsură să dovedească o stare de fapt netemeinică, ce ar justifica sancționarea sa nelegală. Probele propuse in apararea sa si a caror administrare a fost incuviintata sustin pe deplin fapta contraventionala pentru care a fost aplicata sanctiunea.
Chiar proba testimoniala constand in audierea martorilor Szanto Edward si Matesan A.-M. (filele 53-54),persoane care se aflau in masina cu petentul la data evenimentului rutier, fiind martori oculari, dovedeste temeinicia starii de fapt retinuta de agentul constatator. Astfel, ambii martori arata ca masina petentului a intrat circa un 1 metru, 1 metru si jumatate in intersectie.Ori, fata de prev. art. 64-65 din HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, semnificația indicatorului de prioritate trebuia sa fie respectata la distanta indicata, 10 m.
Este evident ca petentul nu a respectat normele de circulatie rutiera si sunt intrunite elementele constitutive ale contraventiei prev. de art. 57 alin. 2 raportat la art. 101 alin. 3 lit. a din OUG nr. 195/2002, intrucat nu a acordat semnificația cuvenita indicatorului „Cedeaza Trecerea” . circulație dirijată prin amplasarea acestui tip de indicator rutier pe sensul de deplasare pe care se afla autovehiculul pe care-l conducea.
Raportandu-se la declaratiile celor doi conducatori auto implicati in accident, precum si la avariile constatate de agentul constatator asupra ambelor vehicule, ce au fost mentionate pe declaratiile din data de 30.09.2014 (filele 22-23), instanta considera ca nu poate fi primita alegatia petentului in sensul ca, la momentul coliziunii, autovehiculul condus de d-na B. G. A. se afla pe contrasens la momentul impactului, deoarece conducatorul auto a efectuat un viraj la stanga prea larg. Este de observat, in acest sens, chiar schita pe care a realizat-o petentul la solicitarea organelor de politie, in cuprinsul declaratiei de la fila 23 din dosar, din cuprinsul careia rezulta faptul ca d-na B. G. A. a pastrat sensul de deplasare. Traiectoria indicata de petent ca fiind cea a virajului la stanga este de natura a ilustra respectarea normelor de circulatie rutiera cu privire la efectuarea manevrei de schimbare a directiei de mers. Aceasta schita se coroboreaza, de altfel, si cu depozitia martorului Szanto Edward, ce indica avariile suferite de autoturismul condus de petent, ca fiind in partea dreapta, avarii ce au fost surprinse prin fotografia de la filele 84-86.
În conditiile in care celalalt conducator auto ar fi patruns pe contrasens la efectuarea manevrei de schimbare a directiei de mers prin viraj la stanga, dupa cum sustine petentul si martora Matesan A.-M., impactul s-ar fi produs pe partea stanga a autoturismului condus de catre petent, care se alega a fi stationat in intersectie si acrosat pe sensul sau de deplasare de catre vehiculul condus de d-na B. G., care a patruns pe contrasens la efectuarea virajului spre stanga.
In fapt, instanta considera ca ambii conducatori auto au stationat pentru a se asigura cu privire la posibilitatea de a-si continua deplasarea in conditii de siguranta, dupa cum arata si martorul Szanto Edward (petentul- pentru ca nu avea prioritate de trecere si celalalt conducator auto- pentru ca observase vehiculul condus de petent stationat in intersectie, la circa 1 m, 1 m si jumatate si a apreciat ca subzista pericolul unui impact intre autoturime) si, fiecare, la randul sau, vazand ca autoturismul celalalt stationeaza, si-a continuat deplasarea. Continuarea deplasarii s-a realizat, insa, in acelasi moment, astfel ca impactul, coliziunea vehiculelor a fost inevitabila.
Pe baza probatoriului administrat in cauza, instanta nu poate decat sa constate ca autovehiculul condus de petent a intalnit indicatorul rutier „Cedeaza Trecerea” si, ca atare, conducatorul auto trebuia sa stationeze la distanta indicata prin indicator, pana in momentul eliberarii intersectiei, independent de imprejurarea ca vizibilitatea in zona era destul de redusa, intrucat diligenta impusa de lege oricarui conducator auto implica atentie pentru respectarea regulilor de prioritate in intersectie, precum si o asigurare temeinica inainte de continuarea deplasarii pe un drum fara prioritate de trecere. Nu este permisa patrunderea pe drumul cu prioritate pentru efectuarea operatiunii de asigurare in vederea continuarii deplasarii, chiar daca vizibilitatea in intersectie este redusa. Insa, comportamentul petentului nu a respectat aceste exigente de diligenta, a stationat la circa 1 metru, 1 metru jumatate dupa intersectie si, in consecinta, nu a acordat prioritate de trecere autovehiculului cu nr. de inmatriculare_, care circula pe drumul cu prioritate, fapta sa intrunind pe deplin elementele constitutive ale contraventiei prev. de art. 101 alin. 3 lit. a din OUG nr. 195/2002.
Avand in vedere consemnarile instantei, expuse in cele ce preced, in acord cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului si, in temeiul art. 270 din Codul de Procedura Civila, dandu-se eficienta prezumtiei de autenticitate a procesului-verbal de contraventie, vor fi înlăturate susținerile petentului cu privire la netemeincia sanctionarii contraventionale. Contraventia constatata de agentul de politie rezulta, fara urma de indoiala, din probatoriul administrat in cauza si s-a realizat, in mod corect, incadrarea juridica a faptei petentului, ce a fost sanctionata conform procesului-verbal de contraventie atacat, de un functionar investit cu exercitiul autoritatii de stat si aflat in exercitarea atributiilor de serviciu.
Instanța apreciază, așadar, că situația faptică reținută de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție este reală, din moment ce nu s-a făcut dovada contrară, dovadă de natură să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal, ci, dimpotriva, prin mijloacele de proba prezentate in apararea sa, petentul a dovedit existenta faptei ilicite de natura contraventionala.
Cu privire la sanctionarea petentului, prin amenda în cuantum de 540 lei si sancțiunea complementară constând în suspendarea exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 60 zile, instanta retine ca acestea au fost corect individualizate în temeiul prevederilor art. 5 alin. 5 si art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 si aplicate conform disp. art. 101 alin. 3 lit. a din OUG nr. 195/2002.
Efectuand analiza criteriilor prevazute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 prin raportare la scopurile urmărite de legiuitor prin instituirea OUG nr. 195/2002, anume asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului, instanta apreciaza ca actiunea petentului dovedeste pericolul social de natura a justifica aplicarea sancțiunilor.
Se impune sanctionarea pecuniara a petentului, cat si executarea intocmai a sanctiunii complementare, in vederea realizarii scopului represiv si preventiv al raspunderii contraventionale, pentru a se evita, pe viitor, crearea unor stari de pericol pentru siguranta circulatiei rutiere, prin nerespectarea indicatoarelor rutiere, cu atat mai mult cu cat este vorba despre indicatorul rutier privind acordarea prioritatii de trecere. Mai mult, nerespectarea semnificatiei acestui indicator rutier, de stationare la intalnirea reglementarii „Cedeaza Trecerea” a si avut consecinte in speta, anume coliziunea vehiculelor si cauzarea de pagube materiale si, ca atare, nu poate fi primita sustinerea petentului cu privire la lipsa pericolului social.
Pentru considerentele expuse, instanța urmează a respinge, ca fiind neîntemeiată, plângerea și a menține în totalitate procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca fiind neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul J. D. R., cetatean englez, cu domiciliul procesual ales la sediul profesional al SCPA „Lapusan, Moscovits, S. si Asociatii”, din localitatea Cluj-N., ., nr. 24, jud. Clujîmpotriva intimatului Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, cu sediul în localitatea Cluj-N., ., jud. Cluj si in contradictoriu cu celalalt conducator auto implicat in accident B. G. A., CNP_, cu domiciliul in localitatea Cluj-N., .. 46F, ., jud. Cluj; asigurator . REASIGURARE SA, cu sediul in comuna Voluntari, .. 10, Global City, Business Park, Cladirea O23, .. În consecință:
Mentine in totalitate procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, astfel cum a fost întocmit la data de 30.09.2014, de Poliția Municipiului Cluj-N.- Biroul Rutier.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii. Cererea si motivele de apel se vor depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.10.2015.
Președinte, Grefier,
D. O.-M. Z. R.
Red. D./Dact. D.
6 ex./06.10.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8993/2015. Judecătoria... | Anulare act. Sentința nr. 9051/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
