Pretenţii. Sentința nr. 2/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 05-01-2015 în dosarul nr. 2/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator Date cu Caracter Personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2/2015
Ședința publică din 5 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: I. V. V.
GREFIER: L.-M. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile înaintate de reclamantul N. C. în contradictoriu cu pârâta S.C. U. ASIGURĂRI S.A. și intervenientul forțat S. C. D., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 19.12.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării hotărârii pentru data de 30 decembrie 2014 și, ulterior, pentru data de azi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.01.2014 sub nr._, reclamantul N. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. UNIQUA Asigurări S.A. obligarea pârâtei la plata sumei de 6.148,56 lei reprezentând daune materiale precum și la plata unor penalități de întârziere de 0.2% pe zi, începând cu data de 07.11.2013 și până la plata efectivă a debitului. De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamantul a solicitat citarea, în calitate de intervenient forțat a asiguratului responsabil de producerea accidentului, numitului S. C. D., în baza art. 54 din Legea nr. 136/1995.
În fapt, reclamantul a arătat, în esență, că la data de 24.10.2013, în jurul orei 08.15, în Piața Unirii din Cluj-N. a avut loc un eveniment rutier. Autovehiculul marca Volkswagen înmatriculat cu nr._ condus de reclamant precum și autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ condus de intervenientul S. C. D. se aflau în zona special amenajată pentru taximetre. Intervenientul fotțat S. C. a efectuat manevra de mers înapoi fără a se asigura, acroșând autovehiculul reclamantului. Reclamantul a mai arătat că intervenientul și-a recunoscut culpa, motiv pentru care a fost încheiată o constatare amiabilă a accidentului.
Deoarece intervenientul deținea o poliță de asigurare de răspundere civilă de tip RCA emisă de către pârâta S.C. Uniqua Asigurări S.A., reclamantul a avizat producerea accidentului la sucursala din Cluj a pârâtei, fiind deschis dosarul de daună nr._. A mai susținut reclamantul că pârâta a încheiat un proces-verbal de constatare a daunelor și i-au comunicat să efectueze reparațiile autovehiculului la service-ul auto S.C. Complex Service M.L. S.R.L. întrucât pârâta avea încheiat un contract de colaborare cu acesta.
Service-ul auto a emis un deviz de reparații în cuantum de 6.148,56 lei, deviz acceptat de către pârâtă. Ulterior finalizării reparațiilor, pârâta a comunicat reclamantului refuzul său de a achita costul reparațiilor deoarece avariile celor două autoturisme nu sunt complementare. Unitatea ce a efectuat reparațiile a emis factura . nr._ pentru suma de 6.148,56 lei, cerându-i-se reclamantului achitarea contravalorii acesteia.
Reclamantul a mai arătat că a încercat soluționarea amiabilă a conflictului însă pârâta a refuzat despăgubirea sa.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, reclamantul a învederat instanței că acestea i se cuvin, în conformitate cu dispozițiile art. 37 din Ordinul CSA nr. 14/2011 de la data respingerii cererii de despăgubire, respectiv 07.11.2013.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1357 și urm. C.civ., Legea nr. 136/1995, Ordinul CSA nr. 14/2011.
Reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, proba cu expertiza tehnică auto și proba cu interogatoriul intervenientului forțat.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată, în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. c OUG nr. 80/2013, astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosar. (fila 2)
La cererea de chemare în judecată au fost atașate următoarele înscrisuri: proces-verbal nr. 25/10.12.2013 (fila 6), cererea despăgubire și notificare (fila 7), invitație la ședința de informare privind avantajele medierii și confirmarea de primire (filele 8-9), adresa nr._/07.11.2013 (fila 10), factura . nr._ (fila 11), bonul fiscal nr. 003/17.12.2013 (fila 12), calcul reparații nr._/28.10.2013 (filele 13-17), proces-verbal de constatare a daunelor (fila 18), constatare amiabilă a accidentului (fila 19) și copie carte de identitate a autoturismului reclamantului. (fila 20)
Prin întâmpinarea depusă la data de 18.02.2014, pârâta a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate de către reclamant. S-a arătat că între pârâtă și S.C. Mix Auto S.R.L. a fost încheiată polița de asigurare RCA cu nr._ și ./12/S5/KX pentru autovehiculul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ . Pârâta a fost înștiințată despre producerea evenimentului rutier din data de 24.10.2013, fiind deschis dosarul de daune nr._.
A mai arătat pârâta că în urma instrumentării dosarului de daună, s-a ajuns la concluzia că evenimentul rutier nu s-a putut produce în condițiile descrise de cei doi conducători auto implicați în eveniment. Din analiza avariilor celor două autovehicule s-a concluzionat că avariile nu sunt complementare. Pârâta a mai susținut că din analiza dinamicii formei acestor avarii rezultă că acestea sunt specifice unei dinamici în care autovehiculul din spate este cel care lovește autovehiculul din față și nu invers, astfel cum susține reclamantul.
Referitor la cererea de acordare a penalităților, pârâta a arăta că aceasta este neîntemeiată deoarece și-a îndeplinit obligațiile legale instituite de art. 36 Ordinul nr. 14/2011, a constituit și soluționat dosarul de daună în termen.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 205 C.pr.civ., art. 36, art. 37 din Ordinul nr. 14/2011.
În probațiune, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, proba cu expertiza tehnică auto, proba cu interogatoriul reclamantului și a intervenientului forțat precum și proba testimonială.
La întâmpinare a fost anexată copie de pe dosarul de daună. (filele 34-55)
Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 04.03.2014, reclamantul a arătat că concluziile raportului de expertiză internă nu sunt corecte. Astfel, s-a arătat că îndoitura capotei autovehiculului reclamantului este rezultatul deformației elementului de caroserie trager. Nici susținerea pârâtei potrivit căreia avariile radiatorului puteau fi produse doar de cârligul de remorcare cu bila al unui alt autovehicul nu este pertinent deoarece în această ipoteză grila radiatorului ar trebui să prezinte urme de coliziune cu un obiect de formă sferică.
Reclamantul a mai susținut că dacă ar fi să acceptăm concluziile pct. 3 din expertiză, ar trebui să acceptăm că au fost avariate patru autovehicule iar proprietarii celorlalte trei autoturisme au avut drept singur scop despăgubirea reclamantului de către pârâtă.
La termenul din ședința publică din data de 23.04.2014, instanța a încuviințat proba cu interogatoriul reclamantului precum și proba cu interogatoriul intervenientului forțat. S-a încuviințat proba cu expertiza tehnică auto și proba cu înscrisuri. La termenul din data de 18.06.2014 a fost administrată proba cu interogatoriul reclamantului (fila 82) precum și proba cu interogatoriile intervenientului forțat (filele 83-85).
La data de 10.09.2014, la dosarul cauzei a fost depus raportul de expertiză tehnică auto. (filele 88-94) La termenul din data de 09.10.2014, instanța a încuviințat obiecțiunile la expertiză formulate de către pârâtă, răspunsul la obiecțiuni fiind depus la data de 17.12.2014.(fila 103)
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
La data de 24.10.2013 s-a produs un accident, constând în coliziunea autoturismelor cu nr.de înmatriculare_, la volanul căruia se afla reclamantul N. C. respectiv autoturismul cu numărul de înmatriculare_, la volanul căruia se afla intervenientul forțat S. C. N.. Intervenientul forțat avea încheiată polița de asigurare RCA ./02/X1/SP nr._ din data de 18.12.2012, valabilă în perioada 19.12._13 (fila 42).
În ceea ce privește dinamica producerii accidentului, instanța reține, prin coroborarea constatării amiabile de accident, a declarațiilor oferite agentului de poliție de către părțile implicate precum și a probei cu interogatoriul reclamantului și a probei cu interogatoriul intervenientului forțat următoarele: reclamantul N. C. și intervenientul S. C. D. sunt taximetristi, la data de 24.10.2013, în jurul orei 08:15, ei staționând în Piața Unirii, din mun. Cluj-N., în spațiul special amenajat pentru taximetre. Pe acest fond, la un moment dat, intervenientul forțat S. C. D. a efectuat o manevră de mers înapoi, fără să se asigure corespunzător, acțiunea sa soldându-se cu producerea unor pagube materiale autoturismului la volanul căruia se afla reclamantul, acesta din urmă fiind în staționare.
In urma accidentului, societatea pârâtă a deschis dosarul de daună nr._ în cadrul căruia a fost încheiat procesul-verbal de constatare .-007 nr._ din data de 24.10.2013 (fila 45) În cuprinsul procesului-verbal menționat în cele ce preced, s-a reținut că, în urma accidentului, au fost avariate următoarele elemente ale autoturismului reclamantului: bara față, grilă masca față, trager, radiator AC și capotă față. La data de 28.10.2013, a fost încheiat procesul-verbal de reconstatare a avariilor autoturismului reclamantului. (fila 18)
Astfel cum rezultă din calcul reparație nr._ din data de 28.10.2013, costul reparațiilor realizate la autoturismul reclamantului ca urmare a accidentului produs la data de 24.10.2013 a fost de 6.148,56 lei (filele 13-17), fiind emisă factura fiscală . nr._/07.11.2013. (fila 11) Reclamantul a achitat suma de 6.148,56 lei la data de 17.12.2013, astfel cum a fost probat prin bonul fiscal nr. 3/17.12.2013.
Prin adresa nr._/07.11.2013, societatea pârâtă a notificat reclamantul că nu îi poate acorda depăgubiri pentru dauna suferită de autoturismul cu nr. de înmatriculare_ deoarece avariile nu sunt complementare. (fila 10)
Chiar dacă pârâta a refuzat depăgubirea reclamantului, arătând că pagubele produse celor două autoturisme nu ar fi complementare, instanța reține că o asemenea poziție este nesusținută de probele administrate în cauză. În acest sens, la o analiză de ansamblu, la prima vedere, a pagubelor produse celor două autoturisme (astfel cum se observă ele în fotografii), prin raportare și la modul în care s-a produs evenimentul (în sensul că autoturismul condus de intervenient a lovit mașina reclamantului în partea stânga, față cu partea dreapta, spate) conduc la concluzia că avariile sunt complementare. Chiar dacă în raportul de expertiză internă al pârâtei s-a arătat că cele două avarii nu sunt complementare,deoarece există diferențe de nivel relativ la locul producerii avariilor pe suprafața celor două autoturisme, această susținere nu poate fi reținută ca veridică având în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul M. I., în care s-a explicat cauza acestei diferențe de nivel, respectiv faptul că autoturismul condus de intervenient se afla în mișcare, în marșarier, în momentul în care a acroșat autoturismul reclamantului. Nu în ultimul rând, în susținerea concluziei complementarității celor două avarii, instanța reține faptul că, prin raportare la diferența mică de nivel (20 cm) dintre avarii, alegațiile pârâtei nu se confirmă, fiind mai mult decât plauzibilă susținerea expertului tehnic, în sensul că avarierea autoturismului reclamantului este rezultatul rulării în marșarier a autoturismului intervenientului S. C. D. în momentul impactului.
Referitor la susținerea societății pârâte, potrivit căreia lovitura din radiatorul autoturismului reclamantului este provocată de un cârlig de remorcare cu bilă, element care nu există la autoturismul asigurat la pârâtă, instanța nu o poate reține. In urma analizării avariilor autoturismului reclamantului, expertul judiciar a stabilit că lovitura din radiatorul autoturismului reclamantului arată o zonă deformată după un arc de cerc și nu după o sferă. Forma și mărimea cârligului de remorcare a autoturismului marca Dacia L., condusă de intervenientul forțat, sunt comparabile cu forma deformației radiatorului autoturismului reclamantului, astfel cum s-a concluzionat în raportul de expertiză. (fila 91)
În drept, instanța reține că potrivit art. 2223 C.civ., în cazul asigurării de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde, potrivit legii, față de terțele persoane prejudiciate și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil. Conform art. 2224 alin. 2 C.civ., asiguratul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limitele obligațiilor ce îi revin acestuia din contractul de asigurare. Asrt. 49 din Legea nr. 136/1995 stipulează că asigurătorul acorda despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule.
Prin coroborarea textelor legale redate în cele ce preced, instanța reține că persoana păgubită în urma unui accident de vehicule poate chema în judecată direct asigurătorul persoanei vinovate de producerea accidentului. Asigurătorul poate fi obligat la plata despăgubirilor pentru prejudiciul de care răspunde asiguratul său, impunându-se astfel stabilirea întrunirii condițiilor răspunderii delictuale civile a asiguratului.
Art. 1357 alin. 1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, instituie regula potrivit căreia cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Pentru angajarea răspunderii civile a intervenientului forțat, în calitatea sa de persoană vinovată de producerea prejudiciului, este necesară întrunirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 1357 C.civ., respectiv: existența unei fapte ilicite, a vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, a unui prejudiciu, precum și a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Față de cele de mai sus, instanța apreciază că, în speță, sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a persoanei vinovate de producerea accidentului, intervenientul forțat S. C. D..
Din cuprinsul constatării amiabile de accident, a declarațiilor conducătorilor auto implicați în accident precum și din proba cu interogatoriile părțile, administrată în cauză, coroborat cu raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, rezultă că fapta ilicită, ca element al răspunderii delictuale, constă în tamponarea autovehiculului reclamantului,_, de către autoturismul cu nr. de înmatriculare_, condus de intervenientul forțat S. C. D., ca urmare a efectuării unei manevre de mers înapoi, fără a se asigura în mod corespunzător.
În ceea ce privește stabilirea vinovăției ca urmare a tamponării vehiculului, instanța apreciază că aceasta îmbracă forma culpei prin neglijență, întrucât intervenientul forțat S. C. D., în calitate de conducător al unui vehicul care circula pe drumurile publice, avea obligația legală, potrivit art. 54 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, de a se asigura corespunzător la efectuarea unei manevre de mers cu spatele, pentru a evita perturbarea circulației sau punerea în pericol a siguranței celorlalți participanți la trafic.
Cu privire la prejudiciu, instanța reține că lovirea autoturismului păgubitului a adus atingere proprietății reclamantului.
Prejudiciul trebuie să îndeplinească cumulativ două condiții, și anume trebuie să fie cert și să nu fi fost reparat încă. Prejudiciul este cert atunci când este sigur atât sub aspectul existentei, cât si al întinderii sale.
Asupra existenței prejudiciului, instanța reține că din devizul întocmit la data de 28.10.2013, atașat la dosar la filele 13-17, rezultă că în urma impactului au fost avariate mai multe componente a căror înlocuire sau reparație a fost necesară, iar prin facturarea și a manoperei, suma totală ce a rezultat pentru a aduce autoturismul păgubitului în starea anterioară accidentului a fost de 6.148,56 lei.
Cu privire la legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, instanța reamintește că în această materie nu rezultă din materialitatea faptei, fiind necesar să reiasă din probe existența acesteia.
Astfel, din declarațiile conducătorilor auto implicați în accident coroborat cu raportul de expertiză tehnică este dovedit fără tăgadă că prin nerespectarea normelor care reglementează circulația pe drumurile publice de către intervenientul forțat, a fost tamponat autoturismul păgubitului, generându-i o . pagube pentru repararea cărora a fost necesară suma de 6.148,56 lei.
În consecință, fiind întrunite toate elementele răspunderii civile delictuale, reclamantul este îndreptățit a recupera de la persoana culpabilă de producerea accidentului suma de 6.148,56 lei, reprezentând contravaloarea reparațiilor necesare în urma producerii accidentului. Având în vedere că persoana responsabilă de producerea impactului era asigurată la societatea pârâtă, instanța reține că pârâtei îi revine obligația de a achita contravaloarea reparațiilor efectuate la autoturismul reclamantului.
Referitor la petitul prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0.2/zi aferente sumei de 6.148,56 lei, instanța apreciază că acesta este întemeiat, urmând a fi admis.
Potrivit art. 37 Ordin CSA nr. 14/2011, Dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art. 36 sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurător, se aplică o penalizare de 0,2%, calculată pentru fiecare zi de întârziere.
Pârâta a arăta că nu se justifică acordarea penalităților de întârziere, având în vedere că și-a îndeplinit obligațiile legale instituite de art. 36 din Ordinul nr. 14/2011 respectiv a constituit și soluționat dosarul de daună la timp și a comunicat răspunsul către reclamant.
Cu toate acestea, instanța reține că societatea pârâtă și-a îndeplinit în mod defectuos obligațiile impuse de art. 36 Ordin nr. 14/2011. Societatea pârâtă era obligată, în baza art. 36, în ipoteza în care toate documentele necesare soluționării cererii de despăgubire se aflau la dosar, să formuleze o ofertă de despăgubire justificată. Or, din dosarul de daună întocmit de către pârâtă rezulta atât modul de producere al accidentului cât și persoana vinovată.
În ceea ce privește momentul de la care vor curge penalitățile de întârziere, instanța reține că se impune acordarea penalităților de la momentul îndeplinirii defectuoase a obligațiilor impuse de art. 36 din Ordinul nr. 36/2011 respectiv de la data comunicării refuzului de acordare a despăgubirilor pe cale amiabilă. (07.11.2013)
Prin urmare, instanța urmează să admită capătul de cerere referitor la penalitățile de întârziere și să oblige pârâta la la plata în favoarea reclamantului a penalităților de întârziere în cuantum de 0.2%/zi aferente sumei de 6.148,56 lei, începând cu data de 07.11.2013 și până la plata efectivă a debitului.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța reține că potrivit art. 453 alin. 1 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Reclamantul a efectuat, în scop procesual, cheltuieli în cuantum de 2.254,83 lei. Astfel, reclamantul a achitat taxa judiciată de timbru în cuantum de 478 lei. (fila 2) Cu toate acestea, având în vedere că taxa de timbru datorată raportat la obiectul cererii de chemare în judecată (6.148,56 lei plus penalitățile calculate până la data de sesizării instanței) prin aplicarea art. 3 alin. 1 lit. b OUG nr. 80/2013, este de 454,83 lei, instanța urmează să aibă în vedere cuantumul taxei de timbru datorate iar nu cea achitată efectiv de către reclamant. În plus, reclamantul a probat achitarea unui onorariu avocațial în cuantum de 1.000 lei. (fila 105). Reclamantul a achitat onorariul parțial al expertului numit în cauză, în cuantum de 250 lei ( fila 75) iar prin încheierea din ședința publică din data de 19.12.2014 i s-a pus în sarcina obligația de a achita suma de 550 lei reprezentând onorariu definitiv expert.
Raportat la aspectele evidențiate mai sus, instanța reține că reclamantul a efectuat cheltuieli în scop procesual în cuantum de 2.254,83 lei iar în temeiul art. 453 alin. 1 C.pr.civ., urmează să oblige pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 2.254,83 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea având ca obiect pretenții formulată de reclamantul N. C., CNP_, cu domiciliul în Cluj-N., .. 6, . și domiciliul procesual ales în Cluj-N., .. 14, jud. Cluj în contradictoriu cu pârâta S.C. U. ASIGURĂRI S.A., J40/_/2004, C._, cu sediul în București, .. 25, Sector 1, cu sediu procesual ales în Cluj-N., .. 3A, jud. Cluj cu citarea intervenientului forțat S. C. D., CNP_, cu domiciliul în Cluj-N., .. 59, ..
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 6.148,56 lei, reprezentând daune materiale.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantului a penalităților de întârziere în cuantum de 0.2%/zi aferente sumei de 6.148,56 lei, începând cu data de 07.11.2013 și până la plata efectivă a debitului.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 2.254,83 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel in termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se la Judecătoria Cluj-N., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în sedință publică, azi, 05.01.2015.
JUDECĂTOR GREFIER
I. V. V. L.-M. M.
Red. I.V.V. 2 ex/21.01.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 22/2015.... → |
|---|
