Pretenţii. Sentința nr. 3874/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3874/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 7177/211/2013
R.
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3874/2015
Ședința publică din 21.04.2015
Instanța constituită din:
P.: I. G.
GREFIER: M. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta ..A. (F. .), în contradictoriu cu pârâții M. A., M. V., M. G., G. A., D. M., D. S., C. E. ȘI P. M., având ca obiect pretenții.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au avut loc în ședința publică din data de 07.04.2015, fiind cuprinse în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțare pentru data de astăzi.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei comerciale de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată de către reclamanta-reconvențională în dosarul civil nr._/211/2012, cerere care a fost disjunsă la data de 19.03.2013, formând prezentul dosar, aceasta a solicitat: obligarea pârâților de rândul 1 și 2 M. V. și M. A. la plata, în solidar, a sumei de 8181 lei, reprezentând contravaloarea materialelor și manoperei necesare pentru desecarea terenului și construirea platformei betonate suprapuse terenului de 2481 mp, înscris în CF nr._, nr. top._, atribuit acestora prin sentința civilă nr. 100/2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr._ ; obligarea pârâtului de rândul 3, M. G., la plata sumei de 14.238 lei, reprezentând contravaloarea materialelor și manoperei pentru desecarea terenului și construirea platformei betonate suprapuse terenului de 4319 mp, înscris în CF nr._ nr. cad._, atribuit acestuia prin sentința civilă nr. 34/D/2009 a Tribunalului Cluj în dosarul nr._ ; obligarea în solidar a pârâților de rândul 4-8, D. M., D. S., G. A., C. E. și P. M., la plata sumei de 12.429 lei, reprezentând contravaloarea materialelor și manoperei necesare pentru desecarea terenului și construirea platformei betonate suprapuse terenului de 3770 mp, înscris în CF_, nr. cad._, atribuit acestora prin sentința civilă nr. 33/D/2009, a Tribunalului Cluj, în dosarul nr._ .
În motivare a arătat, în esență, că terenurile din litigiu fac parte dintr-o suprafață mai mare de teren de aproximativ 15.000 mp, care a făcut obiectul exproprierii în anul 1976. Astfel, potrivit art. 9 din Decretul prezidențial nr. 218/01.07.1976 se prevedea exproprierea și scoaterea din producția agricolă a terenului în suprafață de 15.000 mp situat în Apahida, jud.Cluj și trecerea acestuia în proprietatea statului și administrarea directă a întreprinderii pentru industrializarea sfeclei de zahăr Luduș, antecesoarea .. Ulterior obținerii autorizației de construire, în anul 1977, s-au demarat lucrări de desecare și betonare a terenului de aproximativ 15.000 mp. La data de 24.12.1977 s-a încheiat procesul-verbal de recepție a punerii în funcțiune a platformei tehnologice Apahida. A mai arătat că dat fiind contextul în care s-a realizat betonarea întregului teren, ea a fost un constructor de bună-credință.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1119 C. civ., art. 482, 492 C. civil, art. 489, 494 alin.3 C. civil ( art. 567, 584 alin.1 NCC).
În probațiunea au solicitat proba cu înscrisuri, proba testimonială, expertiza tehnică.
În susținerea cererii au fost depuse la dosar înscrisuri de carte funciară și hotărâri judecătorești (f.10-51). La data de 14 mai 2013 reclamanta a depus copie de HG nr. 1353/1990, prin care intreprinderea Zahărul Luduș a devenit societate pe acțiuni (f. 67-69), autorizația de executare lucrări nr. 1/15.01.1977 și anexă (f. 70-71), proces-verbal de recepție și punere în funcțiune (f. 72), corespondență purtat că Consiliul popular al jud. Cluj în anul 1977 (f. 72-73), decont lucrări (f. 75).
Pârâții au depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamanților, cu consecința respingerii cererii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar respingerea cererii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea excepției invocate, au arătat că raportul juridic ce se naște între cel ce construiește pe terenul altuia și proprietarul terenului este un raport juridic personal, dreptul constructorului este unul de creanță și poate fi opus numai persoanei care are calitatea de proprietar al terenului a momentul construirii. Au mai arătat că ei sunt terți față de raportul juridic născut din efectuarea acelor lucrări, neavând calitatea de proprietari ai terenului la momentul realizării lucrărilor.
Prin încheierea civilă pronunțată în ședința publică din data de 19.03.2013, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților.
La termenul din data de 14.01.2014 instanța a încuviințat pentru părți proba cu efecturea unei expertize în evaluare, dispunând ca cheltuielile cu efectuarea acesteia să fie suportate în mod egal de către cele două părți (f.88).
La data de 17.04.2014 expertul Lubinschi N. a depus raportul de expertiză (f.103). La data de 11.07.2014, expertul a depus răspunsul la obiecțiunile încuviințate de către instanță (f.141 -154).
La termenul din data de 23 septembrie 2013 reclamanta și-a majorat câtimea pretențiilor astfel: petitul 1, de la suma de 8181 lei la 20.935 lei, petitul 2 – de la suma de_ lei la suma de 36.444 lei, iar în cazul petitului 3 – de la suma de_ lei la suma de 31.812 lei. De asemenea a depus taxa de timbru corespunzătoare noilor pretenții (f. 161).
La același termen de judecată pârâții au invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune (f. 164). În susținerea excepției au depus un set de hotărâri (f.166 – 194).
La data de 11.12.2014 expertul a depus la dosar un supliment la raportul de expertiză, având ca obiectiv stabilirea sporului de valoare a imobilelor (f.195-199). La data de 02.04.2015 expertul a depus răspuns la obiecțiunile încuviințate vizând suplimentul raportului de expertiză (f.225-227).
Analizând cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța reține următoarele:
Prescripția extinctivă este acea sancțiune care constă în stingerea, în condițiile legii, a dreptului material la acțiune neexercitat în termen. Prin drept la acțiune se înțelege dreptul de o constrânge o persoană, cu ajutorul forței publice, să execute o anumită pretanței, să respecte o anumită situație juridică sau să suporte orice altă sancțiune civilă, după caz. Excepția prescripției dreptului la acțiune este o excepție de fond, absolută și peremptorie. Având în vedere că în cauză este vorba despre prescripții începute sub vechiul Cod civil, în cauză sunt incidente dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958, astfel încât excepția poate fi invocată atât din oficiu, cât și de părțile în favoarea cărora curge termenul de prescripție, în orice stadiul al procesului, inclusiv în recurs.
Potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958 termenul de prescripție în cazul drepturilor de creanță, termenul de prescripție este de 3 ani. Acesta, potrivit art. 7 din același act normativ, începe să curgă din momentul în care s-a născut dreptul la acțiune.
În speță dreptul la acțiune s-a născut din momentul în care reclamanta a avut cunoștință despre reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâților.
În ceea ce îl privește pe pârâtul M. G., instanța reține că din Sentința civilă nr._/2009 pronunțată în dosarul civil nr._, rezultă că la data de 20.03.2009, reclamanta a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva pârâtului M. G., prin care a solicitat radierea înscrierilor făcute în cartea funciară nr. 2259 privind terenul în suprafață de 4291 mp, nr. top 256/38/1 (f.187). Tot din cuprinsul sentinței civile mai sus arătat rezultă că la data formulării cererii, adică la data de 20.03.2009, reclamanta avea cunoștință despre Sentința civilă nr. 34/D/15.01.2009 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului Cluj prin care a fost anulată Dispoziția nr. 276/2008 a Primarului comunei Apahida, respectiv s-a dispus restituirea în natură a suprafaței de teren de 4319 mp din CF 378 Sânnicoara, nr. topo 256/38.
Așadar, cu privire la pretențiile formulate împotriva pârâtului M. G., dreptul reclamantei la acțiune s-a născut cel târziu la data de 20.03.2009, împlinindu-se la data de 20.03.2012, iar cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 20.09.2012 a fost înregistrată după împlinirea termenului de prescripție.
În ceea ce îi privește pe pârâții M. V. și M. A., instanța reține că din Sentința civilă nr. 1844/2010 pronunțată în dosarul civil nr._, rezultă că la data de 07.04.2009, reclamanta a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva pârâților de mai sus, prin care a solicitat radierea înscrierilor făcute în cartea funciară nr. 379 privind terenul în suprafață de_ mp. Tot din cuprinsul sentinței civile mai sus arătat rezultă că la data formulării cererii, adică la data de 07.04.2009, reclamanta avea cunoștință despre Sentința civilă nr. 100/2009 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului Cluj prin care a fost anulată Dispoziția nr.285/2008 a Primarului comunei Apahida, respectiv s-a dispus restituirea în natură a suprafaței de teren de 2481 mp din CF 379 Sânnicoara. De altfel, din Sentința civilă nr. 144/11.03.2009 (f. 167), rezultă că reclamanta a avut cunoștină despre Sentința civilă nr. 100/2009, încă anterior formulării cererii care a făcut obiectul dosarului nr._, acestă sentință fiind depusă la dosarul nr._ de către reclamanta din acel dosar, F. M..
Așadar, și cu privire la pretențiile formulate împotriva pârâților M. V. și M. A., dreptul reclamantei la acțiune s-a născut cel târziu la data de 07.04.2009, împlinindu-se la data de 07.04.2012, iar cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 20.09.2012 a fost înregistrată după împlinirea termenului de prescripție.
În ceea ce îi privește pe pârâții D. M., D. S., G. A., Cinut E. și P. M., instanța reține că din Sentința civilă nr. 144/11.03.2009, pronunțată de către Tribunalul Cluj în dosarul civil nr._, dosar în care părți au fost numita F. M., iar pârâți primarul Com. Apahida și . (f.167), rezultă că reclamanta din prezentul dosar a avut cunoștință despre soluția pronunțată în dosarul civil nr._, deoarece la dosarul în care a fost parte, au fost depuse de către reclamanta din acel dosar, F. M., fișele dosarelor_, nr._ și_, fișe din care rezultă că în situații similare, respectiv situațiile vecinilor reclamantei, care din punct de vedere juridic au avut situații identice, deciziile împotriva hotărârilor de respingere a notificării au fost admise. Chiar dacă în sentința civilă nr. 144/11/03.2009 s-a renunțat de către reclamanta din acel dosar la extinderea de acțiune față de ., faptul că aceasta din urmă a avut cunoștină despre cele cuprinse în dosar rezultă și din împrejurarea că a declarat apel împotriva sentinței menționate, apel care a fost soluționat prin Decizia nr. 206/A/2009 (F.169).
Așadar, și cu privire la pretențiile formulate împotriva pârâților D. M., D. S., G. A., Cinut E. și P. M., dreptul reclamantei la acțiune s-a născut cel târziu la data de 29.05.2009, data înregistrării apelului declarat de către reclamantă împotriva Sentinței civilr nr. 144/11.03.2009, împlinindu-se la data de 29.05.2012, iar cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 20.09.2012 a fost înregistrată după împlinirea termenului de prescripție.
Pentru aceste considerente, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de către pârâți și va respinge cererea formulată de către reclamantă ca prescrisă.
În conformitate cu prevederile art. 452 C. proc. civilă, „partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei”, iar potrivit art. 453 alin.(1) C.proc. civilă, „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.
Având în vedere că partea căzută în pretenții este reclamanta, acesta urmează să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată în favoarea pârâților.
Pârâta a efectuat următoarele cheltuieli: suma de 800 lei, reprezentând parte din onorariu expert, iar suma de 5580 lei, reprezentând onorariu avocația, conform chitanțelor depuse la dosar (f.237-257). Pe de altă parte, având în vedere că pârâții au invocat excepția prescriției dreptului material la acțiune la termenul din data de 23.09.2014, adică după mai bine de un an de la înregistrarea cererii de chemare în judecată, deși dețineau datele necesare în vederea invocării acesteia într-un termen rezonabil, instanța apreciază că onorariul avocația este nejustificat față de complexitatea cauzei, motiv pentru care în temeiul art. 274 alin.3 C. proc. civilă va micșora onorariul avocat la suma de 1500 lei. În consecință va obliga reclamanta să plătească pârâților suma de 2300 lei, cu titlu de cheltieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către pârâți.
Respinge cererea formulată și precizată de către reclamanta ..A. (F. .) cu sediul în Luduș, ., jud. M. împotriva pârâților M. A., domiciliat în ., ., jud. Cluj, M. V., domiciliat în com. Apahida, ., jud. Cluj, M. G., domiciliat în ., ., jud. Cluj, G. A., domiciliată în ., ., jud. Cluj, D. M., domiciliată în ., ., jud. Cluj, D. S., domiciliat în ., ., jud. Cluj, C. E., domiciliată în mun. Cluj-N., ., . și P. M., domiciliat în ., ., jud. Cluj ca prescrisă.
Obligă reclamanta să plătească pârâților suma de 2300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.04.2015
P., GREFIER,
Red. I.G./Thred. I.G./
10 ex./22.04.2015
| ← Fond funciar. Sentința nr. 3722/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4197/2015.... → |
|---|
