Pretenţii. Sentința nr. 6862/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6862/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 06-07-2015 în dosarul nr. 20091/211/2014
Dosar nr._
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Secția Civilă
Sentința civilă nr. 6862/2015
Ședința publică din 06 iulie 2015
Instanța constituită din:
Judecător: I. Păsculeț
Grefier: A. B.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții privind reclamantul C. T. C., în contradictoriu cu pârâtul H. M. C. și chematul în garanție E. R. ASIGURAREA REASIGURAREA S.A.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 19.06.2015, fiind consemnate încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 06.07..2015.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată depusă pe rolul acestei instanțe la data de 17 septembrie 2014, sub nr. de mai sus, reclamantul C. T.-C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul H. M.-C., obligarea pârâtului la plata sumei de 1.882 de lei, cu titlu de debit principal, și a dobânzii legale pentru această sumă, de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la achitarea debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că din culpa pârâtului s-a produs un accident de circulație în urma căruia a fost avariat autovehiculul reclamantului, astfel că pârâtul este ținut să repare prejudiciul produs.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile art. 1349, art. 1381, art. 1385 C. civ..
Pentru dovedirea cererii de chemare în judecată s-au solicitat proba cu înscrisuri și proba cu martori.
La cererea de chemare în judecată au fost anexate: fotografii (f. 4-8), carte de identitate (f. 9), permis de conducere (f. 9), certificat de înmatriculare (f. 10), autorizație de reparații (f. 11), bonuri (f. 11), deviz (f. 12-14), somație (f. 15).
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată.
La data de 18 noiembrie 2014 pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând admiterea în parte a cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată, și cerere de chemare în garanție împotriva S.C. "E. R. asigurare REASIGURARE" S.A., solicitând obligarea chematului în garanție la plata sumelor pe care pârâtul va fi obligat să le achite reclamantului cu titlu de despăgubiri și cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că pârâtul și-a recunoscut vinovăția pentru producerea pagubei și că reclamantul a refuzat să semneze constatarea amiabilă, însă pârâtul nu a fost sancționat contravențional. De asemenea, s-a arătat că întinderea prejudiciului nu este dovedită și că pârâtul avea încheiată o poliță RCA cu chematul în garanție.
În drept, au fost invocate prevederile art. 72, art. 453 C. proc. civ..
În probațiune s-au solicitat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu și proba cu martori.
Au fost anexate următoarele înscrisuri: poliță de asigurare (f. 25), certificat de înmatriculare (f. 26), chitanță (f. 26), poliță asigurare (f. 27), constatare amiabilă (f. 28), citație (f. 29).
La data de 27 februarie 2015 chematul în garanție a depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în garanție.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile legale, motiv pentru care s-a invocat excepția de neexecutare a contractului. În subsidiar, s-a solicitat admiterea în parte a cererii.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205 C. proc. civ., art. 1556 C. civ. și ale Ordinului CSA nr. 14/2011.
La termenul din 24 aprilie 2015 instanța a admis în principiu cererea de chemare în garanție.
La termenul din 19 iunie 2015 instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului de față, instanța reține următoarele:
În fapt, din susținerile necontestate ale părților reiese că, la data de 31.07.2014, s-a produs un accident de circulație din vina pârâtului H. M.-C., în calitate de conducător al autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, accident în urma căruia a fost avariat autoturismul cu nr. de înmatriculare_, proprietate a reclamantului.
Din autorizația de reparații depusă la dosarul cauzei (f. 11) reiese că avariile suferite de autoturismul reclamantului au constat în zgârierea aripii și a barei din stânga spate. Din devizul de calcul aflat la f. 12-14 reiese că costul reparației avariilor produse în urma accidentului se ridică la suma totală de 1.722,58 de lei.
Reclamantul a trimis pârâtului o somație (f. 15), solicitându-i plata sumei reprezentând prejudiciul suferit, pentru expedierea căreia a achitat suma de 60 de lei (a se vedea bonul de la f. 11). De asemenea, reclamantul a depus la dosarul cauzei un alt bon în valoare de 100 de lei (f. 11), care poartă mențiunea "vopsit auto".
La data producerii accidentului pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ era încheiată o poliță de asigurare RCA cu chematul în garanție S.C. "E. R. ASIGURARE REASIGURARE" S.A. (f. 25).
În drept, conform art. 1357 alin. (1) C. civ. cel ce cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, iar potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995 asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule.
În speță, pârâtul se face vinovat de producerea unui accident de circulație, faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, în urma căreia a cauzat reclamantului un prejudiciu material, constând în contravaloarea reparațiilor necesare pentru înlăturarea daunelor produse în urma accidentului.
În ceea ce privește întinderea acestui prejudiciu, instanța reține că el a fost evaluat prin devizul estimativ depus la dosarul cauzei de către reclamant. Împrejurarea că nu s-a făcut dovada faptului că această sumă a fost efectiv achitată este irelevantă. Astfel, principiile răspunderii civile delictuale impun acoperirea integrală a prejudiciului, iar când această acoperire se face prin echivalent bănesc ea trebuie să cuprindă sumele necesare pentru ca persoana vătămată să fie repusă în situația anterioară săvârșirii faptei ilicite. Or, aplicând acest principiu la speța de față, reiese că reclamantul este îndreptățit să primească cu titlu de despăgubiri exact acea sumă de bani care i-ar fi necesară reparării autovehiculului, adică suma pe care ar fi achitat-o în cazul în care alegea să efectueze reparațiile într-un service specializat, cuprinsă în devizul estimativ.
Însă, contrar a ceea ce a afirmat pârâtul, repararea integrală a prejudiciului se oprește la plata sumei de bani, fiind indiferent dacă cu această sumă persoana prejudiciată alege să repare în mod real autovehiculul sau o folosește în orice alt mod. A decide în sens contrar și a se permite persoanei obligate la repararea prejudiciului să supravegheze modul în care persoana prejudiciată folosește suma de bani pe care i-o datorează - impunându-i acesteia drept condiție a plății să facă dovada reparațiilor efectuate - este ilogic și nu are acoperire în nicio normă juridică. Singurul rol al dovezilor de achitare a unei anumite sume pentru reparație îl constituie evaluarea prejudiciului. Or, câtă vreme acest lucru se poate face și într-un alt mod - în speță, printr-un deviz estimativ - nicio altă dovadă nu mai este necesară.
În ceea ce privește suma de bani achitată pentru expedierea notificării către pârât, instanța reține că această notificare nu era necesară, câtă vreme, în materie delictuală, persoana vinovată este de drept în întârziere în conformitate cu art. 1523 alin. (2) lit. e) C. civ., astfel că reclamantul era liber să îl cheme în judecată pe pârât și fără a-l notifica anterior pe acesta prin intermediul executorului judecătoresc. Prin urmare, această sumă nu poate fi inclusă în calculul prejudiciului suferit de reclamant.
Referitor la suma de 100 de lei, pe care reclamantul susține că ar fi achitat-o pentru obținerea devizului estimativ, instanța reține că aceasta nu a fost probată, la dosarul cauzei fiind depus doar un bon în care se specifică faptul că suma de 100 de lei a fost achitată pentru vopsirea unui autoturism, nu pentru obținerea devizului. Prin urmare, nici această sumă nu îi poate fi acordată reclamantului.
Raportat la dobânda legală solicitată, potrivit art. 1531 alin. (2) C. civ., aplicabil în cazul dreptului la repararea prejudiciului în temeiul art. 1381 alin. (3) C. civ., prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit. Având în vedere faptul că pierderea suferită de reclamant este cuantificabilă în bani, instanța reține că dobânda legală poate fi acordată cu titlu de beneficiul nerealizat, astfel că va admite această cerere.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, instanța reține că chematul în garanție, în calitate de asigurător al pârâtului, răspunde pentru prejudiciile cauzate de acesta, astfel că va fi obligat la plata către pârât a tuturor sumelor pe care acesta va fi obligat să le achite reclamantului, inclusiv a cheltuielilor de judecată efectuate în prezentul litigiu.
Cu toate acestea, chematul în garanție nu va fi obligată să plătească dobânda legală achitată de pârât cu titlu de beneficiu nerealizat, fiind exclusiv culpa acestuia că nu a plătit reclamantului contravaloarea prejudiciului înainte de introducerea cererii de chemare în judecată și neexistând niciun temei pentru ca asigurătorul să răspundă pentru acest fapt.
Nu pot fi reținute susținerile chematului în garanție, potrivit cărora pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale prin aceea că nu l-a înștiințat despre producerea evenimentului. Astfel, trebuie observat în primul rând că aceste obligații sunt prevăzute de art. 33 din Ordinul CSA nr. 14/2011 și nu s-a probat faptul că ele ar fi fost prevăzute și în contractul încheiat între părți. Prin urmare, în speță ar putea fi vorba cel mult despre neexecutarea unor obligații legale și nu a unor obligații contractuale. În al doilea rând, prin cererea de chemare în garanție formulată pârâtul a înștiințat asigurătorul despre faptul că partea prejudiciată și-a exercitat dreptul de a fi despăgubită prin înaintarea unei cereri către o instanță judecătorească, astfel cum prevede art. 33 alin. (2) din Ordinul CSA nr. 14/2011, respectându-și astfel obligația legală.
De asemenea, instanța reține că chematul în garanție era liber să întreprindă demersuri pentru a stabili atât modul de producere a accidentului, cât și întinderea prejudiciului. De altfel, acestuia i s-a încuviințat efectuarea unei expertize având ca obiect aceste aspecte, însă nu a achitat onorariul de expert care i-a fost pus în sarcină, fiind astfel decăzut din probă. Prin urmare apărările sale nu pot fi primite, câtă vreme nu au fost dovedite din culpa sa.
Pentru aceste motive instanța urmează să admită în parte cererea de chemare în judecată și să admită în parte cererea de chemare în garanție.
Potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ. partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Având în vedere faptul că, prin raportare la cererea principală, pârâtul a pierdut procesul, acesta va fi ținut să achite reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 137 de lei, cu titlu de taxă de timbru, și 300 de lei, cu titlu de onorariu avocațial, în total 437 de lei.
În ceea ce îl privește pe chematul în garanție, acesta a căzut la rândul său în pretenții față de pârât, astfel că va fi obligat să achite cheltuielile de judecată efectuate de acesta, în cuantum de 137 de lei, cu titlu de taxă de timbru, și 500 de lei, cu titlu de onorariu avocațial, în total 637 de lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. T.-C., CNP_, cu domiciliul în Cluj-N., .. 59, ., și domiciliul procesual ales în Cluj-N., .. 14, ., în contradictoriu cu pârâtul H. M.-C., CNP_, cu domiciliul în Cluj-N., .. 21, ., și domiciliul procesual ales în Cluj-N., .. 62, jud. Cluj.
Admite în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul H. M.-C. în contradictoriu cu chematul în garanție S.C. "E. R. ASIGURARE REASIGURARE" S.A., cu sediul în Voluntari, .. 10, Global City Business Park, Clădirea O23, ., înmatriculată în Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI_.
Obligă pârâtul să achite reclamantului suma de 1.722 de lei și dobânda legală la această sumă, calculată începând cu data de 17 septembrie 2014 și până la achitarea debitului, cu titlu de despăgubiri.
Respinge, în rest, cererea reclamantului, ca neîntemeiată.
Obligă pârâtul să achite reclamantului suma de 437 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Obligă chematul în garanție să achite pârâtului suma de 2.159 lei, cu titlu de despăgubiri.
Respinge, în rest, cererea de chemare în garanție, ca neîntemeiată.
Obligă chematul în garanție să achite pârâtului suma de 637 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică azi, 6 iulie 2015.
Președinte Grefier
I. PĂSCULEȚ A. B.
Red./Dact. 2 ex. I.P./A.B./24 iulie 2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7411/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7137/2015. Judecătoria... → |
|---|
