Somaţie de plată. Hotărâre din 10-09-2015, Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 13870/211/2015
ROMANIA
JUDECĂTORIA CLUJ - N.
Cluj-N., .. 2, cod postal_
Tel.: 0264 – 596.110 / fax: 0264 – 431.033
Operator Date cu Caracter Personal 3185
Dosar nr._
ORDONANȚA CIVILĂ Nr. 8124/2015
Ședința publică din data de 10.09.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. P.
GREFIER: A. JOSZA
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe creditoarea S.C. M. S.A. și pe debitoarea M. V. ZOOTEHNIC P.F.A., având ca obiect ordonanță de plată.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, față de lipsa părților, raportat la prevederile art. 104 alineatul 13 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, aprobat prin H.C.S.M. nr. 387/2005, dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
Având în vedere dispozițiile art. 131 N.C.P.C., instanța a constatat că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, potrivit art. 1.016 N.C.P.C. rap. la art. 94 și art. 107 N.C.P.C.
Raportat la prevederile art. 238 alin. 1 N.C.P.C. instanța constată că prezenta cauză se află în stare de judecată.
Instanța, în baza art. 258 N.C.P.C. coroborat cu art. 255 N.C.P.C. încuviințează în probatoriu înscrisurile depuse la dosar și nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, în temeiul art. 394 alin. 1 N.C.P.C. reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cerereade chemare în judecată introdusă pe rolul acestei instanțe la data de 20.07.2015 sub nr._, creditoarea S.C. M. S.A. a chemat în judecată pe debitoarea M. V. ZOOTEHNIC P.F.A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună emiterea unei ordonanțe de somare a debitoarei și obligarea acesteia la plata sumei de 5.700,75 lei, reprezentând contravaloare debit neachitat, dobânzi legale aferente debitului principal, daune interese și la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, creditoarea a arătat că între părți s-au derulat relații între profesioniști, conform facturilor fiscale, anexate la dosarul cauzei, în cuantum de 5.700,75 lei.
Creditoarea a mai arătat că debitoarea nu a achitat contravaloarea facturilor fiscale.
Creditoarea a precizat că debitoarea, neexecutându-și obligația de plată, urmează să fie calculate dobânzi legale și daune interese.
Societatea creditoare apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1.014 alin. (1) din N.C.P.C., pentru a-i fi admisă cererea de chemare în judecată, creanța dedusă judecății fiind certă lichidă și exigibilă.
În drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 1.014 - 1.018 din N.C.P.C.
Cererea a fost legal timbrată.
În probațiune, creditoarea a depus la dosarul cauzei, în copie, un set de înscrisuri (f. 5-18).
Debitoarea, deși legal citată nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru formularea poziției procesuale.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între creditoarea S.C. M. S.A. și debitoarea M. V. ZOOTEHNIC P.F.A., au existat raporturi directe, între profesioniști, în forma simplificată, raporturile juridice fiind guvernate de facturile fiscale, anexate la dosarul cauzei, în cuantum de 5.700,75 lei (f. 6-7, 9).
Debitoarea nu a achitat contravaloarea facturilor fiscale.
Creditoarea a somat debitoarea să achite debitul, în conformitate cu disp. art. 1.015 N.C.P.C. (f. 7-10).
Fața de cele de mai sus, instanța urmează a reține că, în speță, sunt incidente condițiile prevăzute de art. 1.014 alin. (1) din N.C.P.C.
În drept, conform art. 1.014 alin. (1) din N.C.P.C., Prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Legat de admisibilitatea cererii creditoarei, instanța constată că aceasta este supusă următoarelor condiții cumulative : 1. existența unei obligații care să aibă ca obiect plata unei sume de bani 2. născute dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, 3. creanța având ca obiect plata unei sume de bani să fie certă, lichidă și exigibilă.
În ceea ce privește existența primei condiții respectiv aceea ca obligația a cărei executare se solicită prin somația de plată să aibă ca obiect o sumă de bani, instanța consideră că acest aspect se verifică prin analiza obiectului cererii așa cum acesta a fost formulat de creditoare. Analizând, așadar, obiectul somației de plată rezultă că prima condiție este îndeplinită deoarece creditoarea a solicitat obligarea debitoarei la plata unei sume de bani.
În ceea ce privește cea de a doua condiție respectiv aceea ca obligația a cărei executare se solicită prin somație să fie născută dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, instanța constată că aceasta este îndeplinită. Astfel, în speță, instanța reține că, deși între părți nu s-a întocmit un contract, ca și instrument probator, înțelegerea juridică a luat naștere prin aceea că oferta și acceptarea acesteia sunt concordante, prin semnarea și ștampilarea de către debitoare a facturilor anterior menționate. Facturile acceptate reprezintă înscrisuri sub semnătură privată ce fac dovada existentei actului juridic și executării operațiunii ce constituie obiectul acestora împotriva destinatarului, în cauză, acceptarea facturilor fiind realizată prin semnarea și ștampilarea acestora de către debitoare.
În ceea ce privește cea de-a treia condiție, respectiv certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea creanței creditoarei, instanța constată îndeplinită această condiție raportat la dispozițiile art. 662 N.C.P.C. și coroborat și cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei (facturile fiscale).
Având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații - în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție - nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitoarei, acesteia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai există nicio obligație valabilă, acestea fiind stinse anterior prin plată.
Față de împrejurarea că, în speța de față, creditoarea - prin înscrisurile administrate la dosar - a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea în totalitate a obligațiilor de către debitoare, instanța reține că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi, potrivit art. 249 N.C.P.C., că a executat propriile obligații.
Însă, așa cum rezultă din analiza înscrisurilor aflate la dosar, singura care a înțeles să administreze dovezi în acest sens este creditoarea, iar analiza acestora confirmă cele arătate mai sus în sensul lipsei stingerii totale a debitului pe care debitoarea o avea față de creditoare.
În plus, împrejurarea nedepunerii de către debitoare a întâmpinării - obligatorie în prezenta cauza - constituie o atitudine procesuala pe care instanța urmează a o califica drept o recunoaștere a pretențiilor creditoarei, în conformitate cu dispozițiile art. 1.019 alin. (3) teza finala din N.C.P.C.
Prin urmare, instanța constatând, în speță, îndeplinirea tuturor condițiilor cumulative de admisibilitate a unei ordonanțe de plată, în baza art. 1.022 alin. (1) din N.C.P.C. va admite cererea creditoarei și va obliga pe debitor la plata sumei de 5.700,75 lei, reprezentând contravaloare debit neachitat.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere privind obligarea debitorului la plata dobânzii legale, instanța reține că, în speța de față, sunt incidente dispozițiile art. 1535 alin. (1) N.C.civ., potrivit cărora „În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic”. Așadar, în privința obligațiilor având ca obiect sume de bani, debitorul se află de drept în întârziere din momentul în care obligația devine exigibilă.
În speță, instanța constată că sunt pe deplin îndeplinite condițiile cerute de lege pentru curgerea de drept a dobânzilor și anume: obligația debitoarei constă în plata unei sume de bani, obligația este lichidă și exigibilă, iar prin neplata la scadență a sumei de bani datorate se prezumă că lipsa de folosință a acesteia a produs creditorului un prejudiciu, ce se impune a fi reparat prin acordarea dobânzii penalizatoare calculate pe durata întârzierii în executare potrivit art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, aferente debitului principal, calculate din ziua următoare scadenței facturilor fiscale neachitate și până la data de 31.07.2015, în cuantum de 55,22 lei (conform situație calcul – f. 17) și în continuare până la plata integrală a debitului, dobânzi ce vor fi calculate potrivit art. 628 alin. (2) N.C.P.C., către creditoare.
Cu privire la cel de-al treilea capăt de cerere privind obligarea debitoarei la plata daunelor interese, instanța reține că, în speța de față, sunt incidente dispozițiile art. 10 din Legea nr. 72/2013, urmând a-l admite și a obliga debitoarea la plata sumei de 40 Euro reprezentând daune interese, către creditoare.
În conformitate cu prevederile art. 1.022 alin. (3) N.C.P.C., având în vedere data exigibilității debitului, instanța va fixa un termen de 10 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, art. 453 alin. (1) N.C.P.C., prevede că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. În prezenta cauză, creditoarea a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată, prin cererea de chemare în judecată.
Creditoarea a făcut dovada cheltuielilor ocazionate cu acest proces, respectiv 200 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Având în vedere cele de mai sus, instanța urmează a admite capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată și va obliga pe debitoare la plata către creditoare a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
ORDONĂ:
Admite cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de creditoarea S.C. M. S.A., cu sediul în Baia M., ., jud. Maramureș în contradictoriu cu debitoarea M. V. ZOOTEHNIC P.F.A., cu sediul în Pata, .. 115, jud. Cluj.
Somează debitoarea la plata sumei de 5.700,75 lei, reprezentând contravaloare debit neachitat, 55,22 lei dobânzi penalizatoare aferente debitului principal, calculate din ziua următoare scadenței facturilor fiscale neachitate și până la data de 31.07.2015 și în continuare până la plata integrală a debitului, dobânzi ce vor fi calculate potrivit art. 628 alin. (2) N.C.P.C. și 40 Euro reprezentând daune interese, echivalentul în lei la data plății efective, către creditoare, în termen de 10 de zile de la comunicare.
Obligă debitoarea la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către creditoare.
Cu drept de cerere în anulare la Judecătoria Cluj-N. pentru debitoare în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. P. A. Josza
Red./Dact./A.P./4 ex./15.09.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8034/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7665/2015.... → |
|---|
