Suspendare provizorie. Sentința nr. 6210/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6210/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 20451/271/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.6210/2015
Ședința Publică din 18.06.2015
INSTANȚA constituită din:
JUDECĂTOR: I. - C. V. C.
GREFIER: D. S.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de contestatoarea DIRECȚIA R. A FINANTELOR PUBLICE CLUJ-N. PRIN ADMINISTRATIA JUDETEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR, în contradictoriu cu intimata ., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în cauză, a răspuns cj.A. M. pentru contestatoare, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Instanța din oficiu invocă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj N., și o pune în discuția părților.
Reprezentanta contestatoarei arată că este de acord cu admiterea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj N. și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.
Instanța reține cauza în pronunțare pe excepție.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 30.09.2014, contestatoarea Direcția Generală R. a Finanțelor Publice Cluj N. prin Administrația Județeană a Finanțelor Bihor, în contradictoriu cu intimata . Italia, a solicitat anularea tuturor actelor de executare silită din dosarul executional nr. 385/E/2014 al B. Beiusan, a incheierii din 19-09-2014 prin care s-au stabilit cheltuielile de executare și suspendarea executării silite.
In motivare a arătat că in somația comunicată se arată, in mod eronat, faptul că calitatea de debitoare o are Directia Regionala a Finanțelor Publice Cluj N., respectiv Administratia Judeteană a Finantelor Publice Bihor, deși acestea nu sunt succesoare in drepturi și obligatii a Comisariatului General al Garzii Financiare. Hotararea judecătorească pronunțată care constituie titlu executoriu produce efecte direct in patrimoniul debitoarei, obligația fiind stabilită direct in sarcina Comisariatului General al Garzii Financiare – Garda Financiară Sectia Bihor. De asemenea, contestatoarea a invocat excepția de nulitate a actelor de executare efectuate cu incălcarea dispozitiilor legale, privitoare la competenta teritoriala, intrucat potrivit art. 8 din Legea 88/2000, executorii judecătoresti îsi indeplinesc atributiile in circumscriptia curtii de apel pe lângă care funcționează, dacă prin lege nu se dispune altfel. Întrucât Agenția Națională de Administrare Fiscală cu sediul in București este succesoarea in drepturi și obligatii a Gărzii Financiare- Comisariatul General al Garzii Financiare, executarea trebuia pornită de un executor judecătoresc din București. Contestatoarea solicită admiterea cererii de suspendare a executării silite fără plata cautiunii in temeiul art. 7 al. 5 din OG 22/2002.
Intimata . cu sediul in Italia, a formulat intampinare, prin care a invocat excepția netimbrării contestației la executare, in temeiul art. 30 din OUG 80/2013; excepția nulitatii contestatiei la executare, raportat la lipsa semnăturii și lipsa capacitătii de exercitiu a contestatoarei; exceptia necompetentei teritoriale a Judecătoriei Oradea, in ce privește cererea de suspendare a executării silite, întrucât potrivit art. 6 al. 4 din OG22/2002, instituția debitoarei poate solicita suspendarea executării silite instanței care a dat hotărârea, aceasta fiind pronuntată de către Tribunalul Bihor.
Analizând contestația la executare și cererea de suspendare a executării silite din perspectiva excepției necompetenței teritoriale a instanței, Judecătoria Oradea a constatat că prin Decizia nr. 348/17.06.2014 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial nr. 529/16.07.2014 s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 650 alin. 1 C. care prevedea că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. P. urmare, la data sesizării executorului judecătoresc, instanța de executare era instanța de la sediul debitorului. Potrivit art. 650 alin. 2 C., instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe. Având în vedere că sediul debitorului este în Cluj-N. iar Judecătoria Cluj-N. a încuviințat executarea silită ca instanță de executare, în temeiul art. 650 alin. 2 C., Judecătoria Oradea a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Oradea invocată din oficiu și a declinat competența soluționării contestației la executare și cererii de suspendare a executării silite, în favoarea Judecătoriei Cluj N..
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Cluj N. la data de 30.04.2015.
La termenul din 18.06.2015, instanța a pus în discuție excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-N., rămânând în pronunțare pe excepție.
Analizând cu prioritate, excepția necompetenței teritoriale, instanța reține următoarele:
În fapt, în dosarul execuțional nr. 385/2014 al SEJ B. s-a dispus începerea executării silite la cererea creditoarei . Italia împotriva debitoarei Direcția Generală R. a Finațelor Publice Cluj, în temeiul titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 126/2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, pentru recuperarea sumei de 47.104 lei. Creditoarea . Italia are sediul în Italia și punct de lucru în Oradea, iar debitoarea Direcția Generală R. a Finațelor Publice Cluj are sediul în Cluj N..
În drept, potrivit art. 650 din C.p.c. (forma care a intrat în vigoare), (1) Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. (2) Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe. (3) Hotărârile pronunțate de instanța de executare sunt executorii și pot fi atacate numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel.
Conform art. 107 al. 1 C.p.c., (1) Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
În temeiul art. 129 C.p.c., (1) Necompetența este de ordine publică sau privată. (2) Necompetența este de ordine publică: 1. în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești:2. în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad. 3. în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura. (3) În toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată.
În lumina art. 130 C.p.c., (1) Necompetența generală a instanțelor judecătorești poate fi invocată de părți ori de către judecător în orice stare a pricinii. (2) Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. (3) Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. (4) Dacă necompetența nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanță necompetentă nu va putea cere declararea necompetenței.
Prin Decizia nr. 348/17.06.2014 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial nr. 529/16.07.2014 s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 650 alin. 1 C.p.c.
În speță, instanța constată că la data formulării cererii de chemare în judecată art. 650 al. 1 C.p.c. fusese deja declarat neconstituțional.
De principiu Curtea Constituțională nu poate avea decât rolul unui legiuitor negativ, fiind exclus ca printr-o decizie a Curții constituționale să se completeze sau să se modifice o lege. Prin urmare, indiferent de considerentele care stau la baza pronunțării unei decizii de neconstituționalitate a unei norme legale, singurul efect al declarării neconstituționalității unei norme legale este că respectiva prevedere își va înceta efectele, restul dispozițiilor actului normativ urmând a se aplica în continuare, fără nici o modificare.
Studiind codul de procedură civilă (forma în vigoare la data sesizării Judecătoriei Oradea) instanța constată că (urmare a publicării Deciziei nr. 348/17.06.2014 pronunțată de Curtea Constituțională) nu mai exista nici o prevedere legală care să instituie o competență specială a instanței de executare—prin urmare erau aplicabile dispozițiile de drept comun, respectiv art. 107 al. 1 C.p.c. Instanța nu a identificat nici o prevedere legislativă în vigoare la data sesizării Judecătoriei Oradea în raport de care să se poată stabili competența în favoarea instanței de la sediul debitorului, debitor care în speță are calitatea de reclamant. De altfel, nici Judecătoria Oradea nu a indicat nici o prevedere legislativă în raport de care a stabilit competența în favoarea Judecătoriei Cluj N., făcând referire doar la decizia Curții Constituționale. Este adevărat că în Decizia nr. 348/17.06.2014 pronunțată de Curtea Constituțională se arată că ar fi de dorit ca instanța de executare să fie cea de la sediul debitorului, dar considerentele Curții Constituționale au doar valoarea unor recomandări adresate legiuitorului și nu sunt norme de competență care să justifice o declinare de competență în favoarea instanței de la sediul debitorului.
În speță, excepția de necompetență teritorială a fost invocată din oficiu de instanță la data de 09.03.2015—al doilea termen de judecată cu procedura legal îndeplinită (în încheierea de la termenul din data de 26.01.2015 s-a consemnat că procedura este legal îndeplinită, dar nu s-a invocat excepția necompetenței teritoriale).
Cum s-a arătat mai sus, în opinia noastră, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 348/17.06.2014, erau aplicabile disp. art. 107 al. 1 C.p.c.—prin urmare necompetența era de ordine privată și putea fi invocată în condițiile art. 130 al. 3 C.p.c., doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
Chiar dacă s-ar aprecia că necompetența teritorială era de ordine publică, în condițiile art. 130 al. 2 C.p.c., necompetența trebuia invocată cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile erau legal citate în fața primei instanțe—în speță, la termenul din data de 26.01.2015.
În măsura în care necompetența nu este invocată în condițiile art. 130 C.p.c., instanța necompetentă devine competentă să soluționeze cauza. În speță, la cel de al doilea termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, Judecătoria Oradea era competentă teritorial să soluționeze cauza, iar competența nu mai putea fi declinată în favoarea Judecătoriei Cluj N..
Pentru aceste motive instanța urmează să admită excepția necompetenței teritoriale și să decline cauza în favoarea Judecătoriei Oradea.
Conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ. există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente, iar potrivit art. 134 din același act normativ, instanța înaintea căreia s-a ivit conflictul de competență va suspenda din oficiu judecata cauzei și va înainta dosarul instanței competente să soluționeze conflictul. Având în vedere faptul că în prezenta cauză s-a creat un conflict negativ de competență între Judecătoria Oradea și Judecătoria Cluj-N., instanța urmează să trimită prezentul dosar Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța în drept a hotărî asupra conflictului în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Cluj N., invocata de instanță, din oficiu.
Declina competenta de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de către contestatorul DIRECȚIA R. A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N. prin Administrația Județeană a Finanțelor Bihor, cu sediul în Oradea, .. 2b, jud. Bihor în contradictoriu cu intimatul . Italia, cu sediul procesual ales la C.. Av. P. S. din Oradea, ., ., în favoarea Judecătoriei Oradea.
Constată ivit conflictul negativ de competență și, în consecință, dispune înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța în drept să hotărască asupra conflictului.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 18.06.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
V. C. I. C. D. S.
Red. ICCV/4ex./23.07.2015
Dosar nr._
HOT.
18.06.2015
Admite excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Cluj N., invocata de instanță, din oficiu.
Declina competenta de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de către contestatorul DIRECȚIA R. A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N., în contradictoriu cu intimatul ., în favoarea Judecătoriei Oradea.
Constată ivit conflictul negativ de competență și, în consecință, dispune înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța în drept să hotărască asupra conflictului.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 18.06.2015.
Președinte,
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6211/2015.... | Somaţie de plată. Hotărâre din 22-06-2015, Judecătoria... → |
|---|
