Contestaţie la executare. Sentința nr. 19/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 19/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 19-12-2013 în dosarul nr. 3843/212/2011*
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
Sentinta civila nr._
Ședința publică de la 19.12.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. L.
GREFIER M. L.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe contestator G. C.- și pe intimat C. B., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în sedinta publica din data de 18.12.2013 si au fost consemnate în încheierea de sedinta din acea data, încheiere ce face corp comun cu prezenta, pentru cand, instanta avand nevoie de timp pentru a delibera a dispus amanarea pronuntarii la data de 19.12.2013 .
INSTANȚA
P. contestatia la executare înregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta la data de 14.02._ sub nr._ contestatorul G. C. a solicitat instanței în contradictoriu cu intimata S.C. C. B. S.A. anularea somației și a actelor subsecvente emise în dosarul de executarenr.88/2010 al Corpului Executorilor Bancari din cadrul Direcției C. a C. B., restituirea taxei judiciare de timbru la rămânerea irevocabilă a hotărârii,suspendarea executării silite și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Ulterior, la data de 25.03.2011, contestatorul a depus la dosar o completare a contestației, solicitând anularea publicației de vânzare emisă la data de 10.03.2011, iar la termenul de judecată din data de 15.11.2011, a invocat excepția nulității absolute a clauzei penale inserate în cuprinsul contractului pentru linie de credit nr. 207.
În motivare, contestatorul a arătat că la data de 26.01.2011 a primit prin corespondență procesul-verbal de situație cu privire la imobilul proprietatea sa și somația de plată prin care i s-a pus în vedere să plătească în termen de 15 zile suma de 231.924,64 lei, reprezentând credit plus dobânzi, dobânzi penalizatoare și alte speze la data de 26.98.2010, sumă ce va fi actualizată până la recuperarea integrală a creanței.
A mai precizat contestatorul că la data de 15.12.2008 a fost încheiat Contractul pentru linie de credit nr. 207 între S.C. C. B. S.A. în calitate de creditor și S.C. STIMEX GROUP S.R.L. în calitate de debitor având ca obiect acordarea unui credit revolving cu un plafon maxim de 190.000 lei pe o perioadă de 12 luni.
Debitorul s-a obligat să garanteze creditul printre alte bunuri și prin contractul de garanție reală imobiliară nr. 214/_ prin care s-a instituit ipoteca de rang I, asupra imobilului proprietatea contestatorului, imobilul fiind evaluat la momentul încheierii contractului de garanție reală imobiliară la suma de 249.000 lei.
De asemenea, contestatorul a precizat că procedura de executare silită inițiată asupra imobilului aflat în proprietatea sa este nelegală, întrucât are calitatea de garant ipotecar și nu de debitor principal și nu cunoaște în ce măsură debitorul principal și-a executat obligația.
A mai arătat contestatorul că un alt motiv de nelegalitate este acela că suma ce se urmărește a fi acoperită prin executarea silită începută este arătată în mod global.
Referitor la procesul-verbal de situație, contestatorul a precizat că acesta nu a fost întocmit în mod corect deoarece la momentul întocmirii executorul nu a cercetat imobilul.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 399 și urm. C.p.civ, art. 496 C.p.civ și art. 274 C.p.civ.
P. încheierea din 29.04.2011, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, s-a dispus suspendarea executării silite începute în dosarul de executare silită nr. 88/2010 al Corpului Executorilor Bancari din cadrul Direcției C. a C. B. până la soluționarea contestației la executare care face obiectul prezentului dosar.
P. sentința civilă nr. 7832/04.05.2012 pronunțată în dosarul nr._ a fost respinsă cererea privind constatarea nulității absolute a clauzei penale inserată în cuprinsul Cntractului pentru linie de credit(credit revolving)nr.207 din 15.12.2008, ca nefondată, a fost respinsă contestația la executare, ca nefondată și cerere de restituire a taxei judiciare de timbru.
P. decizia nr. 788/25.10.2012, Tribunalul C. a admis recursul formulat de contestator împotriva sentinței civile nr.7832/04.05.2012 pronunțată de Judecătoria C., a fost aasată sentința recurată și trimisă cauza primei instanțe, pentru rejudecare.
S-a reținut în cuprinsul considerentelor deciziei civile că, referitor la primul motiv al contestației, prin care se contestă creanța, se constată că instanța de fond a administrat proba cu expertiza contabilă care a stabilit distinct valoarea creditului restant, a dobânzii datorate și a penalităților de întârziere și, întrucât nu a fost criticată hotărârea de fond sub acest aspect, considerentele instanței în acest sens, au dobândit autoritate de lucru judecat.
În ceea ce privește procesul-verbal de situație, a apreciat Tribunalul că instanța de fond nu a examinat acest act de executare în raport de critica formulată, reținând doar că a fost întocmit conform art 496 și urm Cprciv, fără a arăta dacă executorul s-a deplasat la imobilul descris în procesul-verbal și dacă această neregularitate atrage sau nu sancțiunea nulității, iar din această perspectivă hotărârea primei instanțe nu este motivată.
Cu privire la prețul la care a fost evaluat bunul imobil supus vânzării silite, a reținut Tribunalul C. că este o mențiune obligatorie a publicației de vânzare, așa cum rezultă din dispozițiile art 504 alin 1 pct 7 Cprciv., fiind determinat în conformitate cu art 500 alin 2 Cprciv care face trimitere expresă la art 411 alin 3 Cprciv, din interpretarea normelor legale menționate rezultând faptul că prețul imobilului este stabilit de executor cu acordul părților, iar în situația în care nu există acest acord, va solicita efectuarea unei expertize, fiindcă legiuitorul folosește sintagma „este obligat”, iar modalitatea de evaluare prin expertiză este condiționată de lipsa acordului părților
Așadar, în mod greșit prima instanță a apreciat că nu era necesară consultarea contestatorului în ce privește prețul imobilului supus executării silite cât timp exista referatul de reevaluare întocmit de executorul bancar.
De asemenea, s-a mai reținut în considerentele deciziei de casare că având în vedere că instanța de fond a respins proba cu o nouă expertiză imobiliară care era esențială pentru stabilirea valorii de circulație a imobilului proprietate a contestatorului și implicit pentru a aprecia legalitatea publicației de vânzare emisă de 10.03.2011 și întrucât această probă nu a putut fi administrată în calea de atac a recursului s-a apreciat că se impune casarea sentinței recurate pentru administrarea de probe noi.
Totodată, s-a mai reținut că la rejudecarea cauzei, instanța de fond va examina și legalitatea procesului -verbal de situație (pentru că sentința atacată nu cuprinde motivele pentru care judecătorul fondului a apreciat că a fost întocmit cu respectarea art 496 Cprciv), iar pentru o judecată unitară a contestației la executare va fi analizată existența clauzei penale în contractul de credit nr 207/2008 și nulitatea acesteia din perspectiva dispozițiilor Legii 313/1879.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C., după casare, la data de 29.11.2012.
Față de dispozițiile instanței de casare, instanța de fond a dispus efectuarea unei noi expertize contabile care să stabilească valoarea de circulație a imobilului apartament situat în C., ..9, ap.28, . la data emiterii publicației de vânzare-10.03.2011, raportul de expertiză fiind întocmit de expert C. S..
Analizând actele și lucrările dosarului, se rețin următoarele:
Potrivit contractului de garanție imobiliară nr 214/2008, contestator G. C. este garantul ipotecar al contractului de credit bancar de tip revolving nr. 207/2008 în baza căruia creditoarea C. B. SA a pornit executarea silită imobiliară pentru recuperarea creditului neachitat de către debitorul principal ..
Pe calea contestației la executare, contestator a contestat creanța pentru care s-a pornit executarea silită în cadrul dosarului de executare silită nr. 88/2010 al Corpului Executorilor Bancari din cadrul Direcției C. a C. B., în temeiul titlului executoriu reprezentat de Contractul pentru linie de credit nr. 207/15.12.2008 și a formulat critici relative la procesul-verbal de situație din punctul de vedere al modului de identificare al imobilului (fără a fi fost vizualizat de executorul bancar).
Ulterior, contestatorul și-a completat motivele contestației la executare, solicitând anularea publicației de vânzare fiindcă nu cuprinde data afișării în raport de dispozițiile art 504 alin 1 și 3 Cprciv, iar prețul de pornire nu a fost stabilit corect, invocând de asemenea nulitatea absolută a clauzei penale inserte în Contract.
În ceea ce privește critica contestatorului vizând procesul-verbal de situație, se reține că, în concordanță cu dispozițiile art.496 Cod proc.civ., care prevăd că, „În vederea identificării imobilului urmărit, executorul judecătoresc se va deplasa la locul unde este situat acesta și va încheia un proces-verbal de situație. Procesul-verbal va cuprinde, pe lângă datele prevăzute la art. 504 alin. (1) pct. 1-3, 5, 6 și 14, și descrierea cât mai amănunțită a imobilului urmări.” executorul judecătoresc s-a deplasat la imobilul executat silit, însă întrucât nu i s-a permis accesul, nefiind prezentă nicio persoană, așa cum rezultă din cuprinsul respectivului proces-verbal de situație, aceasta a realizat o descriere cât mai amănunțită în funcție de datele pe care le deținea.
Se mai reține că, disp.art.496 Cod proc.civ., nu impun pătrunderea în imobil și nici obligația citării părților la întocmirea procesului - verbal de situație, sub sancțiunea anulării, ci numai deplasarea la locul situării imobilului și obligația de a soma debitorul conform art. 497 alin 1 Cod procedură civilă, după întocmirea procesului - verbal de situație.
În ceea ce privește valoarea de circulație a imobilului, potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit de expert C. S., valoarea de circulație a imobilului executat silit a fost, la data de 10.03.2011 de 30.600 EUR-128.300 lei.
Se reține că, deși dispozițiile art 411 alin 3 Cod proc.civ au caracter imperativ în ce privește obligația executorului de evaluare a imobilului urmărit prin acordul părților, în speță, întrucât potrivit referatului de evaluare întocmit în cadrul dosarului de executare silită de către evaluator intern al C. B. Sucursala C. valoarea de circulație a imobilului a fost de 175.700 lei, iar potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de expert valoarea imobilului a fost de 128.300 lei, se apreciază că nu i-a fost adusă contestatorului nicio vătămare care să impună anularea actului de executare contestat, prețul de pornire a licitației pentru vânzarea la licitație a imobilului fiind astfel mai mare .
Față de considerentele arătate de concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză și constatând că publicația de vânzare emisă la data de 10.03.2011 în cadrul dosarului de executare respectă condițiile de formă și publicitate impuse de dispozițiilor prev de art.504 Cod proc.civ.
În ceea ce privește dispoziția instanței de casare privind analizarea existenței clauzei penale în contractul de credit nr. 207/2008 și nulitatea acesteia din perspectiva dispozițiilor Legii 313/1879, pentru o judecată unitară a contestației la executare se rețin următoarele:
Potrivit art.4 din contractul încheiat între părți „Nerambursarea creditului la termenul stabilit prin contract atrage după sine trecerea sumelor scadente și nerambursate la restanță și plata de către Client a unei dobânzi majorate cu 3 puncte procentuale peste dobânda curentă a creditului, aplicată la soldul creditului”.
P. expertiza contabilă dispusă în primul ciclu procesual s-a stabilit suma datorată de către contestator cu titlu de rată și sumele datorate cu titlu de penalități.
Potrivit deciziei de casare, considerentele primei hotărâri, vizând valoarea creditului restant, a dobânzii datorate și a penalităților de întârziere au dobândit autoritate de lucru judecat.
În ceea ce privește clauza penală, decizia instanței de recurs nu conține a dezlegare a acestei probleme de drept, astfel încât judecătoria reține următoarele aspecte:
Contestatorul, având calitatea de garant a invocat excepția nulității absolute a clauzei penale inserată în cuprinsul contractului pentru linie de credit nr. 207/15.12.2008, ce a fost încheiat între S.C. C. B. S.A, în calitate de creditor și S.C. STIMEX GROUP S.R.L., în calitate de debitor.
Potrivit art. 4, denumit penalități de întârziere, din contractul pentru linie de credit mai sus indicat, “nerambursarea creditului la termenul stabilit prin contract atrage după sine trecerea sumelor scadente și nerambursate la restanță și plata de către client a unei dobânzi majorate cu 3 puncte procentuale peste dobânda curentă a creditului, aplicată la soldul creditului.”
În prezenta cauză, instanța apreciază că nu se poate constata nulitatea absolută a clauzei inserate la art. 4 din contract.
În primul rând, nu se poate reține că această clauză inserată în contractul de credit este o clauză penală, căreia să îi fie aplicabile prevederile Legii 313/1879.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 313/1879, „clauza penală, aflată în contracte de împrumuturi sau de prestații în natură, este și va rămânea anulată, oricare va fi data actului a cărei executare se cere, însă numai dacă termenul exigibilității creanței va cădea în urma promulgării acestei legi; în caz de împrumut, judecătorul va putea condamna numai la plata dobânzii prevăzute de art. 1589 din codul civil (...)”.
P. decizia ÎCCJ nr. XI/2005, potrivit căreia clauza penală prin care se stabilește obligația restituirii la scadență a sumei împrumutate sub sancțiunea penalităților de întârziere, pe lângă dobânda contractuală convenită sau pe lângă dobânda legală, contravine prevederilor legii.
Dispozițiile art. 1 din Legea nr. 313/1897 au reglementat un caz de nulitate a clauzei penale, înțelegându-se prin aceasta o evaluare convențională anticipată a prejudiciului cauzat prin neexecutarea obligației de restituire a împrumutului sau prin executarea cu întârziere a acestei obligații. Din interpretarea acestor dispoziții legale, se constată că nulitatea reglementată de legiuitor este parțială, respectiv în limita dobânzii legale prevăzută de Codul civil anterior sau de alte legi speciale.
În speță, în contractul de împrumut în speță, nu se prevede obligația restituirii la scadență a sumei ce a fost împrumutată sub sancțiunea penalităților de întârziere, ci părțile contractante, creditorul și debitorul, nu și garantul au prevăzut, în baza principiului “pacta sunt servanda” că neplata creditului la termen atrage majorarea dobânzii, stabilind astfel o dobândă contractuală.
Contract încheiat între părți este un contract de împrumut bancar.
Contractul de revolving (este o facilitate de creditare care este reînoită, și prin urmare poate fi utilizată în mod repetat) este o formă a împrumutului bancar, căruia i se aplică regulile specifice de creditare.
Încheierea contractului de credit indicat anterior este guvernat de principiul autonomiei voinței juridice și de principiul obligativității efectelor contractului, conform căruia “convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”.
Față de faptul că majorarea dobânzii convenționale cu 3% prevăzută în contractul de împrumut nu conduce la depășirea limitei maxime a dobânzii legale în materie comercială prev. de OG nr. 9/2000, se reține că este nefondată cererea privind constatarea nulității absolute a clauzei penale înserată în cuprinsul Contractului pentru linie de credit (credit revolving) nr. 207 din 15.12.2008 urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge contestația la executare, privind pe contestator G. C.-, domiciliat in CONSTANTA, A. LAPUSNEANU, nr. 94, .. C, . și pe intimat C. B. cu sediul in sector 3, București, CALEA VICTORIEI, nr. 13, ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.12.2013
P., GREFIER,
M. L. M. L.
Red.jud.M.L.S.-4.04.2014, dact...04.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8520/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8486/2013.... → |
|---|
