Plângere contravenţională. Sentința nr. 26/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 26/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 26-08-2013 în dosarul nr. 8537/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de: 26.08.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: G. A. I.
GREFIER: M. DĂNUȚA M.
Pe rol judecarea cauzei Civile având ca obiect plângerea contravențională formulată de petentul S. I. P. domiciliat în C. ., județul constanța și domiciliul ales la familia S. D. din C., . la B. nr.3, județul C., în contradictoriu cu intimatul P. MUNICPIULUI C. cu sediul în C., ., județul C. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ._ din 20.03.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă petentul personal și intimatul prin avocat D. C. în substituire pentru avocat C. Tudoruș.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile.
S-a făcut referatul cauzei expus oral de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, procedând din oficiu la verificarea competenței, potrivit art. 131 C. p. civ., constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.
Nemaifiind alte cereri de formulat, chestiuni prealabile de discutat, ori excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra propunerii de probe conform art.258 NCPC.
Petentul solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Reprezentantul convențional al intimatului solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
În temeiul art.255- și 258 Cod proc. civ., instanța apreciază că proba cu înscrisuri este pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei și o încuviințează pentru ambele părți, iar în baza art.260 NCPC procedează la administrarea probatoriului încuviințat.
Instanța ia act de susținerile parți prezente, în sensul că nu mai are alte probe si cereri în prealabil de formulat, sens în care, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei, conform art.392 NCPC.
Petentul solicită admiterea plângerii formulate, învederând instanței că nu a perturbat circulația când a oprit. Arată că disp. art. 20 pct. 4 din Legea_ arată că nu se sancționează îmbarcarea și debarcarea clienților, fiind șofer de taxi.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea plângerii contravenționale, menținerea procesului verbal contestat, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul de avocat. Depune al dosar dovada cheltuielilor de judecată.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat si probe de administrat în baza art.394 NCPC instanța constată încheiate dezbaterile asupra fondului cauzei si rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța reține:
La data de 28 martie 2013 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C., sub nr._ , plângerea contravențională formulată de petentul S. I. P., în contradictoriu cu intimatul P. M. CONSTANTA, prin care acesta a solicitat anularea procesului-verbal . nr._ întocmit de agenții constatatori din cadrul Primăriei M. C. – Direcția Poliția Locală la data de 20.03.2013.
În motivarea cererii, petentul a învederat că cele consemnate în procesul verbal nu sunt conforme cu realitatea, arătând că, în data respectivă, efectua o cursă în regim taxi la solicitarea clientei care era însoțită de 2 copii minori, aflați în autoturismul taxi, cursa având ca punct final ., și a fost nevoit să oprească la locul indicat de client, asigurându-se în prealabil că nu perturbă traficul în zonă.
Plângerea nu a fost întemeiată în drept, dar prin concluziile orale formulate în fața instanței de judecată la termenul de judecată din data de 26.08.2013 a învederat instanței că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art.20 pct.4 din Legea 38/2003. În drept plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile 20 pct. 4 din Legea 38/2003..
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, este scutită și de plata timbrului judiciar.
Intimatul legal citat nu a formulat întâmpinare, dar a depus la dosarul cauzei transcrierea mecanică a procesului verbal contestat și raportul agentului constatator. A solicitat obligarea petentului la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat.
În temeiul art.255 și 258 C.pr.civ., instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, considerând-o pertinentă, concludentă și utilă pentru soluționarea cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit de agenții constatatori din cadrul Primăriei M. C. – Direcția Poliția Locală la data de 20.03.2013, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională de 150 lei, reținându-se că, în data respectivă a oprit voluntar autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ pe banda I de circulație a străzii I.L. C. în dreptul altor autoturisme parcate regulamentar în parcare, contravenție prevăzută de art. 63 alin. 5 din R.A.O.U.G. 195/2002, și sancționată de art. 99 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului verbal atacat
Instanta retine ca deși, în dreptul nostru intern, contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare ”Convenția”). La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței acesteia, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Astfel, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul.
Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise, în măsura în care instanța respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Instanța constată că agentul constatator a observat personal autoturismul condus de contestator și a avut posibilitatea de a aprecia dacă acesta respectă sau nu regulile de circulație
Potrivit disp. art. 20 pct. 4 din Lg.38/2003 prevăd că „Pentru îmbarcarea sau debarcarea unui client, taxiurile pot opri și pe drumurile publice cu restricții privind oprirea, cu excepția locurilor periculoase, cu condiția să nu fie perturbată circulația prin această manevră.”
Întrucât din probele administrate rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul - verbal, în sensul că petentul a arătat că oprise pentru a coborî din taxi clienta însoțită de 2 copii minori pentru a coborî din taxi, instanța reține că acțiunea petentului, nu constituie contravenție, întrucât nu a obstrucționat și nu a perturbat traficul pietonal și circulația celorlalte vehicule, aceste aspecte nefiind reținute nici în cuprinsul procesului verbal contestat.
Deși petentul nu a administrat nicio proba, instanta constata ca afirmatiile acestuia sunt sustinute de cuprinsul procesului verbal contestat și de raportul agentului constatator, din acestea reținându-se faptul că, intimatul nu a făcut dovada că acesta era oprit în zona în care era interzisă oprirea și nici nu a făcut dovada în acest sens prin alte mijloace de probă.
Instanța reține în concluzie că, raportat la situația de fapt descrisă coroborată cu documentația pe care intimatul a depus-o ca fiind cea care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție contestat, intimatul nu a probat, fără dubiu, savârșirea contravenției de către petent, nefiind detaliate împrejurările care pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate și făcând aplicare principiilor in dubio pro reo (dubiul profită învinuitului) și in dubio quod minimum in dubio quod mitrius (în caz de îndoială, se ia în considerare ceea ce este mai puțin împovărător), plângerea urmează a fi admisă, cu consecința anulării Procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției individualizat prin . și nr._ întocmit de Primăria M. C. – Direcția Poliția Locală la data de 20.03.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul S. I. P. domiciliat în C. ., județul constanța și domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură la familia S. D. din C., . la B. nr.3, județul C., formulată în contradictoriu cu intimatul P. MUNICPIULUI C. cu sediul în C., ., județul C..
Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit de Primăria M. C. – Direcția Poliția Locală la data de 20.03.2013.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.08.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. A. I. M. DĂNUȚA M.
M.M. 28 August 2013
Red. Jud. G.A. I./2ex/ 03.10.2013
Emis 2 comunicări, la data de ..
| ← Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 01/2013. Judecătoria... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
