Partaj judiciar. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 20-12-2013 în dosarul nr. 19726/212/2010
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2013
Ședința publică din data de 20.12.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: G. M.
GREFIER: C. B.
Pe rol, soluționarea cererii de chemare în judecată având ca obiect „ieșire din indiviziune”, cerere formulată de către reclamanții C. L. și C. S., ambii cu domiciliul procesual ales la avocat S. E., în Năvodari, ., jud. C., în contradictoriu cu pârâții C. D. și C. V., ambii cu domiciliul în C., ., jud. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 15.11.2013 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Completul de judecată, pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 22.11.2013, iar ulterior, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu prevederile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 29.11.2013, 06.12.2013, 13.13.2013 și 20.12.2013 când, în aceeași compunere,
JUDECĂTORIA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 17.05.2010, sub număr dosar_/ 212/ 2010 (vol. I, f. 2-3), reclamantul C. L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții C. D., C. V. și C. S., ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul reprezentat de construcția situată în C., ., jud. C., alcătuită din 3 camere și dependințe.
În motivarea cererii, reclamantul arată că a dobândit proprietatea asupra imobilului în cotă de ¼, prin moștenire de pe urma decesului tatălui său, C. I., potrivit certificatului de moștenitor emis de B.N.P. „M. M.” sub nr. 756/ 13.05.1991. Conform acelui certificat, moștenitorii defunctului C. I. sunt tocmai părțile din prezenta cauză.
Bunul imobil a fost evaluat provizoriu la 1000 lei.
În drept, au fost invocate prevederile art. 728 și art. 584 Cod civil, iar în susținere au fost depuse înscrisuri (vol. I, f. 4-6).
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 50 lei (vol. I, f. 20).
Pârâții C. D. și C. V. au formulat întâmpinare și cerere reconvențională (vol. I, f. 22-23), solicitând respingerea acțiunii. Pe cale reconvențională au solicitat ca instanța să dispună:
- completarea masei partajabile cu suprafața de 100 mp teren aferent construcției indicate în cererea introductivă de instanță;
- să se constate că pârâții-reconvenienți au dobândit, pe calea accesiunii artificiale imobiliare, dreptul de proprietate asupra construcțiilor C2 și C3 situate la aceeași adresă, din C., .;
- să fie obligați pârâții C. L. și C. S. la plata sumei de 1500 lei, reprezentând creanță rezultată din plata impozitelor aferente întregului imobil;
- să se dispună ieșirea din indiviziune prin formarea a două loturi, dintre care un lot să fie atribuit pârâților C. L. și C. S., iar celălalt lot către pârâții-reconvenienți C. D. și C. V., cu menținerea acestora în stare de indiviziune, conform cotelor deținute de părți.
Precizează pârâții-reconvenienți că imobilul construcție C1 a fost edificat în baza autorizației de executare lucrări nr. 5707/ 1975, iar construcțiile anexe C2 și C3 au rezultat prin recompartimentarea camerelor astfel edificate.
Se învederează faptul că cei doi pârâți-reconvenienți sunt fii ai defunctului C. I., rezultați din căsătoria acestuia cu prima soție, iar reclamantul-pârât C. L. este fiul pârâtei C. S., pe care defunctul l-a recunoscut ulterior încheierii căsătoriei cu aceasta.
Construirea locuinței s-a făcut în perioada 1975-1976, contribuția majoritară având-o defunctul, aducându-și aportul și rudele acestuia, între care și pârâții-reconvenienți.
Prin prisma contribuției la ridicarea construcției, se solicită ca instanța să analizeze întinderea drepturilor cuvenite părților.
Asupra terenului de la acea adresă, în suprafață de 100 mp, a fost emis - pe numele părților litigante - Ordinul Prefectului nr. 577/ 21.07.2008, prin care a fost atribuit în proprietate respectivul teren.
Mai arată pârâții-reconvenienți că între părți a intervenit, în fapt, un partaj de folosință, C. D. și C. V. locuind într-una dintre camere și într-o magazie.
În drept, au fost invocate prevederile art. 111, 115-120 și 6735 Cod procedură civilă, precum și art. 652, 669, 728 și 741 Cod civil.
În susținere au fost depuse înscrisuri (vol. I, f. 24-49).
Cererea-reconvențională a fost timbrată cu timbru judiciar de 3 lei și taxă judiciară de timbru de 131 lei (vol. I, f. 56), iar apoi cu timbru judiciar de 3 lei și taxă judiciară de timbru de 91 lei (vol. I, f. 89).
În cauză au fost administrate următoarele probe:
- proba cu înscrisuri;
- proba testimonială, fiind ascultați martorii P. V. (vol. I, f. 98), G. M. (vol. I, f. 99) și B. Tana (vol. I, f. 100);
- proba cu interogatoriul pârâtei C. S. (vol. I, f. 101-103);
- proba cu expertiza tehnică imobiliară, fiind întocmite lucrări tehnice de specialitate după cum urmează: raport de expertiză (vol. I, f. 138-153), supliment la raportul de expertiză (vol. I, f. 215-224) și răspuns la obiecțiunile părților (vol. II, f. 21-24), toate întocmite de către expertul B. D.; raport de expertiză (vol. II, f. 74-86; 97-115), raport de expertiză refăcut (vol. II, f. 128-138), raport de expertiză refăcut și răspuns la obiecțiunile părților (vol. II, f. 152-161), răspuns la obiecțiunile părților (vol. II, f. 175-181), toate întocmite de către expertul M. V.;
- cercetarea la fața locului (vol. II, f. 148-149).
Totodată, au fost depuse la dosar înscrisuri utile cauzei, de către Primăria Municipiului C. (vol. II, f. 5-20), referitoare la situația juridică a imobilului, precum și de către Instituția Prefectului - Județul C. (vol. I, f. 69-89), referitoare la Ordinul 557/ 21.07.2008.
La termenul de judecată din data de 13.12.2011 instanța, constatând că între părți există neînțelegeri cu privire la cotele dreptului de proprietate asupra bunului imobil, a pus în discuție necesitatea pronunțării unei încheieri de admitere în principiu, încheiere ce a fost dată la 20.12.2011 (vol. I, f. 191-192).
Prin încheierea de admitere în principiu, având așadar caracter interlocutoriu, Judecătoria a reținut că masa partajabilă se compune din terenul în suprafață de 100 mp, situat în mun. C., ., teren ce a fost acordat în proprietatea părților prin Ordinul nr. 577/ 21.07.2008, emis de Instituția Prefectului – Jud. C., precum și construcțiile edificate pe acest teren, în baza autorizației pentru executare lucrări nr. 5702/ 12.02.1975, emisă de Consiliul Popular al Municipiului C..
În ceea ce privește cererea părților privind partajul de folosință asupra terenului proprietate a Municipiului C. și asupra construcțiilor aflate pe acest teren, Judecătoria a apreciat că nu poate dispune partajarea decât în măsura în care părțile ar face dovada existenței unui titlu în baza căruia folosesc respectivele bunuri.
Totodată, s-au reținut cotele părților astfel: 5/8 pentru C. S.; 1/8 pentru C. V.; 1/8 pentru C. (fostă I.) D.; 1/8 pentru C. L..
La termenul de judecată din data de 12.06.2012 pârâții-reconvenienți au renunțat ca cererea lor privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra construcțiilor C2 și C3, pe calea accesiunii artificiale imobiliare, instanța luând act de această renunțare.
La termenul din 11.09.2012 pârâții-reconvenienți au suplimentat timbrajul capătului lor de cerere privind dreptul de creanță, cu taxa de timbru de 131 lei (vol. II, f. 33). Totodată, instanța a luat act de renunțarea acestora la cererea privind partajarea terenului în suprafață de 100 mp, deținut în coproprietate de părți.
La rândul său, reclamantul C. L. a suplimentat timbrajul acțiunii cu taxa de timbru de 3133 lei și cu timbru judiciar de 5 lei (vol. II, f. 42-44).
La termenul din data de 09.10.2012, avocatul ales de C. L. și C. S. (vol. I, f. 180) a precizat cadrul procesual al cauzei, în sensul că părțile pe care le reprezintă au interese comune, având așadar, deopotrivă, calitate procesuală activă.
Analizând materialul probator al dosarului, instanța reține următoarele:
Prin încheierea de admitere în principiu pronunțată în cauză, conform prevederilor art. 6736 Cod procedură civilă, la data de 20.12.2011 (vol. I, f. 191-192), au fost admise, în parte și în principiu, cererea de chemare în judecată și cererea reconvențională, instanța reținând cu acea ocazie, între altele:
„Defunctul C. I. a decedat la data de 17.09.1991, fiind emis de pe urma acestuia certificatul de moștenitor nr. 756/ 13.05.1993 (fila nr. 5), potrivit căruia au rămas drept moștenitori: C. S. – soție supraviețuitoare, având cota de ¼ din masa succesorală; C. V. – fiu, având cota de ¼ din masa succesorală; C. (fostă I.) D. – fiică, având cota de ¼ din masa succesorală; C. L. – fiu, având cota de ¼ din masa succesorală.
Masa succesorală rămasă de pe urma defunctului, potrivit aceluiași certificat de moștenitor, era compusă din cota indiviză de ½ din dreptul de proprietate asupra bunului imobil – construcție, situat în mun. C., ., precum și din aceeași cotă din dreptul de proprietate asupra unui bun mobil - autoturism.
Construcția, alcătuită din patru camere, hol și baie (individualizată prin raportul de expertiză cu indicativul C1), a fost edificată în baza autorizației pentru executare lucrări nr. 5702/ 12.02.1975, emisă de Consiliul Popular al Municipiului C..
Terenul, în suprafață de 100 mp, pe care se află corpul de clădire C1 a fost atribuit tuturor părților din prezenta cauză, în proprietate, prin Ordinul nr. 577/ 21.07.2008, emis de Instituția Prefectului – Jud. C..
Diferența până la 253,67 mp, cât folosesc în total părțile la aceeași adresă, reprezintă teren aflat în proprietatea unității administrativ - teritoriale.
Conform adresei O.C.P.I. nr. 3556/ 03.04.2008 (fila nr. 35), cele două construcții situate la aceeași adresă și individualizate prin indicativele C2 și C3 au fost edificate fără autorizație, părțile neputând face dovada dreptului de proprietate asupra acestora (...)
În ceea ce privește ieșirea din indiviziune asupra imobilelor deținute de părți, instanța observă că o asemenea cerere nu poate fi formulată decât de către coproprietari, în conformitate cu prevederile legale aplicabile (art. 728 – 799 cod civil din 1864 și art. 6731 – 67314 Cod procedură civilă). Prin urmare, instanța reține că masa partajabilă se compune din terenul în suprafață de 100 mp, situat în mun. C., ., teren ce a fost acordat în proprietatea părților prin Ordinul nr. 577/ 21.07.2008, emis de Instituția Prefectului – Jud. C.. De asemenea, în masa partajabilă vor fi incluse construcțiile edificate pe acest teren, în baza autorizației pentru executare lucrări nr. 5702/ 12.02.1975, emisă de Consiliul Popular al Municipiului C..
Cât privește cererea părților privind partajul de folosință asupra terenului proprietate a Municipiului C. și asupra construcțiilor aflate pe acest teren, Judecătoria apreciază că nu poate dispune partajarea decât în măsura în care părțile ar face dovada existenței unui titlu în baza căruia folosesc respectivele bunuri.”
Așadar, dezlegate fiind chestiunile privind compunerea masei partajabile și cotele deținute de părți din dreptul de proprietate asupra bunurilor ce compun această masă, având în vedere și faptul că, ulterior emiterii încheierii de admitere în principiu, pârâții-reconvenienți au renunțat la cererea lor privind partajarea terenului în suprafață de 100 mp, instanța are a se pronunța prin hotărârea de față cu privire la modul de partajare a bunului imobil reprezentat de construcția C1 edificată pe acel teren, din C., ., dar și cu privire la creanța de 1500 lei pretinsă de pârâții-reconvenienți.
Față de cererea acestora din urmă referitoare la partajul de folosință asupra bunurilor imobile aflate la aceeași adresă, dar care nu sunt deținute de părți în proprietate, cerere reiterată cu ocazia concluziilor formulate pe fondul cauzei, instanța observă că, prin încheierea de admitere în principiu, a apreciat că nu se poate dispune în acest sens „decât în măsura în care părțile ar face dovada existenței unui titlu în baza căruia folosesc respectivele bunuri”. Un argument suplimentar acestei soluții îl constituie dispozițiile art. 639 din Codul civil adoptat prin Legea nr. 287/ 2009, care fac referire expresă la caracterul de bun comun cu privire la care se poate face un partaj de folosință, fie pe cale amiabilă, fie pe cale judecătorească. Chiar dacă în cauza pendinte nu se aplică prevederile noului Cod civil, totuși evocarea acestor dispoziții legale este importantă pentru a observa voința legiuitorului în ceea ce privește sfera de aplicare a regulilor partajului de folosință, dat fiind că legea civilă anterioară (Codul civil din 1864, incident în cauză) nu face referire la o astfel de instituție.
În ceea ce privește cererea de sistare a stării de indiviziune, instanța reține următoarele:
Conform art. 728 Cod civil din 1864 „Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Un coerede poate oricând cere împărțeala succesiunii, chiar când ar exista convenții sau prohibiții contrare.”
De asemenea, potrivit art. 6735 alin. 2 Cod procedură civilă „Instanța va face împărțeala în natură. În temeiul celor stabilite potrivit alin. 1, ea procedează la formarea loturilor și la atribuirea lor. În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă de bani”, iar în conformitate cu prevederile art. 6739 din același cod „La formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.”
Așadar, împărțeala sau partajul este operațiunea prin care se atribuie fiecărui coproprietar o parte diviză, determinată materialmente din lucru, în loc de partea indiviză, abstractă, pe care o avea până atunci, valoarea părții divize fiind proporțională și echivalentă cu cea a părții indivize anterioare, prin împărțeală punându-se capăt indiviziunii.
Dacă este posibil, partajul se va face în natură iar numai dacă prin împărțeala în natura s-ar ajunge la o fărâmițare excesivă, împărțeala se va realiza prin atribuirea bunului coindivizarului celui mai îndreptățit, cu obligația pentru acesta din urmă de a plăti o sultă celorlalți coindivizari care să fie egală cu cota-parte ce i se cuvine fiecăruia.
Având în vedere cele anterior reținute, concluziile expertizelor administrate în cauză și criteriile impuse de art. 6739Cod procedură civilă, văzând totodată că voința părților litigante nu concordă, instanța apreciază că cea mai potrivită modalitate de împărțeală constă în formarea a două loturi, după cum urmează:
- lotul C1A, în suprafață de 78,98 mp, alcătuit din cameră de zi, două dormitoare, baie, hol și marchiză, delimitat prin punctele M-N-O-P-R-S-M în planșa nr. 1R - anexă la raportul de expertiză tehnică judiciară refăcut, întocmit în cauză de către expertul M. V. (vol. II, f. 161), va fi atribuit reclamanților C. L. și C. S.;
- lotul C1B, în suprafață de 20,88 mp, alcătuit din bucătărie și un dormitor, delimitat prin punctele N-O-P-T-N în planșa nr. 1R - anexă la raportul de expertiză tehnică judiciară refăcut, întocmit în cauză de către expertul M. V. (vol. II, f. 161), va fi atribuit pârâților-reconvenienți C. D. și C. V..
Suprafața totală a construcției de împărțit este de 99,96 mp și, întrucât valoarea loturilor astfel formate nu este corespunzătoare cotelor deținute de părți, reclamanții vor fi obligați să plătească pârâților o sultă valorică de 3505 lei, astfel cum s-a determinat prin același raport de expertiză.
Această variantă este considerată de instanță ca fiind cea mai potrivită, dintre toate variantele identificate de experții judiciari, pentru a satisface criteriile impuse de art. 6739, în raport de toate datele speței, dat fiind că atât reclamanții cât și pârâții-reconvenienți au nevoie de locuință și, mai cu seamă, de cotele deținute de păți. Astfel, suprafața de 20,88 mp care va reveni pârâților-reconvenienți este cea mai apropiată de cota deținută de aceștia din dreptul de proprietate asupra clădirii (2/8), reclamanților revenindu-le suprafața de 78,98 mp - cea mai apropiată dintre cele propuse de experți față de cota de 6/8 deținută de C. L. și C. S..
În plus, instanța găsește că această modalitate de partajare nu este de natură a împiedica folosința liniștită a imobilului, în continuare, astfel cum insinuează reclamanții, expertul oferind soluții și cu privire la formarea unor căi de acces distincte în locuință.
Asupra cererii pârâților-reconvenienți de obligare a reclamanților la plata sumei de 1500 lei, reprezentând creanță rezultată din achitarea impozitelor aferente întregului bun succesoral, se constată că se încearcă dovedirea acesteia cu înscrisurile depuse la dosar, reprezentând înștiințări de plată și chitanțe emise de S.P.I.T. în perioada 2008-2010 (vol. I, f. 24-34). Conform acestor dovezi C. V. a achitat impozit aferent clădirii din ., după cum urmează: 91 lei pentru anul 2010 (f. 25); 76 lei pentru anul 2009 (f. 26); 42 lei pentru anul 2008 (f. 27); 44 lei pentru anul 2009 (f. 29). Așadar, în total, pârâții-reconvenienți dovedesc plata, cu acest titlu, a sumei de 253 lei. Celelalte sume plătite potrivit chitanțelor depuse la dosar reprezintă alte taxe (taxă habitat, impozit teren), care nu au legătură cu bunul imobil de împărțit.
Or, coproprietarii unui bun trebuie să participe, corespunzător cotei din dreptul de proprietate pe care o dețin asupra acelui bun, la cheltuielile făcute pentru conservarea/ repararea bunului
Prin urmare, din suma totală de 253 lei, o cotă de 6/8 trebuie suportată de către reclamanții-pârâți, respectiv 189.75 lei. Sub acest aspect, instanța are în vedere și răspunsul reclamantei-pârâte C. S. la întrebarea nr. 23 din interogatoriul ce i-a fost administrat (vol. I, f. 102).
Față de toate aceste considerente, instanța va admite în parte cererea de chemare în judecată și cererea reconvențională, dispunând în sensul celor anterior reținute.
Cu privire la cheltuielile de judecată, dat fiind faptul că partajul profită tuturor părților litigante, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 277 Cod procedură civilă, imputând în mod corespunzător cotelor deținute de părți din dreptul de proprietate aceste cheltuieli.
Se constată astfel că reclamanții justifică cheltuieli totale de 3588 lei, compuse din 3183 lei - taxă judiciară de timbru, 5 lei - timbru judiciar, 400 lei - onorariu de expert. La rândul lor, pârâții-reconvenienți au efectuat cheltuieli, în legătură cu partajul, în valoare de 2300 lei, constând în onorariu de expert (800 lei) și onorariu de avocat (1500 lei).
Rezultă așadar că părțile au realizat cheltuieli judiciare în legătură cu partajul în valoare totală de 5888 lei, 6/8 din această valoare, reprezentând 4416 lei, impunându-se a fi suportată de către reclamanți. Cum aceștia au plătit deja 3588 lei, înseamnă că vor trebuie să plătească pârâților-reconvenienți suma de 828 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Totodată, pârâții-reconvenienți au plătit taxa de timbru de 222 lei și timbrul judiciar de 3 lei, corespunzătoare cererii reconvenționale, din care numai valoarea de 19.97 lei se justifică, fiind corespunzătoare pretențiilor admise de instanță.
Concluzionând asupra cheltuielilor de judecată, instanța va obliga reclamanții-pârâți să plătească pârâților-reconvenienți suma de 847.97 lei, cu acest titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
JUDECĂTORIA, ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții C. L. și C. S., ambii cu domiciliul procesual ales la avocat S. E., în Năvodari, ., jud. C., în contradictoriu cu pârâții C. D. și C. V., ambii cu domiciliul în C., ., jud. C..
Admite în parte cererea reconvențională formulată de către pârâții–reconvenienți C. D. și C. V..
Dispune ieșirea din indiviziune asupra bunului imobil reprezentat de construcția C1 în suprafață construită de 99,86 mp, situată în C., ., jud. C., care va fi împărțit în două loturi, după cum urmează:
-lotul C1A, în suprafață de 78,98 mp, alcătuit din cameră de zi, două dormitoare, baie, hol și marchiză, delimitat prin punctele M-N-O-P-R-S-M în planșa nr. 1R - anexă la raportul de expertiză tehnică judiciară refăcut, întocmit în cauză de către expertul M. V., va fi atribuit reclamanților C. L. și C. S.;
- lotul C1B, în suprafață de 20,88 mp, alcătuit din bucătărie și un dormitor, delimitat prin punctele N-O-P-T-N în planșa nr. 1R - anexă la raportul de expertiză tehnică judiciară refăcut, întocmit în cauză de către expertul M. V., va fi atribuit pârâților-reconvenienți C. D. și C. V..
Respinge, ca inadmisibilă, cererea pârâților-reconvenienți privind partajul de folosință cu privire la celelalte bunuri imobile situate în C., ..
Obligă reclamanții-pârâți să plătească pârâților-reconvenienți suma de 189.75 lei, reprezentând cheltuieli efectuate cu conservarea imobilului reprezentat de construcția C1, situat în C., ., proporțional cotei-părți din dreptul de proprietate asupra bunului.
Obligă reclamanții-pârâți să plătească pârâților-reconvenienți suma de 3505 lei, cu titlu de sultă.
Obligă reclamanții-pârâți să plătească pârâților-reconvenienți suma de 847.97 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.12.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
G. M. C. B.
red. jud. G.M. 20.12.2013
thn. red. C.B.06.01.2014/ 6 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9273/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 20/2013.... → |
|---|
