Plângere contravenţională. Sentința nr. 11/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 11/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 11-10-2013 în dosarul nr. 13803/212/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECATORIA CONSTANTA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 11 octombrie 2013
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: B. A. D.
GREFIER: S. P.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe contestatorul G. G. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. – SERVICIUL RUTIER C. având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile și susținerile părților asupra fondului au avut loc în cadrul ședinței de judecată din data de 4 octombrie 2013, fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere a deliberat următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.03.2013 sub nr._, petentul G. G., a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul IPJ C., ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal de contravenție ., nr._ din data de 22.05.2013, exonerarea de la plata amenzii contravenționale cu care a fost sancționat.
În fapt, petentul reclamă că în data de 22.05.2013 în timp ce conducea autoturismul personal a fost oprit de organele de poliție fiind sancționat contravențional pentru că nu avea cuplată centura de siguranță. Totodată reclamantul susține că a suferit o intervenție chirurgicală fiindu-i interzis portul centurii de siguranță depunând înscrisuri doveditorare în acest sens.
În drept, petentul și-a întemeiat cerere pe dispozițiile OG 2/2001.
La data de 25.06.2013 intimatul a depus întâmpinare (f.14) prin care susținut, că deși petentul a menționat la rubrica obiecțiuni că nu poate purta centura de siguranță din cauza unei intervenții chirurgicale, la momentul sancționării contravenționale acesta nu avea asupra sa un înscris doveditor in acest sens.
La termenul de judecată din 04.10.2013 instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator instanța constată următoarele:
La data de 22.05.2013, numitul G. G. a fost sancționat contravențional prin procesul verbal de contestat, întrucât în timp ce se deplasa cu autoturismul personal nu ar fi purtat centura de siguranță.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal invocat, instanța reține că acesta a fost legal întocmit, fiind evidențiate în cuprinsul său, toate elementele prevăzute de art. 17 alin. din OG nr. 2/2001, care pot fi analizate și din oficiu, și pe cale de consecință constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute limitativ de art. 17 din OG nr. 2/2001, astfel cum s-a statuat prin decizia de recurs în interesul legii nr. XXII/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Conform procesul verbal ., nr._ din data de 25.05.2013 petentul a fost sancționat pentru că nu purta centură de siguranță în timpul efectuării deplasării cu autotursmul, faptă prev. de art. 36 alin.1 din OUG 195/2002.
Astfel instanța constată că, referitor la îndeplinirea condițiilor de fond, încadrarea juridică dată faptei prin raportare la situația de fapt descrisă de agentul constatator, este corectă, iar sancțiunile aplicate se încadrează în limitele prevăzute de textul incriminator.
În lumina jurisprudenței CEDO, contravențiile sunt încadrate în sfera ”acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 CEDO. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat în jurisprudența sa (Cauza Maszini c. României – hotararea din 21.09.2006, Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei) că normele juridice ce sancționează astfel de fapte au caracter general și că urmăresc un scop preventiv și represiv, aceste criterii fiind suficiente pentru a stabili că fapta în discuție are, în sensul art. 6 din Convenție, caracter penal. Ca o consecință a aplicării în cauză a dispozițiilor art. 6 din Convenție prezentul litigiu trebuie să ofere și garanțiile procesuale recunoscute și garantate de acest articol. Pe cale de consecință trebuie recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 al Convenției, printre care și prezumția de nevinovăție. În ceea ce privește reglementare în cadrul legislației interne ca procedură administrativă aceea a plângerii împotriva procesului verbal de contravenție, Curtea arată în mod clar și constant că, indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie sã beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale. (A. împotriva României, cauză în care statul a fost condamnat pentru nerespectarea principiului prezumiei de nevinovăție)
Față de cele expuse mai sus, instanța concluzionează că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției iar acesta beneficează de toate garanțiile prevăzute de aceasta inclusiv de prezumția de nevinovăție, principiu prin care se evită eventualele abuzuri din partea autorităților. Astfel, ca o consecință, sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator, iar petentul trebuie să facă dovada contrară doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoiala rezonabilă.
În ceea ce privește constatarea în mod direct a faptei de către agentul constatator, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat în cauza A. c. României faptul că în orice sistem legal operează prezumții de fapt sau de drept, iar Convenția nu interzice, în principiu, astfel de prezumții, dar acestea trebuie să respecte anumite limite rezonabile, în funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus petentul.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă în condițiile în care persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor.
Astfel precesele verbale încheiate de pe baza contatărilor persoanle ale agentului constatator se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, o interpretare contrară fiind de natură să face excesiv de oneroasă obligația statului de proba veridicitatea celor reținute în sarcina contravenientului.
Cu privire la procesul verbal încheiat de către organele de poliție la data de 25.05.2013, instanța reține că în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, respectiv de un lucrător al poliției rutiere pe baza unor constatări personale, trebuie sa i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt dând efect unei prezumții relative în ceea ce privește legalitatea și temeincia celor sancționate.
Totuși instanța are obligația, ca atunci când are posibilitatea reală, să verifice dacă situația de fapt a fost în mod corect reținută de agentul constatator, urmărind a stabili în definitiv dacă sancțiunea aplicată este are suport faptic sau nu, o altfel de atitudine echivalând cu interzicerea accesului la justiție a petentului.
Astfel instanța constată că la dosarul cauzei petentul a depus adeverința medicală nr. 454/15.02.2013 în care este menționată împrejurarea că petentul a suferit o intervenție chirurgicală în urma căruia îi este recomandat să nu poarte centura de siguranță atunci când se deplasează cu autoturismul.
Conform art. 1 din O.G. 2/2001 constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București, iar art. 14, alin. 1 al aceluiași act normativ stabilește că, caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilității, beției involuntare complete, erorii de fapt, precum și infirmității, dacă are legătură cu fapta săvârșită.
Având in vedere adeverința medicală de la dosar instanța constată că fapta contravențională nu a fost săvârșită cu vinovăție de către petent acesta nepurtând centura de siguranță din motive ce nu îi sunt imputabile, astfel încât, lipsind unul din elemente constitutive ale contravenției va admite plângerea formulată de numitul G. G. și, în consecință va dispune anularea procesului verbal ., nr._/22.05.2013 și exonerarea petentului de la plata amenzii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul G. G., cu domiciliul în C., ., ., . în contradictoriu cu intimata I. Județean de Poliție C..
Dispune anularea procesului verbal ., nr._ încheiat de intimata I.P.J. C. la data de 22.05.2013 și înlăturarea tuturor măsurilor dispuse prin acesta.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.10.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. A. D. S. P.
Red. și tehnored. Jud. B.A.D.
Gref. S.P.
Ex. 4/14.10.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8041/2013. Judecătoria CONSTANŢA | Somaţie de plată. Sentința nr. 8057/2013. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
