Plângere contravenţională. Sentința nr. 31/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 31/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 31-10-2013 în dosarul nr. 3813/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 31.10.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. A.
GREFIER: M. D.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul C. C. cu domiciliul în CONSTANTA, .. 2, .. C, ., jud. C. și pe intimatul I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA cu sediul în C., având ca obiect plângere contravențională CP_.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 21.10.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta. La acel termen de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru 28.10.2013, pentru data de 31.10.2013, dată la care a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.02.2013 sub nr._, petentul C. C. a solicitat în contradictoriu cu intimatul IPJ C. –Serviciul Rutier anularea procesului - verbal . nr._ din data de 29.01.2013 și implicit a sancțiunilor aplicate.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, în data de 29.01.2013, a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin.(3) lit. b) din OUG nr. 195/2002, reținânu-se în procesul verbal că nu a acordat prioritate de trecere unui pieton care traversa regulamentar.
Petentul a negat situația de fapt reținută în sarcina sa prin procesul verbal, susținând, în esență, că se afla un pieton în apropierea trecerii de pietoni pe celălalt sens de mers, dar nu se angajase în traversarea străzii.
De asemenea, petentul a susținut că lipsea indicatorul ” trecere de pietoni”, iar marcajul de pe suprafață părții carosabile era șters.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
În dovedire, petentul a depus copie a procesului verbal contestat( fila 3).
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995, este scutită și de plata timbrului judiciar.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată, arătând că fapta reținută în sarcina petentului corespunde realității, iar procesul verbal a fost în mod legal întocmit.
De asemenea, intimatul a depus documentația ce stă la baza întocmirii procesului- verbal( filele 12-22, respectiv 35-39 și 49), constând în: cinci fotografii radar efectuate în data de 29.01.2013, ora 11:46 cu aparatul de supraveghere video a traficului rutier montat pe auto cu nr. de înmatriculare MAI_, buletin de verificare metrologică a aparatului radar, copie a certificatului de omologare a aparatului radar, atestatul operatorului radar și înregistrarea video a contravenției, precum și transcrierea mecanică a procesului verbal contestat și cazierul auto al petentului.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002 și HG nr. 1391/2006. În temeiul art. 242 alin.(2) C.proc.civ., intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În cursul cercetării judecătorești, instanța a administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, iar pentru petent și proba testimonială cu martorul P. S., a cărui depoziție a fost consemnată și atașată la dosar.
Analizând înscrisurile dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul - verbal de contravenție . nr._ din data de 29.01.2013, petentul C. C. a fost sancționat contravențional cu amenda de 280 lei și sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere, pentru că în data de 29.01.2013, pe . auto marca Subaru cu nr. de înmatriculare_, iar la intersecția cu . acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversare pe marcajul pietonal, din partea dreaptă, pe sensul său de mers, faptă prevăzută și sancționată de art. 135 lit. h) din R.O.U.G. 195/2002, respectiv art. 100 alin.(3) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 R.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, termenul în care a fost formulată plângerea contravențională, instanța constată că a fost respectat termenul de 15 zile de la data comunicării procesului – verbal.
În ceea ce privește legalitatea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De altfel, instanța reține că petentul nu invocă motive de nulitate a procesului-verbal.
Cu privire la temeinicia procesului - verbal, instanța reține că deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul - verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Susținerile petentului în sensul că a fost sancționat pe nedrept urmează a fi respinse pentru motivele de mai jos.
Instanța reține că potrivit art.135 lit. h din R.A.O.U.G. 195/2002 conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații: pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului, iar conform art. 100 lit. b alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
Procesul verbal de contravenție contestat a fost încheiat în urma constatărilor efectuate ex propriis sensibus -„cu propriile simțuri”- de către agentul constatator din cadrul intimatului, dar fapta reținută în sarcina petentului a fost înregistrată și pe suport video, astfel că acesta face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie.
Motivul pentru care actele administrative se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie este încrederea că autoritatea statală, respectiv agentul constatator, consemnează cu exactitate și în mod obiectiv faptele pe care le constată, fără a denatura realitatea prin consemnarea părtinitoare sau neconformă adevărului a unor fapte.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum s-a statuat și în Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională de față în jurisprudența CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În cauză, petentul a avut posibilitatea efectivă să facă dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal de contravenție, însă acesta nu a reușit să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contravenție.
Din probele administrate în cauză, cu precădere din planșele foto depuse la dosar, precum și din înregistrarea video, reiese că situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal contestat corespunde realității. Instanța constată că cele cinci planșe fotografice sunt efectuate la un interval extrem de scurt (fiind efectuate la între 11:46:41-11:46:49), iar din succesiunea acestora rezultă că pietonul se afla în deplasare în momentul în care petentul a trecut cu mașina.
De asemenea, instanța reține că planșele foto au fost efectuate cu un aparat radar verificat metrologic și cu certificat de omologare, iar agentul principal de poliție T. F. deține un atestat de operator radar.
În ceea ce privește depoziția martorului audiat în cauză, instanța o înlătură având în vedere că nu se coroborează cu restul probelor administrate.
Având în vedere cele de mai sus arătate, instanța apreciază că procesul-verbal a fost legal și temeinic efectuat.
Sub aspect sancționatoriu, instanța reține că sancțiunea aplicată îmbină caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ. Instanța constată că au fost respectate criteriile din cuprinsul prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul - verbal.
Pe cale de consecință, având în vedere faptul că petentului i s-a aplicat minimul prevăzut de lege pentru contravenția reținută în sarcina acestuia, iar acetsa are o atitudine nesinceră în fațăa instanței, instanța apreciază că pentru corijarea petentului nu este suficientă aplicarea sancțiunii avertismentului.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța urmează să respingă plângerea contravențională și să mențină procesul-verbal de contravenție, având în vedere că a fost legal și temeinic întocmit.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de către petentul C. C. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C.- SERVICIUL RUTIER ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31.10.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
A. A. M. D.
M.D. 05 Decembrie 2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 27/2013. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 3464/2013. Judecătoria... → |
|---|
