Pretenţii. Sentința nr. 17/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 17/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 17-07-2013 în dosarul nr. 12181/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.3047
Dosar nr._
Sentința civilă nr.
Ședința din 17.07.2013
CAMERA DE CONSILIU
Completul compus din:
Președinte: M. R.
Grefier: M. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții, acțiune formulată de reclamanta . cu sediul în București, Calea Griviței nr.180, . în contradictoriu cu pârâta . cu sediul în C., ..
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită cu părțile .
Având în vedere prevederile art. 1029 C proc civ, conform cărora procedura cu privire la cererile cu valoare redusă este scrisă și se desfășoară în întregul ei în camera de consiliu, în prezenta cauză, față de înscrisurile depuse de către reclamantă, instanța nu apreciază a fi necesară prezența părților, astfel încât, față de împrejurările cauzei, nu sunt necesare dezbateri orale.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 08.05.2013 sub nr._, reclamanta . a chemat în judecată pe pârâta . SRL solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta la plata sumei de 8132,47 lei reprezentând contravaloare facturi neachitate.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că în contextul activității comerciale desfășurate de către ea, in cursul anului 2011, a furnizat debitoarei, la solicitarea acesteia, mărfuri constând in acumulatori auto.
Reclamanta a mai precizat că urmare a mărfurilor furnizate, a emis o . facturi fiscale acceptate expres la plata prin semnătura si ștampila reprezentantului societatii debitoare, cat si prin platile partale efectuate in cotul creanței.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1025- 1032 C proc civ .
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus în copie următoarele înscrisuri: situația drepturilor si obligațiilor neachitate, facturi fiscale, notificare.
Cererea a fost legal timbrată cu 50 lei taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar.
Parâta, legal citata, nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin facturile fiscale nr._/21.02.2011,_/09.02.2011,_/08.02.2011,_/19.01.2011semnate si stampilate de catre parata, reclamanta a livrat marfuri in valoare totala de_,09 lei.
În temeiul acestui raport obligațional contractual in forma simplificata, reclamanta a emis aceste facturi fiscale, și ca urmare a neachitării debitului in totalitate, reclamanta l- a notificat pe pârât în vederea achitării sumei de 8132,47 lei.
Instanța constată că reclamanta și-a întemeiat în drept cererea pe dispozițiile art. 1025- 1032 C proc civ, privind cererile cu valoare redusă.
Astfel, potrivit art. 1025 C proc civ, prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Reclamantul declanșează procedura cu privire la cererile cu valoare redusă prin completarea formularului de cerere și depunerea sau trimiterea acestuia la instanța competentă, prin poștă sau prin orice alte mijloace care asigură transmiterea formularului și confirmarea primirii acestuia. (2)Formularul de cerere se aprobă prin ordin al ministrului justiției și conține rubrici care permit identificarea părților, valoarea pretenției, indicarea probelor și alte elemente necesare soluționării cauzei.
(3)Odată cu formularul de cerere se depun ori se trimit și copii de pe înscrisurile de care reclamantul înțelege să se folosească (art. 1029 C proc civ.)
Art. 1030 C proc civ dispune că instanța va pronunța și redacta hotărârea în termen de 30 de zile de la primirea tuturor informațiilor necesare sau, după caz, de la dezbaterea orală. În cazul în care nu se primește niciun răspuns de la partea interesată în termenul stabilit la art. 1029 alin. (4), (6) sau (8), instanța se va pronunța cu privire la cererea principală sau la cererea reconvențională în raport cu actele aflate la dosar. Hotărârea primei instanțe este executorie de drept.
Potrivit art. 46 Cod comercial, obligațiunile comerciale se probează și cu facturi acceptate. Factura este un înscris care cuprinde elementele esențiale ale unei operațiuni comerciale: identitatea părților, cantitatea de marfa, calitatea, condiții de livrare etc. În privința forței probante, factura face dovada deplină împotriva emitentului și în favoarea aceluia ce o deține, adică a destinatarului. Factura poate sa facă dovada și în favoarea emitentului, dacă este acceptată de către destinatar.
În ceea ce privește debitul solicitat, așa cum s-a reținut anterior reclamanta a făcut dovada existenței creanței reprezentând contravaloarea marfurilor livrate paratei.
În aceste condiții, dat fiind faptul că în cauză raportul obligațional creat este unul contractual in forma simplificata, atâta vreme cât pârâta nu a făcut dovada intervenirii unei cauze de forță majoră sau a unui caz fortuit care să o exonereze de răspundere, dovada existenței creanței făcută de către reclamantă generează în temeiul art. 1082 C. civ. prezumția de culpă a pârâtului în ceea ce privește neîndeplinirea obligației:
Art. 1082 C. civ. – Debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate ca nu este rea-credință din parte-i, afara numai daca nu va justifica ca neexecutarea provine din o cauza străină, care nu-i poate fi imputată).
Dând eficiență acestei prezumții, instanta apreciază că se impune obligarea pârâtei la plata pretențiilor bănești solicitate de către reclamantă, având în vedere dispozițiile normative care stau la baza răspunderii contractuale (art. 969 -970 C. civ.) – dispoziții conform cărora convenția are față de părțile între care a intervenit efecte obligatorii, similare unui act normativ („pacta sunt servanda”):
Art. 969 C. civ. – Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Ele se pot revoca prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege.
Art. 970 C. civ. – (1) Convențiile trebuie executate cu bună-credință. (2) Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dau obligației, după natura sa.
Ca atare, instanța apreciază că pretențiile deduse judecății de către reclamantă sunt întemeiate, urmând a obliga pe debitor la plata sumei de 8132,47 lei reprezentând debit neachitat.
Având în vedere dispozițiile art. 453 C.pr.civ. și art 1031 C proc civ, privind culpa procesuală în declanșarea prezentului litigiu, pârâta va fi obligată și la plata sumei de 150,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta . cu sediul în București, Calea Griviței nr.180, . în contradictoriu cu pârâta . cu sediul în C., ..
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 8132,47 lei reprezentând debit neachitat.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 150,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare la Tribunalul C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.07.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
M. R. M. D.
Red.Jud.M.R.
Tehnored.M.D
4 ex/19.07.2013
| ← Anulare act. Sentința nr. 9268/2013. Judecătoria CONSTANŢA | Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 6581/2013.... → |
|---|
