Pretenţii. Sentința nr. 20/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 20/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 20-12-2013 în dosarul nr. 4662/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ Nr._
Ședința publică de la 20 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I. B.
Grefier E. G.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant . SRL cu sediul în C., ..45, jud. C. și pe pârât . SA cu sediul în București, sector 3, ..3, .>. cu sediul în C., ., nr.73, jud. C., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului, au avut loc în ședința publică din data de 17.12.2013 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea data ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 20.12.2013, când;
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14 02 12 2013, sub nr. indicat în antet reclamantul . SRL a chemat în judecată pe pârâții . SA și . solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata sumei de_,2 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparații conform facturii nr. 4401/17 11 2010 – dosar daună nr. CT1010DA001635.
Se solicită și obligarea pârâților la plata dobânzilor legale de la data punerii în întârziere și până la data plății efective precum și actualizarea debitului și a dobânzilor vu indicele de inflație corespunzător zile de efectuare a plății.
Se solicită și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, se arată că în baza contractului nr. 4477/21 05 2009 încheiat cu pârâtul Astra, a executat lucrările prevăzute la art. 8 din contract, adică a prestat lucrări de reparații la autoturismul pârâtului S. în urma constatărilor inspectorului de daune.
Mai arată reclamantul că și-a respectat obligațiile asumate prin contract, întrucât pe baza devizului emis, pârâtul Astra a emis acceptul la plată, iar ulterior reclamantul a emis factura nr. CTE 4401/17 11 2010, care trebuia achitată în maxim 20 de zile lucrătoare.
Mai arată că factura a fost acceptat la plată de către asigurător, a devenit scadentă la data de 08 12 2010, dar nu a fost plătită de acesta.
Odată cu cererea de chemare în judecată, reclamantul a depus înscrisuri.
În drept a invocat dispozițiile art. 1073 și 969 cod civil și art. 43 cod comercial.
Pârâtul Astra a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii reclamantului.
Susține pârâtul că lucrările de reparații au fost efectuate în temeiul unui contract încheiat de reclamant cu pârâtul S., acesta fiind beneficiarul reparațiilor.
Mai arată că aceea convenție de colaborare încheiată cu reclamantului și pe care acesta o invocă în cererea sa nu presupune altceva decât că asigurătorul va promova către clienți serviciile reclamantului, în limitele unui preț negociat al lucrărilor. Astfel, convenția nu obligă în mod nemijlocit Astra la preluarea obligațiilor de plată ale păgubitului.
În ce privește dosarul de daună arată că cererea de despăgubire a fost respinsă, întrucât experții proprii au statuat că evenimentul s-a petrecut în alte condiții decât cele descrise de păgubit. Ca urmare, a acestei constatări nu subzistă în sarcina sa plata către reclamant a sumelor reprezentând contravaloarea lucrărilor.
În susținerea celor afirmate prin întâmpinare pârâtul Astra a depus înscrisuri.
Pârâtul S. nu a depus întâmpinare și nici nu a formulat apărări.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâților.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Astra a fost respinsă de instanță prin încheierea din data de 12 06 2013.
Analizând cererea pe baza susținerilor părților, a probelor administrate precum și a normelor aplicabile instanța va reține următoarele.
Acțiunea reclamantului exercitată în contradictoriu cu pârâtul Astra este întemeiată în parte și se va admite ca atare pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.
Acțiunea exercitată în contradictoriu cu S. va fi respinsă ca urmare a soluției ce se va pronunța în acțiunea exercitată în contradictoriu cu pârâtul Astra.
Instanța reține că între reclamant și pârâtul Astra s-a încheiat sub nr. 4477/21 05 2009 un contract intitulat „convenție de colaborare”. În esență, obiectul convenție constă în asumarea de către reclamant a lucrărilor de reparații necesare a fi efectuate asupra unor vehicule în legătură cu care un asigurat Astra(poliță RCA) a provocat daune. Deși această, convenție nu este aplicabilă terțului păgubit, între cei doi semnatari se produc efecte obligaționale specifice, mai departe de declarațiile reciproce ce reprezintă în fapt acorduri de voință pe seama altor persoane.
Ca urmare a celor convenite, dacă păgubitul alege să efectueze reparațiile la reclamant potrivit recomandării asigurătorului, reclamantul adoptă o atitudine conform convenție, făcând oarecum abstracție de păgubit. Convenția este ocultă dacă ne raportăm la cel păgubit(întrucât presupune prețuri și soluții tehnice ori piese ce vor înlocui fără consultarea păgubitului), dar așa cum am arătat nu rămâne fără efecte față de asigurător dacă păgubitul acceptă îndemnul de a folosi serviciile reclamantului.
În cauza de față S. este păgubitul care a introdus mașina în service-ul reclamantului la recomandarea asigurătorului. Vehiculul a fost reparat, convenția operând, întrucât nici o opoziție din partea asigurătorului nu a fost formulată. Acceptul de plată a fost emis de asigurător potrivit art. 18 din contract, fără a se menționa vreun refuz cu privire la plată. Factura a fost emisă potrivit dispozițiilor art. 27 din contract, urmând ca în termen de 15 zile asigurătorul să efectueze plata. Asigurătorul, deși a inițiat întreg procesul de reparare ori nu l-a infirmat, a refuzat plata contravalorii lucrărilor invocând o fraudă din partea păgubitului, deși nu a adus acest fapt la cunoștința reclamantului așa cum convenise în contractul încheiat între cei doi și, din câte se pare, nu a înștiințat nici pe păgubit, pentru ca a acesta să fie în cunoștință de cauză cu privire la faptul că va trebui să plătească personal reparațiile.
Însă pentru cauza de față contractul de asigurare încheiat cu cel considerat culpabil de producerea avariilor vehiculului ce aparține lui S., nu are relevanță, orice chestiune derivată din acest contract, inclusiv ascunderea realității celor petrecute urmând a fi soluționată între S. și asigurător. Ceea ce este relevant pentru cauza de față este faptul că reclamantul a efectuat reparații la un vehicul, având reprezentarea că lucrarea îi va fi plătită de o persoană solvabilă, care din perspectiva lui și-a asumat obligația de plată, în temeiul unei convenții.
În concluzie, dar și ca un sumar a celor invocate și descrise cu titlu de apărare de pârâtul asigurător, un vehicul avariat de o persoană asigurată la Astra, este supus constatărilor asigurătorului, care fără a invoca existența unui motiv de ineficiență a contractului de asigurare, ori a unui motiv de exonerare de răspundere derivat din contract, „îl trimite în service” potrivit uzanțelor binecunoscute și convențiilor de colaborarea oficiale sau oculte(sub denumirea „unități agreate”) cu mesajul că se va plăti despăgubirea potrivit devizelor întocmite și acceptate, iar după efectuarea reparațiilor extrem de costisitoare, asigurătorul „descoperă” că declarațiile celor implicați în accident cu concordă și există suspiciunea fraudei. Prea târziu pentru ca reclamantul să nu efectueze reparațiile în condițiile stipulate.
În opinia asigurătorului, data refuzului nu are nici o relevanță, nu are relevanță nici faptul că păgubitul a fost de acord cu reparația tocmai pentru nu i s-a indicat nici un motiv de refuz al plății reparațiilor și dacă ar fi fost nevoit să le achite din resursele sale poate că nu ar fi trimis mașina spre a fi reparată, ori nu ar fi trimis-o în atelierul auto al reclamantului, nu are relevanță nici faptul că reclamantul probabil că nu ar fi acceptat o lucrarea atât de costisitoare(cel puțin piesele ce urmau a fi înlocuite trebuiai plătite furnizorului de către reclamant) fără a avea o garanție că va fi plătit și nu va deveni el însuși un păgubi. În opinia asigurătorului, oricât de multe afirmații ar face sau orice mesaj ar putea rezulta din conduita sa echivocă, oricât de costisitoare; oricât de multe și de sigure promisiuni ori asigurări s-ar fi dat atât păgubitului cât și celui care urma să facă reparația sau oricât de târziu ar descoperit un motiv, el nu are nici o răspundere întrucât în urma cercetărilor proprii ar rezulta că păgubitul încearcă fraudarea intereselor sale.
Prin urmare, conduita sa nu trebuie interpretată niciodată ca producătoare de efecte juridice opozabile, ci trebuie privite ca și simple manifestări de complezență și, deși, conduce păgubitul și persoana ce își asumă reparațiile către încheierea unui contract în executarea căruia fiecare dintre ei are o speranța justificată indusă: unul că nu va plăti costul reparațiilor, celălalt că acest cost va fi suport de o persoană ce prezintă garanția solvabilității, altfel nu ar fi fost de acord să repare în condițiile date.
Raționamentul logic descris(opinia asigurătorului) nu este corect juridic, în nici un caz nu este în spiritul principiilor dreptului nostru civil și nici al bunului simț.
În cauza de față, păgubitului nu i transmite în termeni clari, fără posibilitate de interpretare că va supune vehiculului reparațiilor pe riscul său întrucât acceptul inițial dat de inspectorul asigurătorului este sub condiția efectuării unor verificări ulterioare sau alte asemenea(care pot conduce la o soluție de refuz a plății), astfel în cât cel în cauză să își asume acest risc sau dimpotrivă să aștepte confirmările finale, astfel încât să nu cheltuiască bani pe care nu îi are și astfel să devină dator service-ului când avea alegerea să nu ajungă în această situație.
Situația este la fel de anormală și în ce privește relația cu service-ul auto. Acesta este interesat întrucât obținerea de profit din repararea mașinilor este rațiunea pentru care există, prin urmare conduita asigurătorului reprezintă un semnal ce îi induce seriozitate și confortul plății reparațiilor sau asumării plății de către o persoană ce prezintă garanții solide de solvabilitate(aceasta dacă în teorie despăgubirea se plătește celui îndreptățit).
Nimic nu împiedică pe asigurător să folosească dispozițiile regulamentare și să efectueze investigații proprii în legătură cu evenimentul evocat de asigurat și păgubit, acest termen fiind chiar de 3 luni, însă acest fapt, potrivit acelorași dispoziții trebuie adus la cunoștința păgubitului, tocmai pentru a decide dacă va supune vehiculul reparațiilor. Potrivit contractului încheiat cu reclamantul acest fapt trebuia adus și la cunoștința acestuia.
Pretențiile reclamantului nu au fost contestate sub aspectul cuantumului, de nici unul dintre pârâți, nici măcar formal. Prin urmare, cuantumul nu va mai face obiectul unor discuții speciale. Vom reține că pârâtul Astra a contestat însuși fundamentul pretențiilor reclamantului într-o acțiune judiciară îndreptată împotriva sa ca și atunci când nu ar avea calitate procesuală pasivă( excepție de altfel respinsa de instanță), fără un subsidiar relativ la întinderea pretențiilor.
Instanța va mai reține și faptul că într-o situație de genul în care se regăsesc părțile reprezintă un raport interdependent complex, contractul de asigurare în sine având o natură complexă.
Întrucât între service și asigurător o relație contractuală, ce a fost urmată ca atare, reclamantului nefiindu-i comunicate rezerve cu privire la efectuarea plății decât ulterior emiterii facturii, dispozițiile art. 969 cod civil 1864 sunt aplicabile.
Lipsa de diligență în a determina dacă își va asuma costul reparațiilor invocând clauze contractuale nu poate fi opusă reclamantului, iar asiguratului decât de la aducerii la cunoștință.
În cazul de față asigurătorul, printr-un prepus al său a făcut ca dispozițiile convenției de colaborare să fie aplicabile în sensul că și-a asumat față de acesta obligația de plăti contravaloarea reparațiilor.
Promisiunea de a plăti nu s-a făcut sub rezerva unei îndeplinirii unei condiții, ci necondiționat. Prin urmare, orice excepții poate invoca asigurătorul derivate din contractul de asigurare, acestea nu pot fi opuse reclamantului, întrucât acesta, pe de o parte nu este parte în contractul de asigurare, pe de altă parte între ele și asigurător s-a încheiat un contract separat. Important de reținut este că reclamantul a efectuat reparațiile în considerația celui ce urma să plătească și care prezenta garanții evidente de solvabilitate, eroarea în care s-ar fi aflat asigurătorul neputându-i-se opune.
Prin urmare, dispozițiile art. 969 cod civil sunt aplicabile, între părți a intervenit un contract consensual, valabil, iar asigurătorul va fi ținut să își respecte obligația asumată față de reclamant.
Convenția este valabilă, chiar în condițiile în care pârâtul afirmă că nu a „comandat efectuarea reparațiilor”, întrucât aceasta s-a născut de la data transmiterii promisiunii în sensul acoperii costurilor. Nu au relevanță apărările pârâtului în sensul că acceptul la plată nu angajează în mod automat și obligația de a plăti, prin invocarea de ordine, proceduri sau uzanțe proprii, întrucât nu sub această rezervă s-a transmis reclamantului asumarea plății reparațiilor. Mai mult decât atât, un profesionist în domeniul asigurărilor nu poate acționa neglijent, echivoc lăsând persoanele cu care interacționează să creadă că va adopta o anumită conduită pentru ca mai apoi printr-o simplă declarație să se dezică, iar acțiunile anterioare să rămână lipsite de efectele promise arătând abia ulterior că cea ce a promis inițial a fost sub condiție sau sub anumite rezerve, ci acțiunile sau conduita sa ce lasă cel puțin impresia că anumite efecte juridice se vor produce trebuie responsabilizată.
Astfel, în cauza de față, relativ la capătul de cerere principal, în concordanță cu cele reținute se va admite acțiunea reclamantului exercitată în contradictoriu cu asigurătorul Astra și se va dispune obligarea acestuia din urmă la plata sumei de_,2 lei.
În ce privește capătul de cerere relativ la dobânda legală și acest capăt de cerere este întemeiat. Dar având în vedere că reclamantul nu a precizat în concret data de la care pretinde plata acestor dobânzi se va avea în data introducerii acțiunii. Prin urmare, se va dispune obligarea pârâtului Groupama la la plata către reclamant a dobânzilor legale penalizatoare ce se vor calcula asupra sumei de_,2 lei potrivit dispozițiilor art. 3 din OG 13/2011 în forma în vigoare la data introducerii acțiunii - 14 02 2013, începând cu această dată și până la data plății efective.
În ce privește actualizarea cu indicele de inflație a sumelor pretinse de către reclamant, instanța va respinge acest capăt de cerere întrucât prejudiciul încercat ca urmare a neplății ori a plății cu întârziere va fi compensat prin obligarea pârâtului la plata dobânzilor legale penalizatoare, acestea din urmă îndeplinind aceeași funcție ca compensarea eventualului prejudiciu prin actualizarea cu indicele de inflație.
Întrucât în relația cu reclamantul, clauzele contractului de asigurare nu se aplică, asigurătorul se poate îndrepta împotriva celui pe care îl consideră răspunzător de plata pe care trebuie să o facă reclamantului, invocând contractul de asigurare ori un motiv de exonerare,
Relativ la cheltuielile de judecată instanța va reține că acestea sunt întemeiate și va dispune ca pârâtul Astra să plătească reclamantului suma de 810,8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată – taxă de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea exercitată de reclamantul . SRL cu sediul în C., ..45, jud. C. în contradictoriu cu . SA cu sediul în București, sector 3, ..3, .> Dispune obligarea pârâtului . SA la plata către reclamant a sumei de 11 658,2 lei reprezentând contravaloare servicii prestate.
Dispune obligarea pârâtului . SA la plata către reclamant a dobânzilor legale penalizatoare ce se vor calcula asupra sumei de_,2 lei potrivit dispozițiilor art. 3 din OG 13/2011 în forma în vigoare la data introducerii acțiunii - 14 02 2013, începând cu această dată și până la data plății efective.
Respinge capătul de cerere relativ la actualizarea sumei de plată și a dobânzilor legale cu indicele de inflație.
Dispune obligarea pârâtului . SA la plata către reclamant a sumei de 810,8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată – taxă de timbru și timbru judiciar.
Respinge acțiunea exercitată în contradictoriu cu pârâtul .> cu sediul în C., ., nr.73, jud. C..
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 20 12 0213.
P. GREFIER
A. I. B. E. G.
Red.jud.A.I.B./
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... | Somaţie de plată. Sentința nr. 5122/2013. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
