Pretenţii. Sentința nr. 3/2013. Judecătoria CONSTANŢA

Judecătoria CONSTANŢA - Sentințe și decizii civile / 2013

Sentința nr. 3/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 04-03-2013 în dosarul nr. 13313/212/2012

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal nr. 3047

Dosar civil nr. 13._

Sentința civilă nr. 3.117

Ședința publică din data de 04.03.2013

Completul constituit din:

Președinte: C. I.

Grefier: M. D.

Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect pretentii, acțiune formulată de reclamanta S.C. O. P. S.A., înmatriculată la O.R.C. sub nr.J40/8302/199, având cod unic de înregistrare_ și atribut fiscal RO, cu sediul în București, ., Sector 1, în contradictoriu pârâta C. Rădița, cu domiciliul în Năvodari, ., județ C..

La apelul nominal făcut în sedintă publică se prezintă pentru pârâtă av. D. C., cu delegație la dosar, lipsă fiind reclamanta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța constată că:

  1. la termenul de judecată din data de 21.01.2013, instanța a dispus menținerea în sarcina reclamantei a obligației de a face dovada plăților revendicate, respectiv ordine de plată, extras de cont bancar și dovada popririi (dacă aceasta există), precum și dovada fluctuației acestor sume din contabilitate, în copii certificate pentru conformitate prin aplicarea semnăturii și ștampilei precum și a vizei serviciului de contabilitate, iar aceasta nu s-a conformat.
  2. pentru prezentul termen de judecată, reclamanta nu a depus la dosarul cauzei nici un înscris în sensul arătat
  3. la data de 01.03.2013, B.E.J. Asociați S. C. A. și S. C. G. S. a remis instanței copia certificată pentru conformitate cu originalul după dosarul de executare nr.220/2009

Nemaifiind alte cereri de formulat, chestiuni prealabile de discutat, ori excepții de invocat, instanța pune în discuție cererile de probatorii.

Având cuvântul pe probe, reprezentantul convențional al pârâtei solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

În temeiul art.167 alin.1 C.proc.civ., instanța încuviințează atât pentru reclamantă, cât și pentru pârâtă proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind legală, pertinentă, concludentă și utilă justei soluționări a cauzei.

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de propus, instanța consideră cauza în stare de judecată și pune în discuție fondul cauzei.

Având cuvântul pe fondul cauzei, reprezentantul convențional al pârâtei solicită respingerea acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată. Arată că, deși au existat două cereri de executare silită, nu s-a procedat la executare în ambele dosare, neexistând două procese verbale de distribuire a sumelor consemnate prin poprire.

Arată că solicită comunicarea hotărârii la domiciliul ales, respectiv la Cabinet de Avocat D. C., în C., Bulevardul F., nr.80, vila CFR, apartament nr.3, județ C..

În conformitate cu dispozițiile art.150 C.proc.civ., instanța socotindu-se lămurită, declară închise dezbaterile, reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare.

INSTANȚA

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 25.05.2012, sub nr.13._, reclamanta S.C. O. P. S.A., înmatriculată la O.R.C. sub nr.J40/8302/199, având cod unic de înregistrare_ și atribut fiscal RO, cu sediul în București, ., Sector 1, a chemat în judecată pe pârâta C. Rădița, cu domiciliul în Năvodari, ., județ C., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună:

  1. obligarea pârâtei la restituirea sumei de 3.223,50 lei, reprezentând contravaloarea unei plăți executate silit fără niciun temei legal, actualizată cu rata inflației, de la data de 11.05.2009 și până la data restituirii integrale a sumei;
  2. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În motivarea cererii, societatea reclamantă a arătat că, prin Sentința civilă nr.1380/21.11.2008 pronunțată de Tribunalul C. în Dosarul nr.8._ , având ca obiect drepturi salariale, reclamanta a fost obligată la plata către pârâtă a unor sume reprezentând aprovizionare toamnă iarnă, iar prin Decizia civilă nr.232/CM/18.05.2010, Curtea de Apel C. a respins recursul declarat de reclamanta din prezenta cauză.

Reclamanta învederează instanței că suma solicitată a fost achitată pârâtei, în urma declanșării procedurii de executare silită. La cererea pârâtei, precizează reclamanta, s-au format două dosare de executare, pentru aceeași sumă, după cum urmează:

  1. Dosarul de executare nr.220/2009 - întocmit de B. S. C. A. și S. C. G. S.;
  2. Dosarul de executare nr. 433/2011 - întocmit de B. S. C. A. și S. C. G. S.;

În drept, societatea reclamantă a invocat dispozițiile dispozițiile art.992 – 997 cod civil din 1864 și pe jurisprudența în materia îmbogățirii fără just temei.

În probațiune, societatea reclamantă a depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: extras din Dosarul de executare nr.433/2011 (filele nr.6 – 11, din dosar); extras din Dosarul de executare nr.220/2009 (fila nr.12, din dosar); Sentința civilă nr.1380/21.11.2008 pronunțată de Tribunalul C. în Dosarul nr.8._ (filele nr.13 - 21, din dosar); Încheiere nr.13.495/14.09.2011 pronunțată de Judecătoria C. în Dosarul nr.23._ (filele nr.22 - 23, din dosar).

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 269,00 lei, achitată conform ordinului de plată nr._ (fila nr.33, din dosar), și timbru judiciar în cuantum de 3,00 lei.

În temeiul art.242 alin.2 C.proc.civ., societatea reclamantă a solicitat judecarea în lipsă a cauzei (fila nr.4, din dosar).

Legal citat, pârâta a depus la dosarul cauzei note de concluzii, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată (fila nr.37, din dosar).

Pe fondul cauzei, pârâtul a învederat instanței că nu au existat două executări silite ale aceluiași titlu executoriu.

Analizând cererea de chemare în judecată, înscrisurile depuse la dosar și normele legale invocate în susținere, instanța reține următoarele:

I. Asupra legii civile aplicabile, instanța constată că, față de obiectul prezentei cauze, în speță sunt incidente dispozițiile art.103 și art.118 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil.

Faptele juridice licite ca izvoare de obligații, fiind fapte extracontractuale, cad sub incidența regulii stabilite de art. 103 din Legea nr. 71/2011, potrivit căruia, obligațiile născute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârșirii lor, dar și a excepției de la aceasta, instituită prin art.118 din aceeași lege, conform căruia, obligațiile extracontractuale născute înainte de . Codului civil sunt supuse modurilor de stingere prevăzute de acesta.

Prin urmare, plata nedatorată este guvernată de legea în vigoare la data la care a fost efectuată, adică la data la care solvensul a executat obligația de care nu era ținut. În cazul îmbogățirii fără justă cauză se aplică legea care era în vigoare la data la care s-a produs împrejurarea ce a condus la îmbogățirea, neim­putabilă, dar fără temei juridic, a unei persoane în detrimentul sărăcirii alei persoane.

Făcând aplicație la speță dispozițiilor legale precitate, considerentele prezentei hotărâri se vor întemeia în drept pe prevederile Codului civil din 1864 - în privința plății nedatorate, respectiv pe jurisprudența în materia îmbogățirii fără just temei.

II. Asupra capătului de cerere privind obligarea pârâtului la restituirea sumei de 3.223,50 lei actualizată cu rata inflației:

Reclamanta a învestit instanță cu o acțiune în pretenții, solicitând restituirea sumei în cuantum de 3.223,50 lei, reprezentând contravaloarea unei plăți executate silit fără niciun temei legal, actualizată cu rata inflației, de la data 11.05.2009 și până la data restituirii integrale a sumei.

Cererea de restituire a fost fundamentată în drept pe dispozițiile art.992 – 997 Cod civil din 1864, care consacră plata nedatorată, și pe jurisprudența în materia îmbogățirii fără just temei.

Cele două fapte juridice constituie izvoare distincte de obligații astfel că, deși în doctrină s-a statuat cu titlu de principiu că nu există deosebiri esențiale între plata lucrului nedatorat și îmbogățirea fără justă cauză, instanța urmează a analiza distinct îndeplinirea în cauză a condițiilor specifice celor două izvoare de obligații.

1. Asupra plății lucrului nedatorat:

Din principiul consacrat de art.1092 C.civ. potrivit căruia orice plată presupune o datorie, se deduce că plata, ca operațiune juridică, presupune existența unei obligații care trebuie stinsă. Pe cale de consecință, în ipoteza în care s-a executat o plată căreia nu îi corespunde o asemenea obligație, plata astfel executată este nedatorată și trebuie restituită, fiind lipsită de cauză.

Potrivit doctrinei, plata nedatorată presupune executarea de către o persoană a unei obligații, la care nu era ținută și pe care a făcut-o fără intenția de a plăti datoria altuia.

Art.992 C.civ. instituie obligația de restituire a accipiensului: cel ce din eroare sau cu știință, primește ceea ce nu-i este debit, este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit. Corelativ acestui drept, art.993 C.civ. consacră dreptul la restituire aparținând solvensului, statuând că acela care, din eroare, crezându-se debitor, a plătit o datorie are drept de repetițiune în contra creditorului.

Din interpretarea coroborată a celor două texte legale rezultă că efectul unei plăți nedatorate constă în nașterea unui raport juridic obligațional nou, în temeiul căruia cel care a efectuat plata (solvens) devine creditorul obligațiEi de restituire a ceea ce el a plătit, iar cel care a încasat suma (accipiens) - debitorul acestei obligații.

Acesta este raportul juridic dedus judecății în prezenta cauză și, prin urmare, instanța este ținută să analizeze condițiile plății nedatorate, respectiv condițiile cerute de lege pentru valabilitatea acesteia.

Pentru nașterea valabilă a raportului juridic în temeiul căruia pârâtul ar putea fi obligată la restituirea către reclamantă a ceea ce a primit, este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții:

  1. prestația pe care solvensul a executat-o trebuie să fi avut semnificația operațiunii juridice a unei plăți, să fi fost făcută deci, cu titlu de plată;
  2. datoria în considerarea căreia s-a făcut plata să nu existe din punct de vedere juridic, în raporturile dintre solvens și accipiens (in debitum);
  3. plata să fi fost făcută din eroare, în sensul că solvensul a avut credința că este debitor al accipiensului. Eroarea poate fi de fapt sau de drept, iar dovada ei este permisă prin orice mijloc de probă. Această ultimă condiție nu se cere a fi îndeplinită în ipoteza în care solvensul a executat plata în temeiul unei obligații lovite de nulitate absolută.

În temeiul art.994 C.civ., reaua credință a accipiensului reclamă obligarea sa la restituirea echivalentului îmbogățirii realizate, adică a sumei intrate în contul său pe nedrept (capitalul), dar și a fructelor acestui capital, constând în dobânzi. Interpretat per a contrario, art.994 conduce la concluzia că cel care a primit plata cu bună-credință este ținut numai la restituirea echivalentului îmbogățirii realizate, fără a putea fi obligat ți la dobânzile sau fructele capitalului.

Doctrina a admis că nu există obligația de restituire a plății nedatorate în cazul obligațiilor civile imperfecte achitate de bunăvoie de către debitor; când plata s-a efectuat în termenul unui contract nul pentru cauză imorală; când plata a fost efectuată pe temeiul unui contract anulabil pentru cauză de incapacitate a uneia dintre părți. Acestor ipoteze li se adaugă cea reglementată de art.993 alin.2 C.civ.: când plata datorată a fost făcută de o altă persoană decât debitorul, iar creditorul accipiens a distrus cu bună-credință titlul constatator al creanței sale.

2. Asupra situației de fapt rezultate din probatoriile administrate în cauză:

Prin Sentința civilă nr.1380/21.11.2008 pronunțată de Tribunalul C. în Dosarul nr.8._ (filele nr.13 - 21, din dosar), având ca obiect drepturi salariale, reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei suplimentări salariale pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă, în cuantum de cel puțin un salariu minim nivel P., pentru perioada 2005, 2006 și 2007, actualizate la data plății efective, cu rata inflației și cu dobânda legală (filele nr.25 - 34, din dosar).

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta din prezenta cauză, calea de atac fiindu-i respinsă prin Decizia civilă nr.232/CM/18.05.2010 pronunțată de Curtea de Apel C..

În vederea punerii în executare a titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr.1380/21.11.2008 pronunțată de Tribunalul C. în Dosarul nr.8._ , s-au constituit două dosare de executare (filele nr.47 - 125, din dosar) din analiza cărora instanța reține considerentele ce succed.

Prin Încheierea de ședință din data de 19.05.2009, pronunțată de Judecătoria Sector 1 București, în Dosarul nr.12._, s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite până la soluționarea cererii de suspendare din cadrul contestației la executare care a făcut obiectul dosarului nr.12._ (fila nr.110, din dosar).

Ținând cont de data la care s-a înregistrat contestația la executare pe rolul Judecătoriei Sector 1 București (anul 2009) și coroborând-o cu succesiunea în timp a întocmirii celor două dosare de executare la care a făcut referire reclamanta, instanța prezumă relativ că obiectul contestației la executare l-a constituit Dosarul de executare nr.220/2009.

La data de 12.07.2011, pârâta, împreună cu ceilalți creditori menționați în Dosarul de executare nr.220/2009, au notificat B. S. C. A. și S. C. G. S., prin avocat V. Ș., că renunță la executarea silită în temeiul titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr.1380/21.11.2008 pronunțată de Tribunalul C. în Dosarul nr.8._ și că solicită restituirea originalului titlului executoriu menționat (fila nr.80, din dosar).

Închiderea Dosarului de executare nr.220/2009 a fost consemnată în înscrisul Proces verbal întocmit la data de 12.07.2011 de către B. S. C. A. și S. C. G. S. (fila nr.122, din dosar). Prin același proces verbal, B. S. C. A. și S. C. G. S. a pus în vedere debitoarei (reclamantă, în prezenta cauză) să comunice organului de executare contul bancar unde urmează a-i fi virată suma de 124.093,86 lei consemnată de terțul poprit pe recipisa CEC nr._/14.05.2009 (fila n r.123, din dosar).

Prin urmare, în Dosarul de executare nr.220/2009 întocmit de B. S. C. A. și S. C. G. S., reclamanta nu a fost executată silit, astfel că pârâtei nu i-a fost virată nicio sumă

La data de 14.07.2011 (deci ulterior pronunțării soluției din recurs), creditorii menționați Sentința civilă nr.1380/21.11.2008 pronunțată de Tribunalul C. în Dosarul nr.8._ (între care și pârâta din prezenta cauză), prin avocat V. Ș., au reiterat cererea privind începerea executării silite a reclamantei în temeiul acestui titlu executoriu (fila nr.48, din dosar).

În baza acestei cereri, B. S. C. A. și S. C. G. S. a întocmit Dosarul de executare nr.433/2011, în care reclamanta a fost executată silit prin poprire, pârâtei fiindu-i virată suma de 2.102,00 lei, cu titlul plată suplimentări salariale pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă, în cuantum de cel puțin un salariu minim la nivel P., pentru perioada 2005 - 2007, în contul curent RO79RZBR_2986, deschis de pârâtă la Raiffeisen Bank – Sucursala C. (filele nr.79, nr.81, nr.73,din dosar). Suma virată în contul pârâtei a fost stabilită prin Raportul de Expertiză Contabilă Extrajudiciară întocmit de expert contabil D. E. (filele nr.59 - 65, din dosar).

3. Asupra incidenței în speță a plății lucrului nedatorat:

Față de situația de fapt reținută, instanța constată că nu ne aflăm în prezența unei plăți nedatorate. Astfel, executarea în beneficiul pârâtei a sumei de 2.202,00 lei s-a făcut în temeiul titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr.1380/21.11.2008 pronunțată de Tribunalul C. în Dosarul nr.8._ .

Din probațiunea administrată în cauză rezultă că reclamanta a executat silit în contul pârâtei numai o singură plată. Prin urmare, nu s-a efectuat o a doua plătă pe care reclamanta o solicită a-i fi restituită pe motiv că nu este datorată.

Deși reclamanta a susținut că pârâta a formulat două cereri de executare silită care ambele ar fi fost urmate și în fapt de executarea sa silită, probatoriul administrat în cauză nu confirmă susținerile reclamantei. De altfel, este de reținut că, deși de la termenul de judecată din data de 24.09.2012 (fila nr.40, din dosar), instanța a pus în vedere reclamantei, prin av. C. P., să facă dovada plății revendicate ca fiind nedatorate, menținând în sarcina acesteia o astfel de obligație și la termenele de judecată subsecvente (fila nr.42, fila nr.44, din dosar), reclamanta nu a produs nicio probă în acest sens.

În plus, este de reținut că, deși prestația pe care O.M.V. P. S.A. a executat-o silit în contul pârâtului are fără nicio îndoială semnificația operațiunii juridice a unei plăți, aceasta corespunde unei datorii a cărei existență din punct de vedere juridic, în raporturile reclamantă și pârât, a fost statuată cu putere de lucru judecat prin titlul executoriu menționat. Pe de altă parte, achitarea sumei de 2.202,00 lei nu a fost făcută din eroare. Instanța apreciază că speța dedusă judecății exclude de plano și intră în totală contradicție cu ideea de eroare, atâta timp cât suma a fost executată silit, reclamanta neavând niciun moment credința că ar fi datorat suma pârâtului.

Față de cele arătate, instanța reține că nu sunt întrunite cumulativ condițiile presupuse de lege pentru a se recunoaște dreptul la restituirea sumei plătite solvensului, de vreme ce există o datorie pentru care solvensul a plătit și plata nu a fost făcută din eroare, iar o altă plată în afara acesteia nu a fost probată de reclamantă, deși sarcina probei îi revenea conform art.1169 C.civ. (la care ne raportăm încă având în vedere data introducerii acțiunii pe rolul instanței).

4. Asupra îmbogățirii fără justă cauză:

Acțiunea dedusă judecății a fost întemeiată în drept și pe principiul îmbogățirii fără just temei– actio de in rem verso.

Deși Codul civil din 1864 nu consacră expres principiul îmbogățirii fără just temei ca izvor distinct de obligații, face aplicație acestuia în diverse texte.

În doctrină, îmbogățirea fără justă cauză a fost definită ca fiind faptul juridic prin care patrimoniul unei persoanei este mărit pe seama patrimoniului unei alte persoane, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic.

Din acest fapt juridic se naște obligația pentru cel care-și vede mărit patrimoniul său de a restitui, în limita măririi, către cel care și-a diminuat patrimoniul, acestuia din urmă recunoscându-i-se posibilitatea intentării unei acțiuni în justiție, prin care să poată pretindă restituirea.

Pentru intentarea acțiunii în restituire, se cer a fi întrunite două categorii de condiții: materiale și juridice.

Condițiile materiale impun:

  1. să fim în prezența măririi unui patrimoniu - îmbogățirea patrimoniului poate consta într-un lucru primit; într-o liberare de datorie; într-un serviciu care, de obicei, se cere plătit; în folosirea unui lucru etc, în toate cazurile realizându-se o sporire a activului patrimonial al unei persoane;
  2. corelativ, să existe o sărăcire a unui alt patrimoniu - prin simetrie, sărăcireapoate consta într-un lucru plătit; într-o liberare de datorie; într-o prestație făcută; într-o cheltuială sau pierdere; într-un serviciu făcut; în lipsirea de folosință a unui lucru;
  3. între îmbogățirea prin creșterea unui patrimoniu și sărăcirea prin diminuarea altui patrimoniu să existe o legătură - legătura nu se cere a fi neapărat cauzală, fiind suficient ca îmbogățirea și sărăcirea să fie efectul unei singure cauze.

Raportul dintre îmbogățirea și sărăcirea corelativă pe care le implică instituția îmbogățirii fără just temei, ca izvor de obligații civile, este, în același timp, o legătură juridică între cel îmbogățit și persoana care a înregistrat sărăcirea în patrimoniul său. Din acest punct de vedere nu există nicio îndoială că între îmbogățit și cel sărăcit s-a născut un raport juridic obligațional.

Condițiile juridice necesare intentării acțiunii în restituire, impun:

  1. inexistența unei cauze legitimecare să justifice mărirea unui patrimoniu și sărăcirea corespunzătoare a celuilalt, respectiv inexistența unui contract, a unei dispoziții legale, a unei hotărâri judecătorești, etc.;
  2. caracterul subsidiar al acțiunii, care generează drept consecință împrejurarea că actio de in rem verso nu poate fi promovată decât atunci când nu există și nici nu a existat alt mijloc juridic pentru recuperarea de către cel ce și-a micșorat patrimoniul, a pierderii suferite, sau nu există și nici nu a existat o altă cale de drept sau acțiune în justiție pentru valorificarea dreptului său la reparațiune.

5. Asupra incidenței în speță a îmbogățirii fără justă cauză:

Raportat la situația de fapt reținută pe baza probatoriului administrat în cauză, instanța constată, în primul rînd, neîndeplinirea condițiilor juridice anterior enunțate.

Astfel, în contextul în care Sentința civilă nr.1380/21.11.2008 pronunțată de Tribunalul C. în Dosarul nr.8._ , menținută de Curtea de Apel C. a fost pusă în executare silită, nu se poate vorbi despre lipsa unui temei legitim pentru mărirea patrimoniului pârâtului, ca și condiție juridică pentru intentarea acțiunii. În plus, probațiunea cauzei nu a confirmat susținerea reclamantei în privința unor executări succesive în cadrul a două dosare de executare întocmite la cererea pârâtei.

Pe de altă parte, reclamanta a avut la îndemână exercitarea mijloacelor procedurale prevăzute de lege în etapa executării silite. Or, așa cum rezultă din certificatul de grefă nr.16._, eliberat reclamantei la cererea acesteia, de către Judecătoria Sector 1 București, la data de 22.05.2009, O. P. S.A. a formulat o contestație la executare care a făcut obiectul Dosarului nr.12._ înregistrat pe rolul acestei instanțe (fila nr.110, din dosar).

Instanța apreciază că neîndeplinirea condițiilor juridice ale acțiunii face inutilă cercetarea îndeplinirii celorlalte cerințe.

6. Soluția instanței:

Constatând că în speța dedusă judecății nu se poate reține nici plata nedatorată și nici îmbogățirea fără just temei invocate de reclamantă ca temeiuri de drept pentru valorificarea pretențiilor sale, instanța va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la restituirea sumei de 3.223,50 lei actualizată cu rata inflației.

III. Asupra cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă:

Dată fiind culpa procesuală a reclamantei, în temeiul art. 274 alin. 1 C.proc.civ., instanța va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

IV. Asupra cheltuielilor de judecată solicitate de pârâtă:

Pârâta a solicitat instanței obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, pe parcursul judecății atașând la dosarul cauzei, în probațiunea acestui capăt de cerere, înscrisuri doveditoare pentru suma de 500,00 lei reprezentând contravaloare onorariu avocat, achitat conform chitanței . nr.490/21.09.2012 (fila nr.39, din dosar).

Potrivit art.274 alin.(1) - (3) din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată; judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxe de procedură și impozit proporțional, plata experților, despăgubirea martorilor, precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut; judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.

În acord cu jurisprudența în materie a Curții Europeane a Drepturilor Omului, se poate aprecia că și în dreptul intern, în temeiul art.274 C.proc.civ., partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.

În analiza caracterului rezonabil, instanța apreciază ca excesiv onorariul de avocat, având în vedere că litigiul a fost soluționat în urma a cinci termene de judecată, dintre care două s-au impus condiționat de necesitatea atașării la dosarul cauzei a celor două dosare de executare.

Ținând cont de criteriile de evaluare prevăzute de art.274 alin.3 C.proc.civ., respectiv valoarea priciniicare, în speță, trebuiededusă din valoarea pretențiilor care au făcut obiectul prezentei cauze (3.223,50 lei), și munca apărătorului, concretizată în redactarea unui înscris numit Note de concluzii (una filă) și reprezentarea la un singur termen de judecată, din șase, instanța apreciază că suma de 300,00 lei este suficientă și rezonabilă.

Nu mai puțin adevărat, este de reținut că suma de 500,00 lei solicitată cu titlul cheltuieli de judecată ar trebui să acopere onorariul avocatului atât pentru judecata în fond, cât și pentru cea în recurs, astfel cum rezultă cu claritate din cuprinsul delegației atașate la dosarul cauzei (fila nr.38, din dosar). Or, dacă suma de 500,00 lei a fost avută în vedere atât pentru fond, cât și pentru recurs, urmează că obligarea reclamantei la plata acestei sume ar însemna, de fapt, obligarea acesteia la plata anticipată a cheltuielilor de judecată aferente căii de atac. Evident că o astfel de soluție intră în totală contradicție cu exigența privind caracterul real pe care trebuie să îl aibă cheltuielile de judecată.

Vazând dispozițiile art.274 din Codul de procedura civilă și față de împrejurarea că reclamanta este partea căzută în pretenții, în accepțiunea acestui text de lege, instanța va obliga reclamanta să plătească pârâtului suma de 300,00 lei cu titlul cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare parțială onorariu avocat, achitat cu chitanța . nr.490/21.09.2012.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge cererea de chemare în judecată având ca obiect pretenții formulată de reclamanta S.C. O.M.V P. S.A., înmatriculată la O.R.C. sub nr.J40/8302/199, având cod unic de înregistrare_ și atribut fiscal RO, cu sediul în București, ., Sector 1, în contradictoriu cu pârât C. Rădița, cu domiciliul în Năvodari, ., județ C., ca neîntemeiată.

Respinge capătul de cerere formulat de reclamantă privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, ca neîntemeiat.

Admite în parte cererea formulată de pârâtă privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Obligă reclamanta să plătească pârâtei suma de 300,00 lei cu titlul cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare parțială onorariu avocat, achitat cu chitanța . nr.490/21.09.2012.

Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 04.03.2013.

Președinte, Grefier,

C. I. M. D.

Red. Jud. C.I. – 10.06.2013

C.I. 10 Iunie 2013

← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7509/2013....  Validare poprire. Sentința nr. 19/2013. Judecătoria CONSTANŢA →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Sentința nr. 3/2013. Judecătoria CONSTANŢA