Somaţie de plată. Sentința nr. 3307/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3307/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 07-03-2013 în dosarul nr. 31068/212/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 3307
Ședința publică din data de 07.03.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. TRANTU
GREFIER: L. S.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect somație de plată, formulată de creditor . PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR CII S. L. cu sediul procesual ales în C., ., . în contradictoriu cu debitor . cu sediul în C., ., ., ., jud. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei oral de grefierul de ședință.
În temeiul art. 167 Cod procedură civilă, instanța admite pentru creditoare proba cu înscrisuri ca fiind legală, pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cererii formulate de creditoarea . PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR CII S. L..
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.12.2012 sub nr._, creditoarea S.C. J. G. S.R.L., prin administrator judiciar C.I.I. S. L., în contradictoriu cu debitoarea S.C. C. TRASNPORT S.R.L., a solicitat instanței emiterea ordonanței privind somația de plată pentru sumele de 35 lei cu titlu de debit datorat și de 324,45 lei cu titlu de penalități de întârziere de 1% pe zi calculate de la data scadenței până la data de 30.11.2012 actualizate până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că între creditoare și debitoare s-au derulat raporturi comerciale în formă simplificată, în sensul că, la solicitarea debitoarei, creditoarea îi furniza acesteia băuturi alcoolice și produse alimentare pe bază de factură fiscală.
Creditoarea a mai arătat că, pentru vânzarea băuturilor alcoolice și a produselor alimentare, aceasta a emis factura nr._/11.05.2010 în cuantum de 710,30 lei pe care debitoarea a înțeles să o achite parțial, respectiv doar suma de 675,3 lei, rămânând un rest de plată achitat în cuantum de 35 lei. Potrivit mențiunilor făcute în cuprinsul facturii emise, termenul de plată este de 7 zile de la primirea acesteia, însă debitoarea nu a înțeles să achite sumele facturate.
Referitor la penalitățile de întârziere, creditoarea a preciza că acestea sunt întemeiate, motivat de faptul că, neplata la termen a creanțelor, dă dreptul creditoarei la repararea prejudiciului suferit prin acordarea acestora potrivit prevederilor inserate în cuprinsul facturii.
Pentru aceste considerente, creditoarea a considerat că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1 alin. 1 și 2 din OG nr. 5/2001.
În dovedire, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, atașându-se notificarea emisă debitoarei, confirmarea de primire, dovada achitării parțiale, factura nr._/11.05.2010.
La solicitarea instanței, creditoarea a depus la dosarul cauzei dovada deschiderii procedurii de insolvență și a denumirii administratorului judiciar.
Potrivit art. 77 din Legea nr. 85/2006, prezenta cerere este scutită de plata taxelor de timbru.
Legal citată, debitoarea nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și preciza poziția procesuală.
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând cererea formulată, instanța reține următoarele:
În fapt, între creditoarea S.C. J. G. S.R.L. și debitoarea S.C. C. TRASNPORT S.R.L. s-au derulat raporturi comerciale, în baza cărora creditoarea a livrat bunuri debitoarei aceasta având obligația de a le achita conform facturilor emise.
În temeiul acestor raporturi, creditoarea a emis factura nr._/11.05.2010 în valoare totală de 710,30 lei, din care debitoarea a achitat suma de 675,3 lei, rămânând un rest de plată achitat în cuantum de 35 lei.
Potrivit mențiunilor din factură, neachitarea acesteia în termenul stabilit pe factură atrage după sine penalități de 1% pe zi de întârziere din soldul restant.
În drept, potrivit art. 1 alin. 1 din OG nr. 5/2001, procedura somației de plată se desfășoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații.
Potrivit art. 379 alin. 3 și 4 C.proc.civ, creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însăși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul; iar creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice.
Conform art. 46 din Codul comercial (în vigoare la data emiterii facturii în temeiul art. 230 lit. c din Legea nr. 71/2011), obligațiile comerciale pot fi probate cu orice mijloace de probă, inclusiv cu facturi acceptate.
În ceea ce privește valoarea probatorie a facturii și opozabilitatea acesteia față de debitoare, instanța reține că factura comercială reprezintă un înscris sub semnătură privată prin care se constată executarea unei operațiuni comerciale, ceea ce înseamnă că face dovadă împotriva emitentului și în favoarea destinatarului.
În situația în care factura este acceptată de către destinatar, atunci aceasta face dovada și în favoarea emitentului. Mai trebuie precizat că acceptarea, fie că este expresă, fie că este tacită, reprezintă un act juridic care obligă pe comerciantul acceptant la plată, ceea ce înseamnă că acceptarea facturii trebuie să fie manifestarea voinței persoanei care angajează comerciantul din punct de vedere juridic în raporturile cu terții.
În ceea ce privește condiția certitudinii creanței, în speță, instanța constată că respectiva creanță de care se prevalează creditoarea îndeplinește această cerință întrucât existența acesteia rezultă din factura emisă de creditoare, semnată din partea debitoarei și însușită prin achitarea parțială a acesteia.
Caracterul lichid al creanței rezultă din înscrisurile întocmite ca urmare a raporturilor juridice dintre părți, debitoarea având obligația de plăti o sumă de bani determinată prin factura emisă de creditoare.
Sub aspectul exigibilității, instanța reține că, la data introducerii cererii de chemare în judecată, se împlinise termenul de plată prevăzut în factură; creanța fiind astfel exigibilă.
În consecință, rezultă că înscrisurile pe care își întemeiază creditoarea dreptul de creanță sunt consecința unor raporturi juridice care au avut loc între părți, pârâta neaducând niciun mijloc de probă în sens contrar sau în contestarea cuantumului.
Referitor la capătul cererii privind obligarea debitoarei la plata sumei de 324,45 lei reprezentând penalități de întârziere, instanța reține că, în lipsa dovezii unei înțelegerii anterioare a părților prin care să se stabilească expres o clauză penală, simpla mențiune a acesteia în cuprinsul facturii nu face dovada întrunirii acordului de voință a părților în acest sens.
Sub același aspect, instanța mai reține că acceptarea la plată a unei facturi nu poate proba decât ceea ce, în mod standardizat și general, cuprinde o factură, respectiv marfa și prețul, neputând fi exclusă și posibilitatea existenței altor clauze, însă pentru validitatea acestora trebuie să se probeze acordul de voință neîndoielnic al celui/celor îndreptățiți să angajeze pe debitor.
Iar, faptul că s-a plătit parțial marfa cumpărată nu înseamnă că există automat și un consimțământ al debitoarei cu privire la clauza penală, pentru că, pe de o parte, debitoarea nu putea face o plată parțială valabilă în lipsa consimțământului creditoarei și, pe de altă parte, pentru că plata este efectul firesc al elementelor standardizate ale facturii (fără penalități).
În consecință, instanța va respinge ca neîntemeiat capătul cererii privind obligarea debitoarei la plata sumei de 324,45 lei reprezentând penalități de întârziere.
Pentru toate aceste considerente, instanța va admite în parte cererea privind somația de plată formulată de creditoarea S.C. J. G. S.R.L., prin administrator judiciar C.I.I. S. L., în contradictoriu cu debitoarea S.C. C. TRASNPORT S.R.L., și o va soma pe debitoare să plătească creditoarei suma de 35,00 lei reprezentând contravaloarea parțială a facturii nr._/11.05.2010, în termen de 10 de zile de la data comunicării prezentei hotărâri.
Având în vedere dispozițiile art. 274 alin.1 C.proc.civ., potrivit cărora “partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”, precum și cererea creditoarei în acest sens, instanța o va obliga pe debitoare, ca parte căzută în pretenții, să plătească creditoarei și cheltuielile de judecată ocazionate de prezentul litigiul, în cuantum de 29,11 lei, reprezentând onorariu de avocat, obligarea debitoarei fiind proporțională, pentru ceea ce s-a admis raportat la ceea ce creditoarea a solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea privind somația de plată formulată de creditoarea S.C. J. G. S.R.L., prin administrator judiciar C.I.I. S. L. cu sediul procesual ales în C., ., ., în contradictoriu cu debitoarea S.C. C. TRASNPORT S.R.L. cu sediul în C., ., ., ., jud. C..
Somează pe debitoare să plătească creditoarei suma de 35,00 lei reprezentând contravaloarea parțială a facturii nr._/11.05.2010, în termen de 10 de zile de la data comunicării prezentei hotărâri.
Respinge ca neîntemeiat capătul cererii privind obligarea debitoarei la plata sumei de 324,45 lei reprezentând penalități de întârziere.
Obligă pe debitoare să plătească creditoarei suma de 29,11 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de cerere în anulare pentru debitoare în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.03.2013
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. TRANTU L. S.
Red.Jud.M.T./16.04.2013
Tehn.Red.L.S./ex4/
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 07/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 08/2013.... → |
|---|
