Plângere contravenţională. Sentința nr. 07/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 07/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 07-10-2013 în dosarul nr. 26160/212/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 07.10.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. A.
GREFIER: M. D.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul S.C V. T. RAIL SRL cu sediul în Ploiești, M. I. R., nr. 42, jud. Prahova și pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. – POSTUL DE POLIȚIE TF VALU LUI T., cu sediul în oras Murfatlar, incinta statiei CFR Basarabi, jud. C., având ca obiect plângere contraventionala PA_.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 23.09.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta. La acel termen de judecată, pentru a da posibilitatea reprezentanților părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru 30.09.2013, pentru data de 07.10.2013, dată la care a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.10.2012, sub nr._, petenta S.C. V. T. RAIL S.R.L. a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu intimatul I. GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE- POST POLIȚIE TF VALU LUI T., să dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._/18.09.2012 și exonerarea de la plata amenzii contravenționale, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii pecuniare cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 2000 lei, în baza art. 60 lit. f) cobororat cu art. 61 alin.(1) lit. b) din Legea nr. 333/2002, întrucât nu a luat măsuri de organizare și funcționare a pazei pentru trenul nr._-1 care a circulat pe relația Fetești-D. în data de 14.09.2012.
Petenta a invocat mai multe motive de nulitate a procesului verbal contestat.
1. În primul rând, petenta a susținut că procesul-verbal este nul întrucât fapta a fost insuficient descrisă, nefiind precizate în mod clar obligațiile legale pe care se presupune că petenta le-ar fi încălcat.
2. În plus, cu privire la persoana sancționată, petenta a arătat că, în baza art. 52 lit. a) din Legea nr. 333/2002, răspunderea contravențională în cazul neluării măsurilor de organizare și funcționare a pazei revine conducătorului unității, persoana juridică neputând fi subiectul activ al contravenției.
3. De asemenea, petenta a susținut că procesul verbal a fost întocmit cu nerespectarea prevederilor art. 16 alin.(7) din OG nr. 2/2001, întrucât la rubrica „ Alte mențiuni” nu este consemnat punctul de vedere al contravenientului sau mențiunea refuzului de a face obiecțiuni, certificate de un martor.
4. În același timp, referitor la sancțiunea aplicată, petenta a subliniat că este disproporțională în raport cu pericolul social al faptei săvârșite, neproducându-se nicio pagubă, iar petenta fiind la prima abatere de acest gen.
Pe fondul cauzei, petenta a susținut că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității întrucât aceasta și-a îndeplinit obligația legală cu privire la planul de pază al societății, întocmit în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 333/2003.
Mai mult decât atât, petenta a invocat faptul că incidentul din data de 14.09.2012 s-a petrecut în stația CFR D., în afara obiectivului de pază al petentei, asupra unui număr de 38 de vagoane goale, ce efectuau revizia tehnică, iar paza bunurilor din stația CFR D. este de competența exclusivă a poliției locale.
În drept, petenta a invocat dispozițiile art. 31 din OG 2/2001.
În dovedire, petenta a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri( filele 9-19): procesul verbal . nr._/18.09.2012 și planul de pază.
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, este scutită și de plata timbrului judiciar.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepția privind lipsa calității procesuale active a petentei, iar pe fond respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare, intimatul a arătat că fapta reținută în sarcina petentei corespunde realității, iar procesul verbal de contravenție respectă toate condițiile de formă impuse de lege.
Cu privire la subiectul activ al contravenției, intimatul a arătat că potrivit art. 61 alin.(2) din Legea nr. 333/2003, sancțiunea poate fi aplicată și persoanei juridice, aceasta putând avea calitatea de contravenient.
Referitor la susținerea petentei în sensul că procesul verbal a fost întocmit cu nerespectarea prevederilor art. 16 alin.(7) din OG nr. 2/2001, intimatul a precizat că această apărare este neîntemeiată, întrucât procesul verbal a fost încheiat în absența reprezentantului petentei, în prezența unui martor asistent.
De asemenea, intimatul a susținut că sancțiunea aplicată petentei este stabilită în limita minimă prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petentă, întrucât la data la care a fost constatată această faptă contravențională, lucrătorii de poliție au constatat și sustragerea a 22 de aparate de legare de la vagoanele din compunerea trenului nr._-1.
Pe fondul cauzei, intimatul a arătat susținerile petentei sunt nefondate. Astfel, intimatul a arătat că deși petenta susține că agentul de poliție l-a amenințat pe dl. P. S., nu a făcut dovada unei astfel de amenințări.
De asemenea, intimatul a precizat că planul de pază invocat de către petentă nu poate ține loc de pază fizică, petenta neîndeplinidu-și astfel obligațiile legale.
Mai mult decât atât, intimatul a subliniat că petenta, în mod complet greșit, invocă faptul că paza bunurilor din stația CFR D. este de competența exclusivă a poliției locale.
În dovedire, intimatul a depus documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal contestat( filele 50-51).
În cursul cercetării judecătorești, a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială cu martorul M. N., a cărui depoziție a fost atașată la dosar.
Analizând acțiunea de față, prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate și a probelor administrate, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/18.09.2012, s-a reținut în sarcina petentei săvârșirea faptei contravenționale prevăzute de art. 52 lit. a) și art. 60 lit. f) din Legea nr. 333/2003,constând în faptul că petenta nu a luat măsuri de organizare și funcționare a pazei pentru trenul nr._-1 care a circulat pe relația Fetești-D. în data de 14.09.2012.
Potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
În ceea ce privește controlul de legalitate, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Referitor la motivele de nelegalitate invocate de către pârâtă, instanța face următoarele precizări:
În primul rând, deși petenta a susținut că procesul-verbal este nul întrucât fapta a fost insuficient descrisă, nefiind precizate în mod clar obligațiile legale pe care se presupune că petenta le-ar fi încălcat, instanța apreciază că această apărare este neîntemeiată.
Astfel, instanța reține că rațiunea instituirii cerinței ca procesul- verbal de contravenție să cuprinsă o descriere în concret a faptei săvârșite, cu indicarea tuturor împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravității faptei, este aceea de a permite instanței cercetarea legalității actului constatator prin stabilirea faptelor materiale și verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o și a justei sancțiuni aplicate. Procesul- verbal de contravenție nu trebuie să conțină formule sacramentale de genul ’’contravenientul a săvârșit următoarea faptă: (…)’’, fiind suficient ca elementele esențiale ale acesteia să se poată desprinde din întreg conținutul procesului- verbal.
În cuprinsul actului contestat, s-a arătat că petenta nu a luat măsuri de organizare și funcționare a pazei pentru trenul nr._-1 care a circulat pe relația Fetești-D. în data de 14.09.2012.
Prin urmare, instanța apreciază că fapta indicată în cuprinsul procesului- verbal este suficient descrisă astfel încât să se poată stabili dacă aceasta corespunde încadrării juridice pe care aceasta a primit-o, neexistând elemente contradictorii în descrierea faptei contravenționale, iar fapta reținută în sarcina petentei corespunde încadrării juridice stabilite, respectiv art. 52 lit. a) și art. 60 lit. f) din Legea nr. 333/2003.
În al doilea rând, deși, petenta a susținut că procesul verbal a fost întocmit cu nerespectarea prevederilor art. 16 alin.(7) din OG nr. 2/2001, întrucât la rubrica „ Alte mențiuni” nu este consemnat punctul de vedere al contravenientului sau mențiunea refuzului de a face obiecțiuni, certificate de un martor, instanța consideră că și această susținere este nefondată.
În acest sens, instanța constată că art. 19 din OG nr. 2/2001 stipulează că procesul verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. In cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie sa fie confirmate de cel puțin un martor. In acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătură acestuia.
Analizând cuprinsul procesului verbal contestat, instanța observă că au fost respectate dispozițiile art. 19 din OG nr. 2/2001, mai precis, agentul constatator a făcut mențiunea că reprezentantul petentei nu este de față, fapt atestat de martorul S. V., ale cărui date de identificare sunt de asemenea consemnate.
În această situație, instanța consideră că, în absența contravenientului care să facă concret obiecțiuni ce să fie consemnate în cuprinsul procesului verbal, rubrica ” Mențiuni( obiecțiuni) ale contravenientului” nu putea fi completată.
Mai mult decât atât, instanța apreciază că prin formularea prezentei acțiuni, petenta își exercită dreptul de a face obiecțiuni, orice motiv de nulitate în acest sens fiind acoperit.
Referitor la subiectul activ al contravenției, instanța reține că, în baza art. 52 lit. a) din Legea nr. 333/2002, răspunderea contravențională în cazul neluării măsurilor de organizare și funcționare a pazei revine conducătorului unității. Cu toate acestea, conform art. 61 alin.(2) din Legea nr. 333/2003, sancțiunea poate fi aplicată și persoanei juridice. Coroborând aceste două norme legale, instanța consideră că petenta a fost în mod legal sancționată, persoana juridică având calitatea de subiect activ al răspunderii juridice contravenționale.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Din probatoriul administrat în cauză, respectiv din înscrisurile depuse la dosar, precum și din declarația martorului audiat în cauză, instanța constată că fapta reținută în sarcina petentei prin procesul verbal contestat corespunde realității.
Mai mult decât atât, instanța reține că petenta nu neagă în esență fapta pentru care a fost sancționată, recunoscând că, la data efectuării controlului, în data 14.09.2012, în stația CFR D., în interiorul trenului, nu existau agenți de pază.
În ceea ce privește apărările petentei, instanța le apreciază ca nefondate.
Astfel, instanța consideră că, deși petenta a făcut dovada existenței unui plan de pază, întocmit în concordanță cu dispozițiile legale, acest plan nu poate substitui paza efectivă pe care petenta, art. 52 lit. a) și art. 60 lit. f) din Legea nr. 333/2003, era obligată să o asigure.
În același timp, instanța consideră că este lipsită de relevanță juridică și împrejurarea că, la momentul efectuării controlului de către agenții constatatori, cele 38 de vagoane ale trenului erau goale, întrucât legea nu face nicio distincție în acest sens, stipulând doar obligația de organizare și funcționare a pazei unităților, bunurilor și valorilor deținute cu orice titlu, ori trenul în sine este un bun, obiect al acestei obligații.
În acest sens, instanța respinge și apărarea petentei conform căreia paza bunurilor din stația CFR D. este de competența exclusivă a poliției locale, amintind încă o data dispozițiile art. Legii nr. 333/2003, care plasează în mod clar această obligație în sarcina conducătorilor unităților, respectiv a persoanei juridice în sine.
Cu privire la susținerea petentei că agentul de poliție l-a amenințat pe dl. P. S., instanța reține că petenta nu a făcut dovada unei astfel de amenințări.
Față de toate considerentele de mai sus, instanța conchide că procesul verbal contestat a fost legal și temeinic întocmit.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Astfel, instanța constată că amenda aplicată este spre minimul prevăzut de lege și este corect individualizată, iar instanța apreciază că sancțiunea avertismentului este insuficientă pentru corijarea conduitei petentei, care încearcă să plaseze responsabilitatea neluării măsurilor legale în sarcina altor organe ale statului. Mai mult decât atât, contrar celor susținute de către petentă, instanța consideră că fapta reținută în sarcina sa prezintă un grad ridicat de pericol social, dovadă fiind tocmai faptul că la data la care a fost constatată această faptă contravențională, lucrătorii de poliție au constatat și sustragerea a 22 de aparate de legare de la vagoanele din compunerea trenului nr._-1.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/18.09.2012, de către petenta S.C. V. T. RAIL S.R.L. cu sediul în Ploiești, M. I. R., nr. 42, jud. Prahova în contradictoriu cu intimatul I. GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE- POST POLIȚIE TF VALU LUI T. cu sediul în oras Murfatlar, incinta statiei CFR Basarabi, jud. C..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.10.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
A. A. M. D.
M.D. 21 Octombrie 2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 20/2013. Judecătoria CONSTANŢA | Somaţie de plată. Sentința nr. 3307/2013. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
