Autorizarea accesului la informatiile autoritatiilor publice. Hotărâre din 26-09-2014, Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 26-09-2014 în dosarul nr. 20165/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Sentința Civilă (comunicată fără număr)
Ședința din camera de consiliu din data de 26 Septembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M.-I. S.
GREFIER: C. A.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect autorizarea accesului la informațiile publice, formulată de petentul C. Ș., domiciliat în O., ., ., ., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat M. N., situat în C., ., ., ., având CNP_.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru petent dl avocat M. N., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei, fila 7.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, față de mențiunile cu care a fost citat, constată că la data de 24.09.2014 petentul a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Instanța, din oficiu, invocă excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești și acordă cuvântul pe excepție.
Apărătorul petentului, având cuvântul asupra excepției, solicită respingerea acesteia. Arată că față de dispozițiile art.132 alin.2 Cod procedură civilă, instanța este legal investită, competentă din punct de vedere general, material și teritorial.
Instanța reține cauza spre soluționare asupra excepției necompetenței generale a instanțelor judecătorești.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 30.06.2014, sub număr dosar_, petentul C. Ș., în calitate de reprezentant legal al minorei C. N., a solicitat autorizarea vânzării cotei indivize de 3/8 deținută de minora C. N. din imobilul teren extravilan, categoria de folosință – arabil, situat pe teritoriul cadastral al ., în suprafață totală de 5 ha și 7000 mp, pentru suma totală de 39.900 lei.
Totodată, petentul a solicitat ca suma totală de 7.481 lei, reprezentând contravaloarea cotei de 3/16 (3/8 din 1/2) din prețul total al vânzării terenului în cauză să fie depusă într-un cont deschis pe numele minorei la RAIFFEISEN BANK S.A.
În motivare, s-a arătat că dreptul de proprietate asupra cotei indivize de ½ din terenul situat în extravilanul ., în suprafață totală de 57.000 mp a fost dobândit de către C. Ș., C. C. și minora C. N., ca bun propriu din moștenire de la defuncta C. I., în baza Certificatului de moștenitor nr. 3/30.01.2014, eliberat de Biroul Individual Notarial G. A.. Cealaltă cotă de ½ i-a revenit numitei P. V., sora defunctei C. I., conform Certificatului de moștenitor nr. 7/18.01.1999, emis de BNP Buradatencu A..
Petentul a arătat că la data de 19.03.2013, între P. V., C. Ș., C. C. și minora C. N., în calitate de promitenți-cumpărători și S.C. HOLDER TRADE S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, s-a încheiat promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată cu nr. 227/19.03.2014 de Biroul Individual Notarial Paris L., pentru vânzarea imobilului menționat la prețul de 39.900 lei.
În drept, s-au invocat prevederile art. 41-43 C.civ., art. 144 – 146 C.civ.
S-au depus la dosar, în fotocopie, acte de identitate emise pe numele de C. N., C. Ș. și C. C., certificat de naștere . nr._, certificat de căsătorie ..7 nr._, certificat de deces . nr._, titlu de proprietate privind suprafața de 57.000 mp situată în . de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 227/19.03.2014 de BIN Paris L., certificat de moștenitor nr. 3/30.01.2014 eliberat de BIN G. A., certificat de moștenitor nr. 7/18.01.1999 eliberat de BNP Buradatencu A., încheiere de rectificare nr. 42/1 din 13.01.2014, act de lichidare a regimului comunității legale autentificat cu nr. 103/30.01.2014 de BIN G. A., dispoziția nr. 499/06.12.2013 privind numirea unui curator special pentru minora C. N., extras de cont deschis pe numele minorei C. N..
Instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești și, în baza art. 248 alin. 1 C.proc.civ., se va pronunța cu prioritate asupra acestei excepții.
Analizând probele analizate,instanța reține următoarele:
Minora C. N. este născută la data de 15.05.2000, având 14 ani, motiv pentru care aceasta nu poate încheia un act de vânzare-cumpărare, care reprezintă un act de dispoziție, decât în condițiile art. 146 alin. 2 C.civ. și 144 alin. 2 C.civ., și anume prin reprezentanții săi legali și cu autorizarea prevăzută de lege.
Deși în dispozițiile art. 144 alin. 2 C.civ. se prevede necesitatea autorizării actului de instanța de tutelă, trebuie observat că până la această dată nu s-au organizat astfel de instanțe.
Astfel, potrivit art. 229 alin. 2 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Codului civil s-a stabilit că: „Până la reglementarea prin lege a organizării și funcționării instanței de tutelă: a) atribuțiile acesteia, prevăzute de Codul civil, sunt îndeplinite de instanțele, secțiile sau, după caz, completele specializate pentru minori și familie;”.
În reglementarea inițială, Legea nr. 71/2011 prevedea la alineatul 3 al art. 229 că: „Până la . reglementării prevăzute la alin. (1), în vederea îndeplinirii atribuțiilor referitoare la exercitarea tutelei cu privire la bunurile minorului sau, după caz, cu privire la supravegherea modului în care tutorele administrează bunurile minorului, instanța de tutelă poate delega, prin încheiere, îndeplinirea unora dintre acestea autorității tutelare.”
Ulterior, acest alineat a fost modificat prin Legea nr. 60/2012 iar în prezent art. 229 alin. 3 din Legea nr. 71/2011 prevede că: „Până la . reglementării prevăzute la alin. (1), atribuțiile instanței de tutelă referitoare la exercitarea tutelei cu privire la bunurile minorului sau, după caz, cu privire la supravegherea modului în care tutorele administrează bunurile minorului revin autorității tutelare.”
Prin urmare, există o normă generală, cea de la art. 229 alin. 2 lit. a din Legea nr. 71/2011 care prevede că atribuțiile instanței de tutelă prevăzute de Codul civil sunt exercitate în prezent de instanțele cu secții sau complete specializate pe minori și familie, dar totodată există o normă specială, care se aplică doar în materia exercitării tutelei cu privire la bunurile minorului sau, după caz, cu privire la supravegherea modului în care tutorele administrează bunurile minorului, anume următorul alineat al art. 229, alineatul 3, care prevede că atribuțiile instanței de tutelă în aceste cazuri revin autorității tutelare.
Printr-o interpretare sistematică a acestor dispoziții legale, nu se poate ajunge decât la concluzia că, în prezent, autorizarea prevăzută de dispozițiile art. 144 alin. 2 C.civ. este atribuția autorității tutelare, fiind vorba de o atribuție referitoare la exercitarea tutelei cu privire la bunurile minorului.
Această argumentație juridică este susținută și de dispozițiile tranzitorii prevăzute în art. VIII din Legea nr. 62/2012, potrivit cărora: „Cererile prevăzute la art. 229 alin. (3) și (32) din Legea nr. 71/2011, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta lege, în curs de soluționare la data intrării în vigoare a prezentei legi rămân să fie soluționate de instanțele judecătorești competente potrivit legii în vigoare la data sesizării lor.”
Din interpretarea per a contrario a acestei dispoziții, reiese că acțiunile referitoare la exercitarea tutelei cu privire la bunurile minorului sau, după caz, cu privire la supravegherea modului în care tutorele administrează bunurile minorului, introduse după . Legii nr. 62/2012 (care a modificat alineatele 3 și 32 ale art. 229 din Legea nr. 71/2011) nu mai sunt de competența instanței judecătorești.
Raportând aceste considerente la speța de față, instanța reține că pentru a încheia valabil actul de vânzare-cumpărare pus în discuție, nu este necesară autorizarea instanței de judecată ci doar autorizarea autorității tutelare.
Față de aceste considerente, reținând că nu există în prezent dispoziții legale în baza cărora instanța judecătorească să autorizeze încheierea actelor de dispoziție în condițiile prezentei cauzei, instanța va admite excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești și va respinge cererea formulată de petentul C. Ș., în calitate de reprezentant legal al minorei C. N., ca inadmisibilă, minora având posibilitatea să încheie actul de vânzare-cumpărare prin reprezentantul său legal și cu autorizarea autorității tutelare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești.
Respinge cererea formulată de petentul C. Ș., domiciliat în O., ., ., ., jud.C., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat M. N., situat în C., ., ., ., jud.C., având CNP_, în calitate de reprezentant legal al minorei C. N., ca inadmisibilă.
Cu drept de recurs ce se poate depune la Judecătoria C. în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26.09.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
M.-I. S. C. A.
Red.thred. Jud. M.I.S./29.09.2014
Tehnored. Gref. C.A../3ex/29.09.2014
Comunicări./1ex/29.09.2014
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 9989/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 29/2014.... → |
|---|
