Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 7146/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7146/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 20-06-2014 în dosarul nr. 10413/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 7146
Ședința publică din data de 20.06.2014
Instanța constituită din:
Președinte: F. N.
Grefier: A. S.
Pe rol judecarea cauzei minori și familie privind pe reclamanta M. M. D., cu CNP:_ și domiciliul ales la av T. în Galati, ., ., Cod postal_, în contradictoriu cu pârâtul B. A., cu domiciliul in C., ., jud C., având ca obiect exercitarea autorității părintești suplinire acord
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 17.06.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face corp comun cu prezenta sentință, când instanța a amânat pronunțarea la 20.06.2014, iar după ce a deliberat în secret, instanța a adoptat următoarea soluție:
INSTANȚA,
Prin cererea de chemare în judecata înregistrată pe rolul Judecătoriei C. în data de 08.04.2014 sub nr._, reclamanta M. M.-D. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul B. A., să dispună suplinirea acordului pârâtului pentru emiterea pașaportului minorului B. Enriko-L., deplasarea minorului însoțit de mama sa la domiciliul acesteia din Italia și înscrierea minorului la școala pentru continuarea studiilor și în vederea echivalării studiilor făcute în România de către statul Italian.
De asemenea reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că dintr-o relație de concubinaj a părților din prezenta cauză a rezultat minorul B. Enriko - L., născut la data de 03.10.2002 în Italia, Codongo, Provincia Lodi.
Reclamanta a arătat că minorul a fost de la naștere în grija și supravegherea acesteia, fiind înscris la grădiniță și la școală în Italia, promovând clasa a IV – a până în vara anului 2012 când a fost luat de pârât fără acordul mamei.
S-a învederat instanței că reclamanta a introdus cerere pe calea dreptului comun înregistrată la Judecătoria C., sub nr._/212/2012 având ca obiect exercitarea exclusivă a autorității părintești și stabilirea domiciliului minorului la mamă și o altă cerere pe calea ordonanței președințiale înregistrată sub nr._/212/2012 având același obiect, instanța pronunțându-se prin sentința civilă nr. 3497/28.03.2014 în sensul exercitării autorității părintești în comun asupra minorului și stabilirea locuinței minorului la mamă, până la soluționarea în mod definitiv a cauzei ce formează obiectul dosarului nr._/212/2012 al Judecătoriei C..
Reclamanta a susținut că, având în vedere că aceasta locuiește efectiv în Italia, iar ancheta socială s-a efectuat în Italia, locuința minorului a fost stabilită la mamă.
S-a mai arătat că din data de 02.04.2014, când a fost comunicată hotărârea, minorul a fost luat de reclamantă și dus la domiciliul bunicii materne din municipiul G., unde se află în prezent împreună cu reclamanta, iar pârâtul, deși minorul și reclamanta insistă pentru ca acestea să își dea acordul cu privire la eliberarea pașaportului, deplasarea minorului în Italia și înscrierea la școală în Italia, refuză în mod expres să dea acest acord.
Reclamanta a susținut că refuzul pârâtului afectează grav interesul superior al minorului, care trebuie să își înceapă cursurile la o instituție de învățământ arondată în raza domiciliului mamei.
În drept reclamanta a invocat prevederile Legii nr. 272/2004.
În probațiune a solicitat proba cu înscrisuri și cu interogatoriul pârâtului.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare, s-a prezentat în instanță și a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În probațiune a solicitat proba cu înscrisurile depuse și proba cu interogatoriul reclamantei.
Au fost administrate proba cu înscrisuri și cu interogatoriul părților.
A fost ascultat minorul în Camera de Consiliu în data de 17.06.2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Minorul B. Enriko – L. s-a născut în data de 03.10.2002, în localitatea Codogno, Italia, din relația de concubinaj a părților.
În prezent, autoritatea părintească este exercită în comun de ambii părinți, conform sentinței civile nr. 3497/28.03.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2012, rămasă irevocabilă.
Prin aceeași sentință, instanța a stabilit locuința minorului la mamă, până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr._/212/2012 al Judecătoriei C..
Faptul că în hotărârea judecătorească nu a fost nominalizat expres care este domiciliul mamei, unde va locui minorul în consecință, se datorează faptului că în actuala reglementare (Nodul Cod civil), noțiunea de stabilire a domiciliului la unul dintre părinți evidențiază legătura dintre acel părinte și minor și nu dintre minor și un loc efectiv.
În prezent, când de regulă exercitarea autorității părintești se exercită de ambii părinți, părintele cu care va locui minorul, care în vechea reglementare se subscria noțiunii mai largi de încredințare, este stabilit din punct de vedere juridic prin stabilirea locuinței minorului la respectivul părinte.
Este adevărat că într-o cerere de stabilire a locuinței minorului la unul dintre părinți se are în vedere domiciliul actual al părintelui iar ancheta socială se dispune la acel domiciliu, însă dacă locuința este stabilită la unul dintre părinți, schimbarea domiciliului părintelui și implicit a locuinței minorului nu implică o nouă intervenție a instanței de judecată, decât în mod evident dacă celălalt părinte solicită o analizare a noii situații de fapt.
În dosarul nr._/212/2012, ancheta socială care a stat la baza stabilirii locuinței minorului la mamă s-a efectuat în Italia, la domiciliul mamei din Rimini, prin Comisie Rogatorie, astfel că deplasarea minorului în Italia la domiciliul mamei este o consecință firească a sentinței civile nr. 3497/28.03.2014.
În drept, conform art. 36 din Legea nr. 272/2004: (3) În situația în care ambii părinți exercită autoritatea părintească, dar nu locuiesc împreună, deciziile importante, precum cele referitoare la alegerea felului învățăturii sau pregătirii profesionale, tratamente medicale complexe sau intervenții chirurgicale, reședința copilului sau administrarea bunurilor, se iau numai cu acordul ambilor părinți. (4 )În situația în care, din orice motiv, un părinte nu își exprimă voința pentru luarea deciziilor prevăzute la alin. (3), acestea se iau de către părintele cu care copilul locuiește, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului. (8)În cazul existenței unor neînțelegeri între părinți cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, instanța judecătorească, după ascultarea ambilor părinți, hotărăște potrivit interesului superior al copilului.
De asemenea, conform art. 23 alin. 2 din Legea nr. 272/2004Deplasarea copiilor în străinătate se realizează cu respectarea prevederilor Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, cu modificările și completările ulterioare iar conform art. 17 din Legea nr. 248/2005 1) Minorilor cetățeni români care nu se află în una dintre situațiile de suspendare a exercitării dreptului la libera circulație în străinătate li se eliberează pașapoarte simple electronice în următoarele condiții: a)în cazul minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani, numai la cererea ambilor părinți, a părintelui supraviețuitor, a părintelui căruia i-a fost încredințat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, a părintelui care exercită singur autoritatea părintească în temeiul unei hotărâri judecătorești rămase definitivă și irevocabilă ori în temeiul unei hotărâri judecătorești rămase definitivă pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013 sau, după caz, a reprezentantului legal;
Aplicând aceste dispoziții în cauza de față, instanța reține că sentința civilă nr. 3497/28.03.2014 pronunțată de Judecătoria C. nu își produce efectele, anume minorul nu poate fi dus la domiciliul mamei din Italia, întrucât pârâtul refuză să își dea acordul în vedere eliberării pașaportului în condițiile art. 17 alin. 1 lit. a din Legea nr. 248/2005.
Din audierea minorului, reiese că acesta vrea să se întoarcă și să locuiască în Italia cu mama acesteia.
Prin urmare, având în vedere interesul superior al minorului, cele dispuse prin sentința civilă nr. 3497/28.03.2014, precum și considerentele de fapt expuse mai sus, instanța va admite cererea și va dispune suplinirea acordului pârâtului pentru emiterea pașaportului minorului B. Enriko – L. născut la data de 03.10.2002 și deplasarea minorului B. Enriko – L. însoțit de mama sa la domiciliul acesteia din Italia.
În ce privește înscrierea minorului B. Enriko - L. la școală în Italia, instanța reține că există o neînțelegere între reclamantă și pârât, acesta din urmă susținând că este în interesul copilului să urmeze o școală în România.
Având în vedere că minorul s-a născut și educat în primii ani în Italia, că a urmat cursurile unei școli din Rimini între anii școlari 2008/2009 – 2011/2012, că locuința minorului este în Italia la mamă, iar din declarațiile acestuia reiese că minorul se integrează mai bine la școala din Italia, instanța va dispune suplinirea acordului pârâtului și pentru înscrierea minorului B. Enriko - L. la școală în Italia.
Susținerile pârâtului privind faptul că nu se poate stabili deplasarea minorului în Italia prin prezenta cerere, câtă vreme există un dosar de fond în care se va stabili domiciliul minorului și exercitarea autorității părintești sunt neîntemeiate.
În soluționarea prezentei acțiuni, cerere introdusă pe dreptul comun, instanța este ținută să analizeze situația prezentă a minorului, or situația prezentă este cea în sensul dispus prin sentința civilă nr. 3497/28.03.2014 pronunțată de Judecătoria C..
În cazul în care în dosarul nr._/212/2012 se va pronunța o soluție care este contrară celei pronunțate în dosarul nr._/212/2012, prezenta hotărâre nu se poate opune executării eventualei hotărâri, însă în prezent, situația minorului nu poate rămâne nesoluționată, în condițiile în care cei doi părinți nu se înțeleg sub aspectele importante deduse judecății în prezenta cauză.
În baza art. 453 alin. 1 C.proc.civ., instanța va obliga pârâtul să achite reclamantei suma de 20 lei reprezentând cheltuieli de judecată, anume taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta M. M.-D. cu CNP:_ și domiciliul ales la av T. în Galati, ., ., Cod postal_, în contradictoriu cu pârâtul B. A. cu domiciliul in C., ., jud C..
Dispune suplinirea acordului pârâtului pentru:
- emiterea pașaportului minorului B. Enriko – L. născut la data de 03.10.2002.
- deplasarea minorului B. Enriko – L. însoțit de mama sa la domiciliul acesteia din Italia.
- înscrierea minorului B. Enriko - L. la școală în Italia.
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 20 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel ce se poate depune la Judecătoria C. în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.06.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
F. NemethAlina S.
Red jud. F.N. /11.07.2014
Tehnored.gref. A.S./ 2com/11.07.2014
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Hotărâre... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 8997/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
