Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 30-12-2014, Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 30-12-2014 în dosarul nr. 23673/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
C., .; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_
Dosar civil nr. 23._
SENTINȚA CIVILĂ nr._
Ședința din camera de consiliu
Din data de: 30 Decembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte: Judecător C. I.
Grefier: L. B.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect pretenții cu valoare redusă, cerere formulată de reclamanta S.C. R. & R. S.A., înregistrată la O.R.C. sub nr.J40/_/1994, având CUI_, prin reprezentant legal Administrator B. I., cu sediul în București, Sector 5, . nr. 75, Forum 2000 Building și cu sediul procesual ales în Mun. C., . nr. 8, J. C., în contradictoriu cu pârâta S.C. I. C. S.R.L., înregistrată la O.R.C. sub nr. J_, având CUI_, cu sediul în Mun. C., ., Etaj 3, Cam. 21 - 22, J. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința din camera de consiliu din data de 08.12.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.396 alin.1 C.proc.civ., potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, a amânat succesiv pronunțarea la 18.12.2014, 22.12.2014, 23.12.2014 și 30.12.2014 când, după ce a deliberat în secret, conform art.395 C.proc.civ., a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea depusă la data de 24.07.2014 și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr.23._, reclamanta S.C. R. & R. S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. I. C. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta la plata:
- sumei de 2.034,41 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de internet, telefonie fixă, echipamente primite în custodie de către pârât
- penalităților de întârziere de 0,2 % pe zi de întârziere de la data scadenței fiecărei facturi, până la plata efectivă a debitului principal
- cheltuielilor de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că:
- între părți s-a încheiat contractul pentru furnizarea serviciilor de comunicații electronice nr._/07.05.2012 privind furnizarea serviciului de internet și telefonie fixă pentru locația: Constanta, .; apartament camera 22, prin care s-a convenit ca pârâta să beneficieze de serviciile specificate în contract, în schimbul plătii tarifelor agreate și reglementate expres în anexele la contractul de servicii;
- în temeiul acestui contract, însoțit de acte adiționale, pârâtei i-au fost furnizate serviciile contractate;
- conform art.3 pct 3.4., 3.7. si 3.8, pentru plata cu întârziere, pârâta datorează penalități de întârziere de 0.2% pe zi de întârziere;
- conform art. 3.7. din Condițiile generale pentru furnizarea serviciilor de comunicatii electronice, pârâta era obligată la plata facturilor până în ultima zi a lunii în care au fost furnizate, iar pentru plata cu întârziere, datora penalități de de 0.2 % pe zi de întârziere;
- conform prevederilor art.5.2 lit.(a.) din Condițiile generale pentru furnizarea serviciilor de comunicatii electronice, contractul încheiat între părți a fost reziliat unilateral fără acordarea unui termen si fără îndeplinirea vreunei formalități, având în vedere faptul că pârâta a înregistrat restante mai mari de 20 de zile la plata serviciilor contractate, reclamanta punând în aplicare pactul comisoriu de gradul IV prevăzut art.5.2. din contract, având în vedere faptul că nici până la data înregistrării acțiunii nu a fost achitat debitul principal, fiind depășit cu mult termenul de grație de 20 de zile acordat pârâtei;
- pârâta este obligată a achita, la încetarea contractului si contravaloarea echipamentelor primite în custodie, respectiv c/valoare în lei a 250 euro, tarif prevăzut în procesul verbal de custodie, respectiv suma de 1.361,46 lei calculată la cursul oficial BNR din data de 25.06.2014 (inclusiv TVA).
În drept au fost invocate dispozițiile art.1025 - 1032 Cod procedură civilă și cele ale art.1270 Cod civil.
În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri.
Reclamanta nu a solicitat desfășurarea unei dezbateri orale.
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind depusă dovada de achitare a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 200,00 lei, stabilită conform art.6 alin.1 teza a II-a din O.U.G. nr.80/2013, privind taxele judiciare de timbru.
Pârâta, deși legal citată, nu a depus formularul de răspuns și nici nu a răspuns prin alt mijloc adecvat la formularul de cerere depus de reclamantă.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin raportare la temeiul de drept procesual invocat de reclamantă, respectiv, art. 1025-1032 Cod procedură civilă, privind procedura aplicabilă cererilor de valoare redusă, la obiectul prezentei cauze: o acțiune în răspundere contractuală a cărei valoare este mai mică de 10.000 de lei, și la prevederile art.1025 alin.1, 2 și 3 Cod procedură civilă, instanța constată că prezenta cerere este admisibilă în procedura privind cererile de valoare redusă.
1. Asupra debitului principal:
1.1. În drept:
Principiul forței obligatorii a contractului (pacta sunt servanda) consacrat de art.1270 C.civ.: Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. Contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părților ori din cauze autorizate de lege. Principiul precitat are rolul primar de a explica și ordona raportul juridic născut între părți ca urmare a încheierii contractului, pentru ca apoi să se poată impune ca realitate obiectivă terților, prin intermediul opozabilității efectelor contractului.
Răspunderea contractuală este o urmare a principiului forței obligatorii a contractului (art.1350 alin.1 C. civ.) și se întemeiază pe ideea de reparație a prejudiciului cauzat prin neexecutare (art.1350 alin.2 C.civ.): (1) Orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat.(2) Atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii. (3)Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părți nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile.
Culpa debitorului unei obligații contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării (art.1548 C.civ., prezumția de culpă).
1.2. În speță:
Între reclamanta S.C. R. &R. S.A, în calitate de prestator și pârâta S.C. I. C. S.R.L., în calitate de beneficiar s-a încheiat Contractul pentru furnizarea serviciilor de comunicații electronice nr._/07.05.2012, însuțit de societatea pârâtă prin semnătura reprezentantului legal însoțită de aplicarea ștampilei (filele nr.8 - 13, din dosar).
În temeiul acestui contract, reclamanta a emis în contul pârâtei următoarele facturi fiscale (filele nr.33 - 36, din dosar):
- FF . nr._/19.11.2012
- FF . nr._/19.12.2012
- FF . nr._/19.02.2013.
Contravaloarea serviciilor de internet și telefonie fixă astfel facturate și neachitate este în cuantum de 672,95 lei.
Obligația este o legătură de drept în virtutea căreia debitorul este ținut să procure o prestație creditorului, iar acesta are dreptul să obțină prestația datorată (art.1164 C.civ.).
Conform art.3.4. din Condițiile generale pentru furnizarea serviciilor de comunicatii electronice, pârâta era obligată la plata facturilor până în ultima zi a lunii în care au fost furnizate.
În aceste condiții, pârâta avea, conform dispozițiilor contractului, obligația să achite contravaloarea facturilor reprezentând prețul serviciilor facturate.
Instanța apreciază că, în cauză, sunt pe deplin îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale în ceea ce îl privește pe pârât, respectiv existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu patrimonial, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția celui care săvârșește fapta ilicită.
Astfel, fapta ilicită a pârâtei constă în nerespectarea unor obligații contractuale și anume aceea de a achita integral și la scadență contravaloarea serviciilor prestate de către reclamantă conform facturilor emise în temeiul contractului menționat, aducând prin aceasta atingere unui drept subiectiv patrimonial al reclamantei, iar prejudiciul patrimonial se concretizează în suma de 672,95 de lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de internet și telefonie fixă prestate conform facturilor fiscale depuse la dosar și emise în temeiul contractual arătat.
În privința vinovăției pârâtei, instanța reține că, în conformitate cu prevederile art.1548 Cod civil, în materie contractuală, neexecutarea unei obligații dă naștere unei prezumții relative de vină în sarcina debitorului obligației neexecutate. În același sens, instanța constată că pârâta, pentru a nu fi angajată răspunderea sa contractuală, avea sarcina de a dovedi executarea propriilor obligații, pe care nu și-a îndeplinit-o, nedepunând niciun înscris și neadministrând nicio probă din care să rezulte că a executat în întregime și la termen obligațiile contractuale, situație de natură a determina rămânerea în ființă a prezumției relative de culpă în neîndeplinirea obligațiilor contractuale asumate.
Instanța reține că reclamanta a făcut dovada raporturilor juridice dintre părți și a prestației efectuate pârâtei, însă pârâta nu a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor asumate, respectiv plata facturilor mai sus menționate, astfel că în ce privește debitul de 672,95 lei pretențiile reclamantei sunt întemeiate.
În privința celeilalte sume solicitate, respectiv contravaloarea în lei a 250 euro pentru echipament de tip Echo Life HG856 deținut în custodie în temeiul procesului verbal din data de 17.05.2012 și nerestituit, respectiv suma de 1.361,46 lei calculată la cursul oficial BNR din data de 25.06.2014 (inclusiv TVA), instanța reține că:
(1). art.5.2 din contractul părților prevede: în funcție de propria apreciere R. & R. poate considera prezentul contract ca fiind reziliat de drept, fără a fi necesară punerea ăn întârziere a Beneficiarului, fără posibilitatea acordării vreunui termen, fără intervenția instanței și fără necesitatea îndeplinirii vreunei formalități.....
(2). art.5.2 lit(a) din contractul părților prevede: reclamanta poate considera contractul ca fiind reziliat de drept fie în privința tuturor serviciilor furnizate, fie în privința anumitor servicii care fac obiectul acestuia, fără a fi necesară punerea în întârziere a beneficiarului, fără posibilitatea acordării vreunui termen, fără intervenția instanței și fără necesitatea îndeplinirii vreunei formalități dacă beneficiarul nu plătește orice abonament lunar și/sau orice alte tarife aferente serviciilor furnizate și penalitățile de întârziere, dacă este cazul, în termen de cel mult 20 de zile de la expirarea termenului de plată.
(3). conform art.5.5 din contract, în cazul încetării contractului din orice motiv (denunțare unilaterală, reziliere, anulare), dacă beneficiarul a primit unul sau mai multe echipamente în custodie, acesta se obligă să returneze echipamentele în aceeași stare în care le-a primit, cu uzura normală pentru perioada de utilizare sau, dacă nu restituie fiecare echipament, se obligă să plătească în mod necondiționat, cu titlude clauză penală, suma menționată drept clauză penală pe procesul verbal de predare primire a echipamentuluiprimit și nerestituit în stare de funcționare.
Clauza contractuală prevăzută la art.5.2 face trimitere la rezilierea de drept convențională care operează în temeiul unui pact comisoriu de gradul IV.
Condiția formală pentru operarea rezoluțiunii convenționale este aceea a notificării specializate.
Pactul comisoriu stipulat în contractul părților definește neexecutarea rezolutorie și stabilește și operarea „de drept” a rezoluțiunii, cu înlăturarea exigenței punerii în întârziere (art.5.2). Într-adevăr, pentru că s-a stipulat expres lipsa acestei condiții în pact, punerea în întârziere nu mai este necesară [art. 1553 alin. (1) și art. 1523 alin. (1) C. civ.]. Cu toate acestea, pentru efectivitatea rezoluțiunii convenționale, adică, pentru ca aceasta odată invocată să și opereze, este necesară notificarea specializată a debitorului - ceea ce semnifică obligația creditorului de a aduce la cunoștința debitorului, prin intermediul unei notificări, faptul că a invocat rezoluțiunea contractului și condițiile în care acesta operează.
În cauză, instanța constată că reclamanta nu a făcut dovada comunicării către pârâtă a notificării de reziliere a contractului pentru ca aceasta să-și îndeplinească obligația de restituire a echipamentelor astfel cum s-a prevăzut în contract.
1.3. Soluția instanței:
Având în vedere faptul că în cauza dedusă judecății raportul obligațional este de natură contractuală și reținând că pârâta nu a făcut dovada intervenirii unei cauze de forță majoră sau a unui caz fortuit care să îl exonereze de răspundere, dovada existenței creanței făcută de către reclamantă generează în temeiul art.1548 C.civ. două prezumții: prezumția de neîndeplinire a obligațiilor asumate prin contract, în speță cea privind plata serviciilor contractate, și prezumția de culpă în ceea ce privește neîndeplinirea obligației.
Dând eficiență acestor prezumții și având în vedere dispozițiile normative care stau la baza răspunderii contractuale, respectiv art.1350 și art.1270 C.civ., instanța va obliga pârâta la plata sumei de suma de 672,95 lei cu titlul debit principal, reprezentând servicii de internet și telefonie fixă, conform următoarelor facturi fiscale scadente și neachitate:
- FF . nr._/19.11.2012
- FF . nr._/19.12.2012
- FF . nr._/19.02.2013.
În lipsa notificării rezilierii de drept convenționale în temeiul pactului comisoriu de gradul IV și față de dispozițiile contractule, instanța reține că nu s-a făcut dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile în privința celeilalte sume solicitate, astfel că urmează să respingă aceste pretenții ca fiind nefondate.
Pentru considerentele arătate, cererea reclamantei, în ansamblul său, urmează a fi admisă doar în parte.
2. Asupra penalităților de întârziere:
2.1. În drept:
Art.1516 alin.1 C.civ: Creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației.
2.2. În speță:
Prin încheierea Contractului pentru furnizarea serviciilor de comunicații electronice nr._/07.05.2012, pârâta și-a asumat clauza penală prevăzută la art.3.7., (în cazul neefectuării plății la termen, reclamanta este în drept a percepe o penalitate de 0,2% pe zi de întârziere, calculată asupra sumei scadente și neplătite, până la data achitării integrale a sumei restante).
2.3. Soluția instanței:
Având în vedere clauza contractuală și art.1516 C.civ., instanța va admite și acest capăt de cerere și, în consecință, obliga pârâta să plătească reclamantei penalități contractuale în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere, aplicate la contravaloarea fiecărei facturi scadente neachitate, calculate de la data scadenței fiecărei facturi și până la achitarea integrală a acestora.
3. Asupra cheltuielilor de judecată:
3.1. În drept:
Art.453 C.proc.civ.: (1)Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. (2)Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.
Art.451 alin.1 și alin.4 C.proc.civ.:
(1) Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.
(4). Nu vor putea fi însă micșorate cheltuielile de judecată având ca obiect plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și plata sumelor cuvenite martorilor potrivit alin. (1).
Art. 1031 C.proc.civ.:(1) Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată. (2) Cu toate acestea, instanța nu va acorda părții care a câștigat procesul cheltuielile care nu au fost necesare sau care au avut o valoare disproporționată în raport cu valoarea cererii.
3.2. În speță:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces, pe parcursul judecății atașând la dosarul cauzei, în probațiunea acestui capăt de cerere chitanța ../data CT XWM_/23.07.2014 (fila nr.7, din dosar), aferentă plății taxei judiciare de timbru.
3.3. Soluția instanței:
Având în vedere cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată raportată la soluția de admitere în parte a cererii de chemare în judecată, în temeiul dispozițiile art.1031 C.proc. civ. rap. la art.453 coroborat cu art.451 alin.1 și alin.4 C.proc.civ, instanța va admite acest capăt de cerere și va obliga pârâta să plătescă reclamantei suma de 200,00 lei cu titlul cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare taxă judiciară de timbru.
4. Instanța din oficiu:
În temeiul art.1030 alin. 3 C. proc. civ., prezenta hotărâre este executorie de drept.
Raportat la art.1032 alin.1 C.proc.civ. coroborat cu art.471 alin.1 C.proc.civ., prezenta hotărâre este supusă numai apelului la tribunal, în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria C. (instanța a cărei hotărâre se atacă).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată având ca obiect pretenții cu valoare redusă - acțiune formulată de reclamanta S.C. R. & R. S.A. (J_, CUI_), cu sediul Bucureștis, . nr. 75, Forum 2000 Building, sector 5 și sediul procesual ales în C., . nr. 8, județ C., în contradictoriu cu pârâta S.C. I. C. S.R.L., înregistrată la O.R.C. sub nr.J_, având CUI_, cu sediul în Mun. C., ., Etaj 3, Cam. 21 - 22, J. C..
Obligă pârâta să achite reclamantei:
- suma de 672,95 lei cu titlul debit principal, reprezentând servicii de internet și telefonie fixă, conform următoarelor facturi fiscale scadente și neachitate:
- FF . nr._/19.11.2012
- FF . nr._/19.12.2012
- FF . nr._/19.02.2013.
- penalități contractuale în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere, aplicate la contravaloarea fiecărei facturi scadente neachitate, calculate de la data scadenței fiecărei facturi și până la achitarea integrală a acestora.
Respinge ca neîntemeiate celelalte capete de cerere.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 200,00 lei cu titlul cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Executorie de drept, conform art.1030 alin.3 C.proc.civ..
Cu drept de apella Tribunal, în termen de 30 de zile de la comunicare, conform art.1032 alin.1 C.proc.civ..
Apelul se depune la Judecătoria C., sub sancțiunea nulității,conform art.471 alin.1 C.proc.civ..
Soluționată în cameră de consiliu și pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.12.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Judecator C. I. L. B.
Red. Jud. C.I. / 30.12.2014;
Tehnored. Grf. L.B. / 30.12.2014/ . exp.
Comunicat . exp. / .
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 16/2014. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2526/2014. Judecătoria... → |
|---|
