Contestaţie la executare. Sentința nr. 15/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 15/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 15-10-2014 în dosarul nr. 8120/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar civil nr_
SENTINȚA CIVILĂ NR_
ȘEDINȚA PUBLICA DIN DATA DE 15.10.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Meral B.
GREFIER: M. B.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, acțiune formulată de contestatorul G. M. D., cu domiciliul în Constanta, .. 177, J. C. în contradictoriu cu intimata A. J. A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA, cu sediul în Constanta, ., nr. 18, J. C..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 08.10.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta. La acel termen de judecată, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 15.10.2014, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. în data de 17.03.2014 sub nr._, contestatorul G. M. D. a formulat în contradictoriu cu intimata D.G.F.P. G. ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. contestație la executare, solicitând anularea formelor de executare din dosarul de executare nr._/13/_ /_ și întoarcerea executării silite.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că dreptul intimatei de a cere executarea silită s-a prescris întrucât natura obligației fiscale o reprezintă cheltuieli judiciare stabilite printr- o hotărâre judecătorească din data de 10.11.2008.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art 91 din OG nr 92/2003.
În probațiune, s- au depus înscrisuri: somație, titlu executoriu.
Cererea a fost legal timbrată.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare. În probațiune, intimata a depus copia dosarului de executare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator al cauzei, instanța reține următoarele:
Din actele dosarului de executare silită nr._/13/_ /_ întocmit de ANAF DGFP C. rezultă că intimata l-a somat în data de 20.02.2014 pe contestator să achite suma de 250 lei în temeiul titlului executoriu nr_.
Potrivit titlului executoriu, obligația fiscală este reprezentată de cheltuieli judiciare stabilite prin hotărârea judecătorească nr 4142/10.11.2008.
În prezenta cauză, contestatorul solicită anularea actelor de executare întrucât creanța în valoare de 250 lei provine din anul 2008, motiv pentru care se apreciază că s-a împlinit termenul de prescripție de cinci ani conform art. 91 din O.G. nr. 92/2003.
Procedura fiscala stabilește ca orice persoana interesata, care demonstreaza ca are un interes poate face contestatie îndreptata împotriva, masurilor de executare silita, oricarei modalitati a executarii silite, a fiecarui act de executare silita efectuat de organele de executare competente, refuzul organului de executare silita de a îndeplini un act de executare în conditiile legi, dar si împotriva titlurilor executorii în condițiile disp. art. 172 al.3 din OG 92/2003, respectiv în cazul în care acest titlul nu este o hotarâre data de o instanta judecatoreasca sau de alt organ jurisdictional si daca pentru contestarea lui nu exista o procedura care sa prevada posibilitatea ca o instanta competenta sa se pronunte asupra acestuia.
În interpretarea dispozițiilor art. 172 alin. 3 din OG 92/2003, prin sintagma „altă procedură” trebuie să se înțeleagă orice posibilitate legală aflată la îndemâna contestatorului în vederea anulării titlului executoriu. În plus, art. 205 din același act normativ dispune că împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Este îndreptățit la contestație numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.
Astfel, instanța reține că, în cauză, se contestă un titlu executoriu, înscris ce nu provine de la o instanță de judecată sau organ jurisdicțional, motiv pentru care urmează a stabili dacă contestatorul avea la îndemână alt mijloc procedural pentru a invoca apărări de fond, cu consecința respingerii cererii, prin raportare la dispozițiile legale anterior evocate.
În acest sens, instanța apreciază că, în interpretarea prevederilor art. 172 alin. 3 Cod procedura civila, prin sintagma „altă procedură” trebuie să se înțeleagă orice posibilitate legală aflată la îndemâna contestatorului în vederea clarificării titlului executoriu. Astfel, în condițiile art. 205 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Potrivit alin. 2, este îndreptățit la contestație numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia. Iar, potrivit alin. 3, baza de impunere și impozitul, taxa sau contribuția stabilite prin decizie de impunere se contestă numai împreună.
În acest context se impune a fi realizată distincția între titlul de creanță, titlu executoriu și actul administrativ fiscal. Titlul de creanță fiscală este actul prin care se stabilesc drepturile patrimoniale ale statului si obligațiile de plată corelative ale contribuabililor, ce rezultă din raporturile de drept material fiscal, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite potrivit legii.
Astfel, art. 41 din Codul de procedura fiscala, definește actul administrativ ca fiind „actul emis de organul fiscal competent in aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligațiilor fiscale”. Rezultă, deci, că noțiunea de act administrativ fiscal are o sferă mai largă decât cea a titlului de creanță fiscală, în acest sens fiind și dispozițiile art. 205 alin. 1 Cod procedură fiscală care vorbesc de titluri de creanță sau alte acte administrative.
În ceea ce privește noțiunea de „titlu executoriu”, art. 141 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, prevede că titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. Pentru a se determina curgerea termenului și, pe cale de consecință, ajungerea la scadență, este necesar ca actul administrativ fiscal să fie comunicat debitorului, care poate să conteste titlul în procedura specială prevăzută de cod. Așadar, între cele două titluri, există un raport de determinare, sursa fiind titlul de creanță a cărui modificare atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător (art. 141 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003), însă natura lor este diferită.
Prin urmare, evoluția în timp a aceluiași titlu și ajungerea la scadență, determină transformarea acestuia în instrument de executare silită, important fiind caracterul definitiv al titlului de creanță în fond, în raport de cum acesta a fost contestat pe căile prevăzute de lege, în condițiile în care a și fost cunoscut de către debitor, fiind îndeplinită cerința comunicării titlului. Necontestarea titlului de creanță comunicat potrivit legii atrage definitivarea sa pe fond, astfel că acesta va fi pus în executare, fără posibilitatea de a se mai ataca conținutul acestuia în fața instanței de executare.
Astfel, contestația la executare în materie fiscală poate avea ca obiect numai neregularități procedurale săvârșite cu prilejul activității de executare silită, împrejurări care se pot referi la nerespectarea formelor prevăzute de lege pentru încunoștiințarea debitorului despre declanșarea executării, alegerea formei de executare, prescripția dreptului de a cere executarea silită. Astfel, în cadrul acestei contestații la executare instanța nu poate analiza legalitatea și temeinicia titlului de creanță și implicit asupra întinderii obligației de plată stabilită prin acest titlu.
Față de apărările contestatorului în sensul că s-a împlinit termenul de prescripție a dreptului de stabilire a obligațiilor fiscale, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 92 din Codul de procedură fiscală, (1)Dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel. (2)Termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel.
În plus, conform art 92 din O.G. nr 92/2003 republicată, (1)Termenele de prescripție prevăzute la art. 91 se întrerup:
a)în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripție a dreptului la acțiune;
b)la data depunerii de către contribuabil a declarației fiscale după expirarea termenului legal de depunere a acesteia;
c)la data la care contribuabilul corectează declarația fiscală sau efectuează un alt act voluntar de recunoaștere a impozitului datorat.
(2)Termenele de prescripție prevăzute la art. 91 se suspendă:
a)în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripție a dreptului la acțiune;
b)pe perioada cuprinsă între data începerii inspecției fiscale și data emiterii deciziei de impunere ca urmare a efectuării inspecției fiscale;
c)pe timpul cât contribuabilul se sustrage de la efectuarea inspecției fiscale;
d)pe perioada cuprinsă între data declarării unui contribuabil inactiv și data reactivării acestuia. (3)Dispozițiile dreptului comun privitoare la prescripția extinctivă sunt aplicabile în mod corespunzător.
În prezenta cauză, intimata A.N.A.F. D.G.R.F.P. GALATI A. JUDEȚEANA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA l- a somat pe contestator să achite suma de 250 lei în temeiul titlului executoriu nr_ emis în baza sentinței nr 4142/10.11.2008.
Astfel, instanța apreciază ca fiind întemeiate apărările contestatorului cu privire la împlinirea termenului de prescripție a dreptului de stabilire a obligațiilor fiscale întrucât dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel.
Astfel, termenul de prescripție începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală. Prin urmare, termenul de prescripție de 5 ani a început să curgă de la 01 ianuarie 2009 și s-a împlinit la data de 01 ianuarie 2014.
Or, somația de plată și titlul executoriu au fost emise de către intimat în data de 20.02.2014 cu încălcarea termenului de prescripție a dreptului de stabilire a obligațiilor fiscale.
Pe cale de consecință, se va admite contestația la executare formulată de contestatorul G. M. D. în contradictoriu cu intimata DGFP G. ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. și se va anula executarea silită și actele de executare din dosarul de executare nr._/13/_ /_.
În ceea ce privește cererea de întoarcere a executării silite, instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile întoarcerii executării silite, în condițiile în care nu s-a dovedit că reclamantul – contestator a fost executat silit cu suma de 250 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatorul G. M. D., CNP_, cu domiciliul în Constanta, .. 177, J. C. în contradictoriu cu intimata DGFP G. ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în Constanta, ., nr. 18, J. C..
Anulează executarea silită și actele de executare din dosarul de executare nr._/13/_ /_,
Respinge cererea de întoarcere a executării silite ca neîntemeiată.
Cu drept de apel ce se depune la Judecătoria C. în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.10.2014
PREȘEDINTE GREFIER
Meral B. M. B.
Red/dact jud MB: 20.11.2014
Tehnored gref MB: 21.10.2014
4 ex
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9468/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Validare poprire. Sentința nr. 1762/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
