Contestaţie la executare. Sentința nr. 1873/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1873/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 24-02-2014 în dosarul nr. 10959/212/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1873
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 24 Februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. I. G.
GREFIER: E. A. P.
Pe rol judecarea cauzei civile, având ca obiect contestație la executare, acțiune formulată de contestatoarea I. A. cu domiciliul în C., . nr. 31, ., ., în contradictoriu cu pârâta V. ROMÂNIA S.A. cu sediul în București, ., . 10, sector 2, București.
Dezbaterile asupra fondului și susținerile părților au avut loc în ședință publică din data de 17.02.2014, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, având în vedere prevederile art. 260 alin.1 Cod procedură civilă instanța a amânat pronunțarea la data de 24.02.2014, hotărând următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. în data de 23.04.2013, sub nr._, contestatoarea I. A. a formulat în contradictoriu cu intimata V. R. S.A. contestație la executare prin care a solicitat anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare silită nr.2097/G/2012 al B. G. A. M. și a tuturor actelor emise după întocmirea acestuia, repunerea părților în situația anterioară, precum și contestație la titlu în baza art.399 alin.3 Cod proc.civ. prin care a invocat caracterul abuziv al clauzelor contractuale prevăzute la art.3, 4 și 5 din condițiile speciale și pe cale de consecință să se dispună anularea acestora și restituirea sumelor încasate în plus de bancă.
În motivare, contestatoarea a arătat că între intimata V. R. SA și numiții T. C. și T. V. a fost încheiat un contract de credit pentru suma de 95.750 CHF în cadrul căruia contestatoarea are calitate de garant împrumutat, iar pe parcursul derulării contractului de credit, împrumutații nu și-au respectat obligațiile contractuale astfel încât banca a procedat la punerea în executare a titlului executoriu, formându-se dosarul de executare nr.2097/G/2012 al B. G..
Cu privire la executarea silită contestatoarea arată că, în speță, creanța nu a fost declarată scadentă și exigibilă, condiție obligatorie prevăzută de art.379 Cod.proc.civ. și, deși în contact a fost prevăzută clauza contractuală potrivit căreia banca poate declanșa procedura execuțională doar dacă declară scadent și exigibil întregul credit, în cazul de față acest lucru nu s-a întâmplat, nefiind primită din partea băncii nicio notificare în acest sens.
Cu privire la actele de executare se arată că în cadrul dosarului s-a emis somația de plată de către executorul judecătoresc însă înainte de a se întocmi această somație executorul trebuia să întocmească procesul-verbal de situație acesta fiind obligat a se prezenta personal la locul imobilului în vederea descrierii cât mai amănunțite a acestuia, lucru care nu s-a întâmplat, acest proces-verbal de situație - dacă s-a întocmit un astfel de proces – fiind întocmite conform înscrisurilor de la dosar.
Arată contestatoarea că, ulterior, înainte ca bunul să fie scos la licitație, executorul în baza art.500 C. a procedat la evaluarea imobilului, sens în care a procedat la numirea unui evaluator pentru întocmirea raportului, iar în acest caz trebuia să fie un expert autorizat de Ministerul Justiției, fiind încălcate prevederile art.500 alin.2 C., iar după numirea evaluatorului, nu a fost notificată de evaluator pentru a fi prezentă la imobil în vederea întocmirii raportului de evaluare, iar dacă evaluatorul s-ar fi prezentat și ar fi vizionat imobilul valoarea acestuia ar fi considerabil mai mare.
Cu referire la art.2 din contract – Obligații – prin care contestatoarea a renunțat expres la beneficiul de discuțiune și diviziune se arată că înțelege să invoce caracterul abuziv al acestei clauze.
Cu referire la titlul executor, se arată că înțelege să formuleze apărări împotriva acestuia, solicitând instanței să constate caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art.3,4 și 5 din contractul de credit, solicitând anularea cestora, constatarea caracterului abuziv având un impact important în economia derulării creditului.
Astfel la art.3lit.d din contract s-a prevăzut că banca își rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii, în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând împrumutatului noua rată a dobânzii, iar potrivit disp.art.1 lit.a alin.2 din anexa la Legea 193/2000 această clauză este abuzivă, banca și-a alocat astfel dreptul de a modifica rata dobânzii oricând și la orice nivel, nefiind obligată să comunice și să negocieze această modificare contractuală, fiind contrară disp.art.10 lit.h din OG 2/1992, arătând că și clauza privind comisionul de risc cuprinsă în art.5 lit.a este abuzivă, întrucât valoarea comisionului de risc depășește valoarea sumei datorate de împrumutați, iar toate aceste clauze cumulate creează în detrimentul sau un dezechilibru semnificativ, contrar cerinței bunei credințe contractuale.
În drept contestatoarea a invocat prevederile art. 399, 496, 500 Cod proc.civ. art.10 lit.h din OG 2/1992, art.1 lit.a alin.2 din anexa la Legea 193/2000 iar în baza art.242 C. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data din 22.01.2013 contestatoarea și-a modificat cererea de chemare în judecată (fila 98), formulând în completare contestație la executarea silită însăși, cu motivarea că aceasta nu a fost anunțată de intenția de a se iniția executarea silită.
Contestatoarea a arătat că, întrucât nu mai locuiește împreună cu soțul acesteia, nu a luat cunoștință despre această executare silită.
Prin aceeași cerere, contestatoarea a mai susținut, cu privire la cererea inițială, faptul că nu s-au respectat formalitățile premergătoare vânzării la licitație prevăzute de art. 496 și art. 497 C.proc.civ..
În drept s-au invocat prevederile art. 132, art. 134, art. 399 alin. 1 și 2, art. 208, art. 496, art. 497 C.proc.civ. și art. 14-15 C.civ., coroborat cu art. 57 din Constituție.
S-au atașat la cerere următoarele înscrisuri: somația emisă la data de 18.12.2012, procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, publicația de vânzare nr.1, emise în dosarul de executare silită nr.2097/G/2012 al B. G. A. M., convenția de credit nr._/25.09.2008, contract de garanție reală imobiliară autentificat sub nr.1523/25 septembrie 2008 la BNP T. E. și D. C. G., încheierea de încuviințare a executării silite nr._/28.11.2012.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 194 lei și timbrul judiciar mobil de 5 lei.
Intimata S.C. V. ROMÂNIA S.A. a formulat întâmpinare prin care pe cale de excepție a solicitat respingerea ca tardiv formulat a primului capăt de cerere, ce privește executarea silită înseși și actele de executare întocmite în dosarul de executare nr.2097/G/2012 al B. G., ca inadmisibil și ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesual activă capătul de cerere ce privește constatarea caracterului abuziv al clauzelor inserate în contractul de credit nr._/25.09.2008, iar pe fond a solicitat respingerea contestației ca nefondată, cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la excepția tardivității primului capăt de cerere, ce privește executarea silită înseși și actele de executare întocmite în dosarul de executare nr.2097/G/2012 al B. G., se arată că somația privind începerea executării fost comunicată către contestatoare la 18.12.2013, cererea fiind depusă la Judecătoriei C. la data de 23.04.2013, deci la mai bine de 4 luni după comunicarea acesteia, deși contestatoarea cunoștea încă din decembrie 2012 că a fost declanșată executarea silită, în acest sens fiind tardivă și contestația la titlu.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității contestației privind apărările formulate față de titlul executoriu, se arată că este inadmisibilă contestația la executare prin care se invocă neregularități ale titlului executoriu sau se solicită lămuriri cu privire la acesta, cât timp pentru lămurirea titlului în sine legea prevede o altă cale conform art.399 alin.3 C., în această situație calea de urmat o reprezintă o cerere întemeiată pe dispozițiile art.14 din Legea 193/2000, în sensul constatării existenței sau inexistenței unor clauze abuzive în convenția de credit, iar nu lămurirea întinderii și înțelesul titlului executoriu.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual active a contetatoarei se arată că aceasta nu este parte în contractul de credit, ci are numai calitate de garant pentru debitorii T. C. și V., iar potrivit art.14 din Legea 193/2000 care prevede că „consumatorii prejudiciați prin contracte încheiate (…) au dreptul de ase adresa organelor judecătorești”, se apreciază că doar debitorii principali puteau invoca neregularități ale titlului executoriu.
Pe fondul contestației se arată că deși s-a invocat de către contestatoare faptul că s-a declanșat executarea silită pentru o creanță care nu este certă, lichidă și exigibilă, față de lipsa unei notificări din partea băncii, la dosarul de executare există o notificare prin care atât debitorii principali cât și contestatoarea – garant al obligației de rambursare – au fost înștiințați de existența unei întârzieri de 161zile la plata ratelor, prin aceiași notificare li s-a pus în vedre să achite în termen de 15 zile sumele restante la data de 08.10.2012 în cuantum de 4057,65 CHF în caz contrar urmând a trece la executarea silită prin declararea scadenței anticipate a creditului.
În ceea ce privește actele de executare arată intimata:
a) cu privire la modalitatea de emitere a somației din 18.12.2012, solicită instanței să aibă în vedere că la dosarul de executare se află procesul-verbal de situație din 17.12.2012 în care executorul judecătoresc a consemnat mențiuni cu privire la imobil, realizând deplasarea la imobil pe care l-a descris pe baza mijloacelor disponibile, legiuitorul prevăzând ca evaluarea să se facă în temeiul art.496 C. în cazul apartamentelor situate în condominii, în situația în care debitorii nu răspuns sau nu vor să răspundă. ca evaluarea să se facă
b) în ceea ce privește întocmirea raportului de evaluare se arată că expertiza a fost efectuată de un expert acreditat de Ministerul Justiției, iar în ceea ce privește invocarea faptului că nu au fost convocați debitorii la lucrarea de evaluare, se arată că după desemnarea expertului acesta a convocat părțile prin scrisoare recomandată pentru data de 12.02.2013, debitorii principali au fost citați la domiciliu și la adresa bunului urmărit - comunicarea fiind ridicată de T. C. la data de 04.02.2013, iar contestatoarea a fost citată la adresa de domiciliu – pliczl fiind ridicat de fiul acesteia T. C. la data de 04.02.2013, iar în aceste condiții există prezumția că atât contestatoarea cât și debitorii principali cunoșteau data stabilită pentru evaluare.
În susținere intimata a atașat la întâmpinare un set de înscrisuri.
La data de 17 iulie 2013 contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare (fila 55) prin care a arătat următoarele:
Cu privire la excepția tardivității a solicitat respingerea acesteia motivat de faptul că a solicitat anularea actelor de executare respectiv a publicației de vânzare de care a luat cunoștință la data de 09.04.2013, iar contestația a fost înregistrată la data de 23.04.2013, deci în termenul legal de 15 zile.
Cu privire la excepția inadmisibilității a solicitat unirea acesteia cu fondul având în vedere că art.3 din Lege prevede că împotriva unor astfel de titluri executorii se pot formula apărări de fond.
Cu privire la excepția lipsei calității procesual active se arată că are calitate întrucât a semnat convenția de credit în calitate de garant.
Prin răspunsul la întâmpinarea a formulat și precizare la acțiune în sensul că a precizat clauzele al căror caracter abuziv a solicitat a fi constatat de instanță prin prezenta acțiune.
La termenul de judecată din data de 05.08.2013 instanța din oficiu a invocat excepția tardivității formulării contestației la executarea silită înseși, sens în care reprezentantul convențional al contestatoarei a arătat că înțelege să nu mai conteste somația.
Prin încheierea de ședință din data de 12.08.2013 instanța a apreciat că excepția inadmisibilității contestației cu privire la invocarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale prevăzute la art. 3, 4 și 5 din Condițiile speciale se referă la faptul că acesta, reprezentând o apărare pe fondul contestației cu privire la cuantumul creanței, nu poate fi analizat decât în cadrul contestației la executarea silită însăși, iar instanța nu a fost învestită cu acest capăt de cerere, în consecință, instanța a reținut că prin invocarea excepției inadmisibilității, intimata a formulat apărări pe fondul cauzei, apărări prin care a arătat că în cadrul prezentei contestații, așa cum a fost ea formulată, nu poate fi analizat caracterul abuziv al unor clauze contractuale, sens în care a calificat excepția inadmisibilității ca fiind o apărare de fond.
La termenul de judecată din data de 14.10.2013 reprezentantul convențional al contestatoarei a depus la dosarul cauzei un înscris prin care contestatoarea a învederat instanței că înțelege să renunțe la capătul de cerere privind contestația la executare împotriva somației de plată emisă de B. G. în dosarul nr. 2097/G/2012, însă având în vedere susținerile reprezentantului convențional al contestatoarei din cursul procedurii conform cărora, contestatoarea este plecată din țară, - aspect reiterat și la termenul de judecată din data de 21.10.2013 - instanța a constatat necesară ca renunțarea la judecarea unui capăt de cerere este necesară prezența părții care o formulează.
La termenul de judecată din data de 21.10.2013 s-a depus la dosarul cauzei o procură judiciară autentică, generală prin care contestatoarea l-a mandatat pe fiul său, T. C. să o reprezinte în vederea soluționării litigiului cu V. R. SA, pe cale amiabilă sau pe cale judecătorească, însă având în vedere că procura este datată anterior înregistrării prezentei cauze, iar conform art.69 alin.1 C. „Recunoașterile privitoare la drepturile în judecată, renunțările, cum și propunerile de tranzacție nu se pot face decât în temeiul unei procuri speciale”, astfel că instanța a apreciat că pentru renunțarea la judecată este necesar un mandat expres.
La același termen de judecată instanța a admis excepția tardivității formulării contestației la executarea silită înseși, iar în baza art.137 alin.2 C. a unit cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesual active a contestatoarei.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, interogatoriul contestatoarei și proba cu expertiza tehnică imobiliară.
În cursul procedurii în conformitate cu disp.art.129 alin.5 și 402 alin.1 C., s-a atașat dosarul de executare nr.2097/G/2012 al B. G. A. M..
Examinând cu prioritate, conform art.137 alin.1 Cod procedura civila, excepția lipsei calității procesual active a contestatoarei instanța urmează să o respingă pentru următoarele considerente:
Contestația la executare este o cale specială oferită lege debitorului sau persoanelor interesate sau vătămate prin executare pentru a obține anularea actelor de executare întocmite cu nerespectarea dispozițiilor legale ori chiar a executării silite înseși. De asemenea, potrivit dispozițiilor Legii 193/2000, sancțiunea introducerii unor clauze abuzive în contractele cu consumatorii o constituie nulitatea absolută a respectivelor clauze. Fiind în prezenta unei nulități absolute, aceasta poate fi invocată de orice persoană interesată, contestatoarea fiind parte în contractul de credit în calitate de garant, contractul fiind semnat de aceasta în această calitate, fiindu-i opozabil nu numai în ceea ce privește obligațiile ci și în ceea ce privește drepturile, având în vedre că împotriva acesteia a fost declanșată executarea silită, instanța apreciază că justifică calitate procesual activă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că în cuprinsul contestației la executare și în precizarea din cuprinsul răspunsului la întâmpinare contestatoarea a înțeles să conteste toate actele de executare efectuate în dosarul de executare silită nr.2092/G/2012 al B. G., invocând pe de o parte lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței, învederând că se impune o clarificare a cuantumului sumei pe care debitorii principali o datorează intimatei, iar pe de altă parte a înțeles să formuleze contestație la titlu în condițiile art.399 alin.3 C..
Astfel, potrivit art.399 c.pr.civ.,,Împotriva executării silite, precum si împotriva oricarui act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare. De asemenea, daca nu s-a utilizat procedura prevazuta de art. 281^1, se poate face contestatie si în cazul în care sunt necesare lamuriri cu privire la întelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum si în cazul în care organul de executare refuza sa înceapa executarea silita ori sa îndeplineasca un act de executare în conditiile prevazute de lege. (2) Nerespectarea dispozitiilor privitoare la executarea silita însasi sau la efectuarea oricarui act de executare atrage sanctiunea anularii actului nelegal. (3) De asemenea, dupa ce a început executarea silita, cei interesati sau vatamati pot cere, pe calea contestatiei la executare, si anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formula executorie, data fara îndeplinirea conditiilor legale. (3) În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanta judecatoreasca, se pot invoca în contestatia la executare aparari de fond împotriva titlului executoriu, daca legea nu prevede în acest scop o alta cale de atac”.
Astfel, se retine ca pe calea contestației la executare propriu zisă, astfel cum este reglementata în art.399 teza I c.pr.civ. pot fi atacate fie executarea silita însăși, fie actele de executare întocmite în faza executării silite cu încălcarea dispozițiilor legale.
Potrivit disp.art.399 alin.1 Cod proc.civilă, împotriva executării silite, precum si împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare însă termenul în care se poate face este de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă, așa cum prevăd disp.art.401 alin.1 lit.a Cod proc.civilă.
Din dispozițiile art. 399 alin. 1 C. rezultă ca o contestație la executare poate fi formulata atât împotriva executării silite înseși, cât și împotriva unor acte de executare, termenul de promovare a acestei acțiuni calculându-se în consecință, respectiv de la data primirii somației sau de la data când debitorul a luat cunoștință de primul act de executare, în cazul contestației împotriva executării înseși, și de la data când contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care îl contestă, în cazul contestației împotriva unui act de executare.
De asemenea, se reține că potrivit disp. art.401 alin. (1)1 C. “Contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită”, însă Curtea Constituțională a stabilit prin decizia nr. 581/2011 că în cazul titlurilor executorii care nu provin de la o instanță judecătorească și cu privire la care legea nu consacră o cale specială în care să fie contestate (de exemplu contractele de credit, contractele de garanție reală mobiliară, contractele de credit ipotecar, contractele le leasing, contractele de arendare, contractele de asistență juridică) pot fi invocate apărări de fond în cadrul contestației la executare. Astfel, se retine că numai pe calea contestației la executarea silită propriu zisa, astfel cum este reglementata în art.399 teza I Cod.pr.civ. pot fi atacate fie executarea silita înseși, fie actele de executare întocmite în faza executării silite cu încălcarea dispozițiilor legale.
In cauza de față, contestatoarea a investit inițial instanța cu o contestație la executare împotriva unor acte de executare, respectiv împotriva somația din 18.12.2012 emisă în dosarul de executare silită nr.2097/G/2012 al B. G., solicitând anularea acesteia precum și a tuturor actelor emise după întocmirea acestuia, procesul - verbal de situație, raportul de evaluare întocmit în baza acestuia și publicația de vânzare, precum și actele subsecvente.
In aceste condiții, se impune a se determina dacă, în cauza de față, cuantumul creanței puse în executare vizează executarea silita înseși, față de care prin încheierea de ședință din data de 21.10.2013 instanța a admis excepția tardivității formulării contestației la executarea silită înseși - sau este un aspect legat de actul de executare contestat.
Instanța apreciază că, împrejurarea dacă suma pusă în executare a fost sau nu calculata conform titlului executoriu, este o chestiune ce vizează executarea silită înseși, iar nu actul de executare contestat, iar din actele existente în dosarul de executare rezulta că contestatoarea nu mai este în termenul prevăzut de lege pentru contestarea acesteia.
Contestatoarea a fost înștiințată pentru prima oară cu privire la debit la data de 27.12.2012, iar apoi la data de 09.04.2013 prin publicația de vânzare nr.1, astfel încât de la aceste date a început să curgă termenul de 15 zile prevăzut de art.401 alin. 1 C.p.c, pentru promovarea contestației la executare împotriva executării silite înseși, termen care era expirat la data investirii instanței cu prezenta cerere la 23.04.2013.
Problema care se ridica în speță este aceea de a se stabili dacă contestația la titlu se circumscrie sferei actelor de executare care pot fi contestate în acest cadru procesual – contestația la executare împotriva publicației de vânzare, față de care contestatoarea era în termenul prevăzut de lege pentru a formula contestație, potrivit prevederilor art.399 Cod.pr.civilă.
În ceea ce privește contestația la titlu, respectiv solicitarea de constatare a caracterului abuziv al clauzelor cuprinse în art.2, 3, 4 și 5 din Contractul de credit:
Astfel, instanța apreciază ca în cadrul contestației îndreptate împotriva procesului verbal de situație, a raportului de evaluare și a publicației de vânzare, contestatoarea poate invoca doar aspecte ce țin de nelegalitatea acestui act de executare, iar nu și a unor acte de executare anterioare, în caz contrar încălcându-se dispozițiile imperative ale art. 401 alin. 1 C. privitoare la termenul de promovare a contestației la executare.
De altfel chiar prin răspunsul la întrebările nr.18 și 19 din interogatoriul administrat contestatoarei la solicitarea intimatei, aceasta a recunoscut faptul că atât ea cât și fiul acesteia . debitorul principal T. C., nu au inițiat un demers judiciar întrucât „am așteptat să se dea o lege care să permită diminuarea monedei de plată pentru a putea achita ratele” și debitorul principal „ca și mine a așteptat o modificare a legii”.
În concluzie constatând că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 401 lit. c) C.proc.civ., în considerarea argumentelor pe larg dezvoltate anterior și considerând că în speță, în ceea ce privește contestația la titlu nu sunt incidente dispozițiile art. 401 alin. 11 C.proc.civ instanța având în vedere soluția de admiterea a excepției tardivității formulării contestației la executarea silită înseși, va respinge ca tardiv formulată și contestația la titlu.
Pe fondul cauzei:
Prin convenția de credit nr._/25.09.2008 încheiată între debitorii T. C. și T. V. și intimata V. R. SA, debitorii au contractat un credit de 95.750 CHF în vederea refinanțării a două credite contractate anterior la alte două instituții bancare, respectiv Banca Românească și ABN AMRO Bank, iar pentru garantarea creditului, a fost încheiat între contestatoarea din cauza de față – I. A. și intimata V. R. SA. Contractul de Garanție Reală Imobiliară autentificat sub nr.1523/25.09.2008 la BNPA T. E. și D. C. G., prin care a fost adus drept garanție imobilul situat în C., ., nr.31, ..4, județul C., contestatoarea – garant ipotecar renunțând la beneficiul de diviziune și discuțiune în cazul unei executări silite, menționându-se în contract la punctul 2 – Obligații că în caz de neachitare de către debitorii T. C. și T. V. a creditului astfel garantat, intimata in calitate de creditor ipotecar va solicita executarea contractului de garanție reală imobiliară – care constituie titlu executoriu – fără nicio altă formalitate prealabilă și se va îndestula cu sumele obținute prin executarea silit a imobilului ipotecat.
Întrucât debitorii principali nu și-au îndeplinit obligația de plată a ratelor, iar la data de 8.10.2012 înregistrau un debit de 4057,65 CHF, intimata creditor i-a notificat cu notificarea R–AR nr._ pe contestatoarea – garant ipotecar I. A. și cu notificarea R–AR nr._ pe debitorul principal T. V. și notificarea R–AR nr._ pe debitorul principal T. C., notificările emise debitorilor principali în luna iunie2012, fiind restituie cu mențiunea „avizat, reavizat”.
Prin aceste notificări atât pe debitorii principali, cât și pe garantul ipotecar, u fost încunoștințați cu privire la faptul că înregistrează debite restante la plata ratelor, fiind înștiințați totodată că în situația neachitării debitului, creditul va fi declarat scadent anticipat.
La data de 31.10.2012 intimata creditoare a solicitat executorului judecătoresc declanșarea executării silite în baza titlului executoriu reprezentat de convenția de credit nr._/25.09.2008, fiind format dosarul de excutare nr.2097/G/2012, iar prin încheierea nr._/28.11.2012 pronunțată în dosarul nr._/212/2012 al Judecătoriei C. s-a încuviințat executarea silită.
La data de 17.12.2012 executorul judecătoresc s-a deplasat la imobilul urmărit, unde, în raport de dispozițiileart.496 și urm.C.p.c. a întocmit procesul verbal de situație.
La data de 18.12.2012, în temeiul art.387 și 497 C. a fost emisă somația de executare atât către contestatoare, cât și către debitorii principali, prin care li s-a pus în vedre ca în termen de 15 zile să achite suma de_,92 CHF reprezentând debit conform titlului (echivalent în lei la data efectuării plății), precum și suma de 11.011,60 lei – onorariu și cheltuieli de executare, stabilite prin procesul verbal de cheltuieli.
Prin aceeași somație i s-a pus în vedre contestatoarei să se prezinte deîndată la sediul Biroului pentru a evalua imobilul urmărit, conform art.500 C., în caz de neprezentare urmând a se proceda la numirea unui expert, iar onorariu acestuia va reprezenta cheltuială de executare urmând a fi pusă în sarcina acesteia (contestatoarei)
Somația împreună cu procesul verbal de cheltuieli, procesul-verbal de situație, copia titlului executoriu și încheierea de încuviințare a executării silite au fost comunicate debitorilor principali și garantului ipotecar la data de 24.12.2012 lui T. C., 21.12.2012 către T. V. și la data de 27.12.2012 garantului ipotecar, conform dovezile de comunicare din dosarul de executare silită.
Întrucât nici debitorii principali și nici garantul ipotecar nu au achitat debitul, executorul judecătoresc a procedat la întocmirea formalităților de vânzare la licitație, sens în care a fost întocmit un raport de evaluare de către expertul evaluator O. Jaloba Udor, fiind stabilită valoare de 270.370 lei (aproximativ_ CHF)
Referitor la motivul indicat de contestatoare în sensul că executorul a întocmit procesul-verbal de situație fără a cerceta imobilul, precum și faptului că nu a fost notificată de evaluator pentru a fi prezentă la imobil în vederea întocmirii raportului de evaluare, iar dacă evaluatorul s-ar fi prezentat și ar fi vizionat imobilul valoarea acestuia ar fi considerabil mai mare, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 496 C.p.civ. “În vederea identificării imobilului urmărit, executorul judecătoresc se va deplasa la locul unde este situate acesta și va încheia un proces-verbal de situație”.
În conformitate cu art.496 și urm. C.p.civ., la data de 17.12.2011, a fost întocmit procesul-verbal de situație, prin care a fost identificat imobilul supus executării, atât contestatoarea, cât și debitorii principali fiind somați la data de 18.12.2012.
În temeiul art. 500 alin. 2 C.p.civ. și art.411 alin.3 C., întrucât contestatoarea și nici debitorii principali nu au achitat datoria în 15 zile de la primirea somației, și întrucât deși prin somație i s-apus în vedere să se prezinte deîndată la sediul Biroului pentru a evalua imobilul urmărit, conform art.500 C., executorul a început procedura de evaluare fiind desemnat în acest sens un evaluator autorizat de Ministerul Justiției în persoana expertului O. Jaloba Udor, aflat pe lista experților judiciari din Județul C. cu specialitatea „Amenajări și construcții hidrotehnice”.
Potrivit prevederilor art. 11 alin 2,3 din OG nr. 2/2000 privind organizarea activitatii de expertiza tehnica judiciara si extrajudiciara „Calitatea de expert tehnic judiciar si specializarea acestuia se dovedesc cu autorizația de expert tehnic judiciar, eliberata de Biroul central pentru expertize judiciare din Ministerul Justiției. (3) Tabelul nominal cuprinzând experții tehnici judiciari, cu datele de identificare, întocmit pe specialității și pe județe, în funcție de domiciliul acestora, se publica anual pe pagina de internet a Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești și se transmite birourilor locale pentru expertize judiciare tehnice și contabile din cadrul tribunalelor.”
Expertiza judiciara este definita în art. 2 din același act normativ “Expertiza tehnica efectuata din dispoziția organelor de urmărire penala, a instanțelor judecătorești sau a altor organe cu atribuții jurisdicționale, de către expertul sau specialistul numit de acestea, în vederea lămuririi unor fapte sau împrejurări ale cauzei, constituie expertiza tehnica judiciară.”
Pe cale de consecință, dispozițiile codului de procedura civila cu privire la citarea părților în condițiile art.208 Cod proc.civ. sunt aplicabile doar expertizelor cu caracter judiciar.
Singura obligație impusă de normele procesual civile biroului executorului judecătoresc constă în comunicarea acestui raportului de expertiză în condițiile art. 500 alin 2 coroborat cu art.411 alin.3, obligație îndeplinita potrivit dovezilor de comunicare din dosarul de executare, fiind comunicat contestatoarei și debitorului principal T. C. la data de 09.04.2013.
Se reține de instanță că prin raportul de evalua întocmit în dosarul de executare silită de expertul evaluator O. Jaloba Udor, s-a stabilit valoarea de piață a apartamentului la suma de 270.370 lei (aproximativ_ CHF).
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că executorul bancar a respectat dispozițiile art. 496 și urm C.p.civ.
În ce privește contestația formulată împotriva raportului de evaluare și a publicației de vânzare din 05.04.2013 din dosarul de executare silită nr.2097/G/2012 al B. G. A.-M., instanța reține că prin publicația de vânzare emisă la data de 05.04.2013 în dosarul de executare silită nr.2097/G/2012 al B. G. A.-M., s-a stabilit prețul de pornire al licitației stabilite pentru data de 28.05.2013, pentru imobilul situat în C., ., ., ., județul C. proprietatea garantului ipoteca I. A., la suma de 270.370 lei, în baza raportului de expertiză tehnică – imobiliară întocmit de expert O. Jaloba Udor la data de 20.03.2013.
În vederea verificării corectitudinii prețului stabilit prin expertiza extrajudiciară, în fața instanței de judecată, contestatorul a solicitat, iar instanța a încuviințat, efectuarea unei expertize în dosar, în urma căreia, expertul desemnat în cauză expertul B. D. a stabilit că valoarea de piață a imobilului supus executării silite la suma de 270.870 lei, dintr-un simplu calcul matematic rezultând cu o diferență de 500 lei, între valoarea stabilită prin raportul de evaluare și cea menționată în publicația de vânzare din 05.04.2013, ca preț de pornire a licitației, respectiv suma de 270.870 lei.
Cu privire la solicitarea contestatorului de anulare a publicația de vânzare emisă la data de 05.04.2013, motivat de faptul că valoarea stabilită de expertul evaluator în faza de executare silită nu corespunzătoare valorii de circulație a imobilului, în condițiile în care în cursul procedurii a fost administrată proba cu expertiza tehnică de specialitate, iar în urma evaluării imobilului a rezultat o diferență infimă de aproximativ 0,2 % din valoare astfel că, instanța reține că acest motiv de nelegalitate a executării silite este neîntemeiat, această încălcare nu atrage nulitatea absoluta a publicației de vânzare.
Cu privire la motivul invocat de contestator referitor la prețul de pornire al licitației și modalitatea în care acesta a fost stabilit, instanța reține că nici acest motiv nu este întemeiat, întrucât executorul în conformitate cu prevederile art. 411 alin. 3 C.p.civ. avea două posibilități pentru identificare și evaluarea bunurilor supuse executării silite, respectiv: fie bunul care este supus executării silite este identificat de executorul bancar și este supus evaluării prin acordul părților, fie în cazul în care părțile nu se înțeleg se va solicita efectuarea unei expertize.
Prin încheierea de ședință din data de 17.02.2014 instanța a luat act că părțile nu înțeleg să formuleze obiecțiuni la raportul de expertiză.
În aceste condiții, instanța reține că raportul de evaluare întocmit în faza executării silite a reflectat în mod corect prețul de piață a imobilului, astfel că publicația de vânzare în care a fost preluat prețul de 270.370 lei a fost legal emisă.
Instanța, în temeiul art. 339 Cproc.civ., art. 402 alin. 1 C.proc.civ., art. 371 ind. 7 alin. 3 C.proc.civ., art. 500 alin. 2 C.proc.civ., art.411 alin.3 și art. 504, art. 507 C.proc.civ., constată că formele de executare, procesul-verbal de situație, somația de plată, publicația de vânzare din 05.04.2013, s-au efectuat cu respectarea dispozițiilor de procedură în materie, executarea se efectuează așa cum s-a garantat prin convenția de credit nr._/25.09.2008 și Contractul de Garanție Reală Imobiliară autentificat sub nr.1523/25.09.2008 la BNPA T. E. și D. C. G..
Față de aceste considerente, instanța va respinge contestația la executare formulată de contestatoare în contradictoriu cu intimata împotriva raportului de evaluare și a publicației de vânzare nr.1 din 29.10.2012 din dosarul de executare silită nr.2097/G/2012 al B. G. A.-M., ca neîntemeiată.
F. de soluția dată pe fondul cauzei, și potrivit principiului disponibilității, în baza art.274 C. instanța va obliga partea căzută în pretenții, respectiv contestatoarea la plata către intimată a cheltuielilor de judecata în cuantum de 744 lei constând în onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesual active a contestatoarei I. A. în ceea ce privește capătul 2 din acțiunea introductivă de instanță – contestația la titlu.
Respinge ca tardiv formulată contestația la executare în ceea ce privește capătul 2 din acțiunea introductivă de instanță – contestația la titlu.
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea I. A. cu domiciliul în C., . nr. 31, ., ., în contradictoriu cu pârâta V. ROMÂNIA S.A. cu sediul în București, ., . 10, sector 2, București, împotriva actelor de executare efectuate în dosarul de executare silită nr.2097/G/2012 al B. G. A. M. ca neîntemeiată.
Obligă contestatoarea la plata către intimat a cheltuielilor de judecată în cuantum de 744 lei reprezentând onorariu de avocat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.02.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
A. I. G. E. A. P.
Red.thred. Jud.A.I.G./02.04.2014
Tehnored. Gref. E.A.P./4ex/02.04.2014
Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de pentru .
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3262/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 08/2014.... → |
|---|
