Plângere contravenţională. Sentința nr. 08/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 08/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 08-04-2014 în dosarul nr. 24961/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. .
Ședința din data de 08.04.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: M. DĂNUȚA M.
Pe rol judecarea cauzei civil privind pe petent V. C. - R. și pe intimat I. J. DE POLITIE CONSTANTA, având ca obiect plângere contravenționala CP_.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 01.04.2014 fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 08.04.2014 când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.09.2013, sub nr._, petentul V. C. - R. a solicitat anularea procesului–verbal de constatare a contravenției CP nr._/29.08.2013, ca fiind nelegal și netemeinic întocmit.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în data de 29.08.2013 circula pe DN2A, dinspre București spre stațiunea Mamaia, cu autoturismul marca Volkswagen Passat CC, cu număr de înmatriculare_ și în localitatea O., a fost oprit de un echipaj de poliție și sancționat pentru depășirea limitei legale de viteză.
Petentul arată că procesul verbal a fost întocmit cu nerespectarea prevederilor art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001și ale art. 121 alin. 2 și art. 181 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, întrucât nu se menționează exact care este locul săvârșirii contravenției, respectiv sectorul, tronsonul de drum sau kilometrul unde s-a săvârșit fapta.
Petentul arată de asemenea că fapta contravențională nu este descrisă, nu s-a indicat direcția din care venea, limita legală de viteză pe acel sector de drum, precum și faptul că nu au fost menționate în procesul-verbal datele de identificare ale aparatului radar, ci doar că este montat pe auto MAI_.
Petentul mai arată că intimata trebuie să facă dovada că agentul care a operat aparatul radar este cel care a constatat contravenția, precum și faptul că procesul-verbal nu a fost încheiat conform modelului prevăzut de anexa 1D la Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.
În drept petentul a invocat prevederile OUG 195/2002, HG 1391/2006, OG 2/2001 rep. privind regimul juridic al contravențiilor și disp. art. 194 și urm. C. proc. civ.
În probațiune, petentul a depus la dosar, în copie procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/29.08.2013 și copia cărții de identitate.
Cererea a fost legal timbrată.
Intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În probațiune, intimatul a depus la dosar înscrisuri constând în 2 fotografii radar, adresa Institutului Național de Metrologie nr._/10.12.2009, buletinul de verificare metrologică a aparatului de măsurare a vitezei, copie certificat de aprobare de model, atestatul operatorului radar.
În drept, intimatul a invocat prevederile OUG 195/2002, rep. HG 1391/2006, OG 2/2001 rep. privind regimul juridic al contravențiilor
În cauză a fost încuviințată și administrată pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul – verbal de contravenție . nr._/29.08.2013 petentul V. C. - R. a fost sancționat cu măsura principală a amenzii în cuantum total de 480 lei și măsura complementară a aplicării de 3 puncte de penalizare, în temeiul dispozițiilor art. 121 alin. (1) din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002 și art. 36 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, coroborate cu art. 100 alin. 2 și art. 99 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se în sarcina sa faptul că a condus la data de 29.08.2013 ora 1330, pe DN 2A în localitatea O., autoturismul marca VW cu numărul de înmatriculare_ cu viteza de 75 km/h, abatere constatată de aparatul radar montat pe auto MAI nr._ și stocată pe hardul CT-012 și nu avea cuplată centura de siguranță.
Procesul-verbal a fost semnat de către petent, consemnându-se faptul că nu are mențiuni.
În urma examinării din oficiu a procesului verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta nu este afectat de niciuna dintre aceste cauze, motiv pentru care va trece la analiza susținerilor petentului privind nelegalitatea procesului-verbal, conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
Analizând motivele de nelegalitate invocate în plângere prin prisma probelor administrate în cauză și prin raportare la dispozițiile normative incidente, instanța le găsește neîntemeiate pentru considerentele următoare:
În ce privește susținerile petentului cu privire la faptul că procesul-verbal s-a întocmit fără a se indica în concret locul în care s-a săvârșit contravenția, instanța constată faptul că în procesul-verbal a fost indicat ca loc al săvârșirii faptei DN 2A – localitatea O., elemente apreciate ca suficiente pentru încadrarea legală a faptei săvârșite. Astfel, în condițiile în care din conținutul procesului verbal rezultă faptul că fapta petentului s-a săvârșit pe un drum public și în interiorul unei localități, instanța apreciază că în cauză nu au fost încălcate dispozițiile art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 cu privire la acest aspect.
Susținerile conform cărora fapta nu a fost descrisă suficient vor fi de asemenea respinse ca neîntemeiate, întrucât procesul verbal cuprinde elemente suficiente pentru a se determina fapta săvârșită, încadrarea legală și circumstanțele în care a fost săvârșită. Instanța apreciază că este irelevant pentru existența faptei contravenționale menționarea direcției din care venea autoturismul, iar viteza legală admisă pentru sectorul de drum respectiv este prevăzută de lege și trebuia să fie cunoscută de petent, nefiind necesară indicarea acesteia în procesul-verbal.
Susținerile petentului conform cărora nu au fost respectate prevederile art. 121 alin. (2) din H.G. nr. 1391/2006 întrucât nu se menționează în procesul-verbal datele de identificare ale aparatului radar sunt de asemenea neîntemeiate.
În primul rând, art. 121 alin. (2) din H.G. nr. 1391/2006 invocat de petent, prevede că „Nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii se constata de catre politistii rutieri, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.”, prevederi legale care au fost respectate în totalitate.
În al doilea rând, instanța constată că în procesul verbal contestat s-a indicat că fapta a fost filmată de aparatul radar montat pe auto MAI nr._, iar conform buletinului de verificare metrologică aflat la fila 32 din dosar, aparatul radar montat pe acest autoturism este un mijloc tehnic verificat metrologic.
Având în vedere prevederile art. 121 alin. (2) din H.G. nr. 1391/2006 invocate mai sus, instanța va respinge și susținerile petentului conform cărora era necesar ca și agentul care a întocmit procesul-verbal să dețină atestat de operator radar, întrucât contravențiile la regimul legal de viteză nu sunt constatate direct de polițiști (nici nu ar fi posibil), ci prin intermediul unor mijloace tehnice omologate și certificate tehnic, polițistul care încheie procesul-verbal fiind doar cel care stabilește contravenția raportat la viteza indicată de cinemometru.
Întrucât pentru manipularea efectivă a aparatului radar sunt necesare cunoștințe de specialitate, instanța constată că în mod corect polițistul care a manipulat aparatul radar, respectiv agentul de poliție T. F. deține autorizație de operator radar, astfel că procesul-verbal a fost legal întocmit și sub acest aspect.
Susținerile petentului conform cărora procesul verbal nu a fost legal întocmit întrucât nu a fost folosit modelul prevăzut de Anexa 1D la Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, instanța reține pe de o parte că acest model se folosește, astfel cum rezultă din coroborarea tezei finale a art. 181 alin. 1 cu prevederile alin. 2 al aceluiași articol, atunci când procesul-verbal se întocmește în lipsa contravenientului, iar pe de altă parte, petentului nu i s-a produs nicio vătămare prin întocmirea procesului verbal într-o altă formă, în contextul în care acesta conține elementele obligatorii prevăzute de art. 16 alin. 1 și 17 din O.G. nr. 2/2001.
Nu în ultimul rând, instanța reține că aspectele invocate de petent nu vizează elemente prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar vătămarea invocată de petent este în opinia instanței nedovedită în contextul în care prin niciuna din apărările formulate petentul nu a invocat faptul că nu s-ar fi deplasat în ziua și la ora indicată prin localitatea O. și în special faptul că nu ar fi circulat cu viteza de 75 km/h.
În ceea ce privește temeinicia faptei prevăzute în procesul-verbal contestat, instanța reține următoarele:
Conform dispozițiilor normative indicate în procesul verbal de contravenție:
Art. 121 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 (H.G. nr. 1391/2006) – „(1) Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. (2) Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.”
Art. 101 din O.U.G. nr. 195/2002 „(1) Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni … (2) Amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. b).”
Aceste dispoziții se raportează la următoarele dispoziții din O.U.G. nr. 195/2002:
Art. 108 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 „Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: lit. b) 3 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: pct. 2 depășirea cu 21 -30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic;”
Art. 49 din O.U.G. nr. 195/2002 – (1)Limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.”
Art. 36 alin. 1 din O.O.G. nr. 95/2002: „Conducătorii de autovehicule și persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament.”
Art. 99 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 – „Amenda contravențională prevăzută la alin. (1) - amenda prevăzută în clasa I - se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 2 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. a).”
Din fotografiile radar înaintate la dosarul cauzei de intimat rezultă faptul că autoturismul înmatriculat cu nr._ a fost surprins în data de 29.08.2013, ora 13:30 rulând cu viteza de 75 km/h.
Fotografia a fost efectuată cu un mijloc tehnic verificat metrologic și de către o persoană care deține autorizație de operator radar (conform buletinului de verificare metrologică și atestatului de operator radar înaintate de asemenea la dosar de către intimată).
În ce privește limita de viteză pe sectorul de drum pe care a fost constatată contravenția, având în vedere că petentul circula prin localitatea O., aceasta era de 50 km/h.
Instanța constată de asemenea faptul că în cuprinsul plângerii contravenționale petentul nu a invocat niciun motiv de netemeinicie al procesului-verbal contestat sub aspectul faptei de încălcarea a regimului legal de viteză și nu a contestat în niciun fel situația de fapt reținută de agentul constatator.
În ceea ce privește cea de-a două faptă contravențională, respectiv nerespectarea obligației de a purta centură de siguranță, instanța reține de asemenea că aceasta este dovedită prin descrierea acesteia în procesul-verbal de contravenție de către agentul constatator, care a perceput fapta prin propriile simțuri. Astfel sub aspectul temeiniciei, procesul-verbal de constatare a contravenției reprezintă un înscris care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate. Inversarea prezumției nu operează automat doar prin simpla contestare a procesului-verbal, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 249 C.proc.civ., trebuie să facă dovada contrarie a celor reținute în cadrul procesului-verbal de contravenție.
Instanța reține de asemenea că în ceea ce privește fapta reținută în sarcina petentului, nu este obligatorie înregistrarea cu mijloace video, constatarea directă a acesteia de către organul constatator fiind suficientă pentru angajarea răspunderii contravenționale.
Instanța mai reține că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 6 din CEDO, fiind vorba de o acuzație în materie penală în accepțiunea acestui articol, aspect stabilit recent de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza decizia I. P. contra României (decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011).
În aceeași cauză însă Curtea, în aplicarea art. 6 referitor la prezumția de nevinovăție, nu a înlăturat prezumția de legalitate a procesului-verbal din procedura contravențională română, ci a impus respectarea echilibrului ce trebuie să existe între prezumția de nevinovăție specifică materiei și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție. Curtea a apreciat că invocarea de către instanțe a acestei din urmă prezumții, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter neașteptat pentru acesta, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională (A., par. 58 și 59). A mai reținut Curtea că, esențial din punctul de vedere al instanței europene este faptul că instanțele naționale i-au oferit petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Raportând aceste considerente la prezenta cauză, instanța reține faptul că petentul a avut posibilitatea să propune probe în susținerea afirmațiilor sale, astfel că a fost respectat echilibrului ce trebuie să existe între prezumția de nevinovăție specifică materiei și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, și în consecință garanțiile oferite de art. 6 din CEDO, însă acesta nu a făcut însă dovada contrară a celor reținute în procesul-verbal de contravenție.
Pentru toate aceste considerente, instanța constată că existența faptelor reținute în sarcina petentului este dovedită, iar aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale contravențiilor stabilite de organul constatator prin procesul-verbal contestat, motiv pentru care plângerea contravențională formulată de petent urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul V. C.-R. cu domiciliul în sector 2, București, ., ., CNP_, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/29.08.2013, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. cu sediul în CONSTANTA, ., J. C., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. DUMITRUMIRELA DĂNUȚA M.
M.M. 09 aprilie 2014
Red. Jud. D.D.2ex/06.08.2014
Emis 2 comunicări, la data de
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1873/2014. Judecătoria... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 402/2014.... → |
|---|
