Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 7145/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7145/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 20-06-2014 în dosarul nr. 6716/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 7145
Ședința publică din data de 20.06.2014
Instanța constituită din:
Președinte: F. N.
Grefier: A. S.
Pe rol judecarea cauzei minori și familie privind pe reclamanta S. M., cu CNP:_ și domiciliul in Navodari, ., jud C., în contradictoriu cu pârâtul J. I. G., cu CNP:_ și domiciliul procesual ales in C., . nr 128A, ., având ca obiect exercitarea autorității părintești
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 17.06.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face corp comun cu prezenta sentință, când instanța a amânat pronunțarea la 20.06.2014, iar după ce a deliberat în secret, instanța a adoptat următoarea soluție:
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.03.2014 sub nr._, reclamanta S. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul J. I. G., ca instanța să acorde reclamantei autoritatea exclusivă pentru minorii J. M. și J. F..
În motivare s-a arătat că prin sentința civilă nr. 6292/29.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2012 a fost desfăcută căsătoria dintre cele două părți, s-a stabilit ca autoritatea părintească asupra copiilor să fie exercitată în comun de părinți iar domiciliul minorilor a fost stabilit la reclamantă.
Reclamanta a arătat că situația sa locativă s-a schimbat, în sensul că are reședința în Anglia, unde muncește și a avut nenumărate discuții cu pârâtul pentru a da o declarație notarială că este de acord să plece cu minorii în Anglia, aceștia la rândul lor dorind acest lucru.
S-a mai arătat de către reclamantă că pârâtul nu a fost de acord cu acest lucru, deși era în interesul minorilor, condiționând declarația de renunțarea reclamantei la partaj.
În drept s-au invocat prevederile art. 396-404 C.civ..
În probațiune reclamanta a depus copii după certificatele de naștere ale minorilor și după sentința civilă nr. 6292/29.04.2013 pronunțată de Judecătoria C..
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În motivare pârâtul a arătat că plecarea copiilor în străinătate ar obstrucționa dreptul acestuia de a avea relații de familie cu minorii și totodată reclamanta nu a dovedit că are reședința în Anglia.
S-a mai arătat de către pârât că luarea copiilor în Anglia de către reclamantă ar avea repercusiuni grave asupra dezvoltării armonioase a acestora.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta și pârâtul sunt părinții minorilor J. F. născut la 26.04.1999 și J. M. născută la 13.08.2003.
Prin sentința civilă nr. 6292/24.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2012 a fost desfăcută căsătoria dintre cele două părți, s-a stabilit locuința celor doi minori la reclamantă și totodată s-a dispus ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de ambii părinți.
În drept, conform art. 483 C.civ.: (1) Autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți iar conform art. 397 C.civ. ce poartă denumirea marginală „Exercitarea autorității părintești de către ambii părinți”: după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel.
În privința efectelor divorțului asupra raporturilor dintre părinți și copiii lor minori, ceea ce primează în mod absolut este interesul superior al minorului, astfel încât orice decizie dispusă de către instanța de judecată trebuie să aibă în vedere, cu prioritate, acest interes superior al copilului. Or, este evident faptul că interesul copilului este acela de a fi crescut de ambii părinți și după divorțul acestora, noua reglementare prevăzând regula exercitării în comun a autorității părintești, doar prin excepție, pentru motive temeinice care țin de interesul superior al copilului, instanța de tutelă putând să dispună exercitarea autorității părintești de către un singur părinte.
Aceasta este, de altfel, rațiunea modificării legii în sensul înlocuirii încredințării copilului minor spre creștere și educare unuia dintre părinți, cu exercitarea în comun a autorității părintești.
Regula, prin urmare, în materie de autoritate părintească este ca aceasta să fie exercitată în comun de ambii părinți, aceasta fiind urmată de soluția pronunțată de instanță în dosarul nr._/212/2012.
Conform art. 403 C.civ.: În cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului.
Modificarea măsurilor cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, ar putea însemna și atribuirea exercițiului autorității părintești numai unuia dintre părinți, dar pentru a pronunța această soluție trebuie îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 36 alin. 7 din Legea nr. 272/2004 care prevăd situațiile de excepție când instanța poate decide ca autoritatea părintească să fie exercitată de un singur părinte.
Conform art. 36 alin. 7 din Legea nr. 272/2004: Se considera motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, violența față de copil sau față de celalalt părinte, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești.
Analizând motivul pentru care reclamanta solicită atribuirea exclusivă a autorității părintești, respectiv faptul că pârâtul nu este de acord cu mutarea copiilor în Anglia, instanța reține că acesta nu se subscrie niciunui motiv prevăzut de dispozițiile mai sus menționate.
În cazul neînțelegerii dintre părinți cu privire la exercițiul autorității părintești legea prevede alt remediu și nu atribuirea exercițiului autorității părintești unui singur părinte.
Astfel conform art. 36 alin. 8 din Legea nr. 272/2004: În cazul existenței unor neînțelegeri între părinți cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, instanța judecătoreasca, după ascultarea ambilor părinți, hotărăște potrivit interesului superior al copilului.
De asemenea, potrivit art. 486 C.civ. denumit „Neînțelegerile dintre părinți”: Ori de câte ori există neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă, după ce îi ascultă pe părinți și luând în considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosocială, hotărăște potrivit interesului superior al copilului. Ascultarea copilului este obligatorie, dispozițiile art. 264 fiind aplicabile.
Mai mult decât atât, având în vedere că neînțelegerile dintre părinți vizează și schimbarea locuinței minorului împreună cu părintele la care i-a fost stabilită locuința, există posibilitatea promovării unei acțiuni în temeiul art. art. 497 C.civ. potrivit căruia: (1) Dacă afectează exercițiul autorității sau al unor drepturi părintești, schimbarea locuinței copilului, împreună cu părintele la care locuiește, nu poate avea loc decât cu acordul prealabil al celuilalt părinte. (2) În caz de neînțelegere între părinți, hotărăște instanța de tutelă potrivit interesului superior al copilului, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți. Ascultarea copilului este obligatorie, dispozițiile art. 264 fiind aplicabile.
În consecință, soluționarea problemei de fapt pe care a expus-o reclamanta presupune promovarea unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile mai sus menționate, respectiv art. 36 alin. 8 din Legea nr. 272/2004, art. 486 și art. 497 C.civ., în cadrul căreia instanța va analiza și soluționa neînțelegerile dintre părinți, fără însă a atribui exercițiul autorității părintești unui singur părinte.
Prin urmare, având în vedere că motivele de fapt invocate de reclamantă reprezintă doar neînțelegeri dintre părinți cu privire la locuința minorilor și exercițiul drepturilor și obligațiilor părintești, neînțelegeri care pot fi soluționate în raport de alte dispoziții normative decât cele invocate, cererea având ca obiect acordarea către reclamantă a autorității părintești exclusive asupra minorilor J. M. și J. F., va fi respinsă ca neîntemeiată.
Instanța va respinge cererea pârâtului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată, întrucât pârâtul nu a făcut dovada efectuării cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. M. cu CNP:_ și domiciliul in Navodari, ., jud C. în contradictoriu cu pârâtul J. I. G., cu CNP:_ și domiciliul procesual ales in C., . nr 128A, . 1, ., ca neîntemeiată.
Respinge cererea pârâtului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Cu drept de apel ce se poate depune la Judecătoria C. în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.06.2014
PREȘEDINTE, GREFIER,
F. NemethAlina S.
Red jud. F.N. /11.07.2014
Tehnored.gref. A.S./2com/16.07.2014
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Hotărâre... → |
|---|
