Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 03/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 03/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 03-12-2014 în dosarul nr. 15482/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința din publică din data de 03.12.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M.-I. S.
GREFIER: C. A.
Pe rol judecarea cauzei civile minori și familie, având ca obiect stabilire program vizitare minor – reducere pensie, formulată de reclamantul P. C.-C., domiciliat în C., ., jud.C., având CNP_, în contradictoriu cu pârâta P. I.-S., domiciliată în C., . nr.19, jud.C., având CNP_, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat M. C. C., cu sediul în C., ..18, jud.C..
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședință publică din data de 21.11.2014, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, având în vedere prevederile art.396 alin.1 Cod procedură civilă instanța a amânat consecutiv pronunțarea la data de 27.11.2014 și 03.12.2014, hotărând următoarele:
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.05.2014 sub nr._, reclamantul P. C.-C. a chemat în judecată pe pârâta P. I.-S., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se încuviințeze a avea legături personale cu minorul P. F.-M., născut la data de 11.09.2003, după următorul program: la fiecare sfârșit de săptămână de vineri, după terminarea programului școlar, până duminică la ora 18; în vacanțele școlare, în prima jumătate a acestora, respectiv o lună și jumătate în vacanța de vară, o săptămână în vacanța de iarnă, 5 zile în vacanța de P., în toate situațiile cu posibilitatea luării minorului la domiciliul tatălui. Prin aceeași cerere, reclamantul a solicitat și reducerea pensiei de întreținere cuvenită minorului la cuantumul de 25% din salariul minim pe economie, de la data înregistrării acțiunii.
În motivare, reclamantul a arătat că din căsătoria părților s-a născut minorul P. F.-M.. Se mai arată că părțile au divorțat prin acord pe calea procedurii notariale, fiind emis Certificatul de divorț nr. 9425/12.10.2012 de către BNP M. I. și P. I. G.. Referitor la cererile accesorii divorțului, reclamantul a arătat că părțile au convenit ca autoritatea părintească asupra minorului să fie exercitată în comun, iar reclamantul s-a obligat să contribuie la creșterea și educarea minorului cu suma lunară de 5000 lei, pe care a redus-o ulterior la suma de 3500 lei.
Reclamantul a menționat că ulterior desfacerii căsătoriei, pârâta a început să influențeze negativ modul de creștere al minorului prin adresarea de injurii în fața minorului la adresa tatălui său, prin condiționarea vizitelor de prezența acesteia sau limitarea în timp la 1-2 ore, prin restricționarea convorbirilor telefonice și instigarea minorului de a avea un limbaj agresiv către tatăl său. Reclamantul apreciază că o legătură firească tată-copil se poate realiza doar prin luarea copilului la domiciliul reclamantului atât la sfârșit de săptămână, cât și în vacanțele școlare.
Cu privire la al doilea capăt de cerere, reclamantul a învederat instanței că situația sa financiară a cunoscut un regres accentuat, nu are venituri, motiv pentru care solicită diminuarea pensiei de întreținere cuvenită minorului de la 3500 lei la cota de 25% din venitul minim pe economie.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 263, 264, 401, 402, 403, 527, 529 și 531 C.civ.
În probațiune, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei, audierea minorului, anchetă psihosocială, anchetă psihologică a minorului, precum și proba testimonială cu un martor.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbre în cuantum de 40 lei, conform art. 15 lit. e din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare prin care a arătat că este de acord ca minorul să păstreze legături personale cu tatăl său, însă a menționat că programul propus de reclamant încalcă interesul minorului, pârâta solicitând instanței să stabilească un program de vizită în acord cu interesul minorului. În motivare, pârâta a arătat că reclamantul nu a dorit niciodată să se implice în creșterea și educarea minorului, nici în timpul căsătoriei dintre părți și nici după pronunțarea divorțului. Pârâta a mai arătat că programul de vizită, astfel cum a fost solicitat, împiedică minorul să desfășoare în continuare activitățile sale curente. Reclamanta consideră totodată că, raportat la comportamentul violent și lipsa de interes față de minor manifestate dintotdeauna de către reclamant, se impune restrângerea programului ce urmează a fi stabilit în favoarea acestuia.
În ceea ce privește capătul al doilea al cererii de chemare în judecată, pârâta a solicitat respingerea acestuia, arătând că afirmațiile reclamantului cu privire la situația sa financiară sunt false, relevă o vădită rea-intenție și vin în contradicție cu nivelul său de trai catalogat de către pârâta ca fiind unul extrem de ridicat. Reclamanta a mai precizat că reclamantul încearcă să creeze o aparentă stare de insolvabilitate prin cesionarea în favoarea mamei sale a părților sociale pe care le deținea în cadrul societății OFFICE TRADING, precum și prin vânzarea aparentă către mama sa a tuturor bunurilor pe care le deținea, deși în realitate reclamantul continuă să administreze societatea, încasează și beneficiază de toate veniturile realizate de această societate.
Pârâta nu a indicat temeiul de drept, iar în probațiune a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului și a probei testimoniale cu doi martori.
În cauză au fost încuviințate și administrate proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul părților și proba testimonială cu martorii B. V. I. și B. O., înlocuit cu martorul I. I.. S-a depus la dosar și referatul de anchetă psihosocială nr._/27.10.2014 efectuat la domiciliul ambelor părți. De asemenea, instanța, la data de 06.11.2014, a procedat la audierea minorului P. F.-M. în Camera de consiliu, fiind încheiat în acest sens un proces-verbal atașat la dosar.
Analizând cauza în raport cu probele administrate, instanța reține următoarele:
Prin Încheierea nr. 9/12.10.2012 emisă de BNPA M. I. și P. I. G., a fost admisă cererea de desfacere a căsătoriei încheiate între P. C.-C. și P. I.-S. prin acordul părților, fiind eliberat certificatul de divorț nr. 9425/12.10.2012. Totodată, prin Încheierea de admitere a cererii de divorț, s-a constatat învoiala părților cu privire la copilul minor, în sensul că autoritatea părintească va fi exercitată în comun de către ambii părinți, domiciliul minorului va fi stabilit la domiciliul mamei P. I.-S., tatăl urmând să contribuie la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copilului minor P. F.-M. cu suma lunară de 5.000 lei. Prin Hotărârea nr. 1326/11.02.2014 pronunțată în dosarul înregistrat pe rolul Judecătoriei C. sub nr._/212/2013, instanța a dispus reducerea pensiei de întreținere stabilită în sarcina reclamantului în favoarea minorului P. F.-M. de la 5.000 lei la 3.500 lei.
Pentru soluționarea acțiunii de față, instanța are în vedere în primul rând interesul superior al copilului, consacrat de disp. art. 2 alin. 2 și 3, art. 17 alin. 1 și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, rep. privind protecția și promovarea drepturilor copilului, conform cărora copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții.
Totodată, dispozițiile art. 401 alin. 1 Cod civil, aplicabile în cauză, prevăd că „în cazurile prevăzute la art.400, părintele sau, după caz, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta”.
Potrivit art. 496 alin. 5 Cod civil, ”Părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia. Instanța de tutela poate limita exercițiul acestui drept, daca aceasta este in interesul superior al copilului”.
Dreptul în discuție se poate realiza fie prin vizitarea copilului la domiciliul său, fie prin lăsarea copilului la domiciliul părintelui care nu locuiește cu el, pentru anumite perioade determinate de timp. La alegerea modalității concrete de exercitare a acestui drept, în conformitate cu art. 2 alin. 1 din Legea 272/2004, rep. privind protecția și promovarea drepturilor copilului, trebuie avut în vedere interesul superior al copilului, respectiv necesitatea ca părintele în discuție să îl poată vedea pe minor și să țină personal legătura cu el, pentru a constata felul în care i se asigură îngrijirea, creșterea și sănătatea, dezvoltarea fizică și morală și pentru a putea realiza și o apropiere sufletească normală între copil și părintele respectiv, fără însă ca aceasta să interfereze cu activitățile normale ale copilului sau cu relația cu celălalt părinte, precum și fără a afecta sentimentul de stabilitate de care trebuie să beneficieze minorul.
Având în vedere aceste considerente, precum și dispozițiile art. 17 alin. 4 din Legea nr. 272/2004, rep. care prevăd: „În caz de neînțelegere între părinți cu privire la modalitățile de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul, instanța va stabili un program în funcție de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire și educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil și părintele la care nu locuiește, de comportamentul acestuia din urmă, precum și de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte.”, instanța va avea în vedere la stabilirea programului de vizitare următoarele aspecte:
În fapt, instanța va ține cont la stabilirea programului de vizitare de interesul superior al copilului, iar nu de alte considerente cum ar fi manifestările egoiste ale părinților. Astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza A. împotriva României, interesul copiilor trebuie să aibă prioritate față de orice alt considerent, iar acest interes prezintă un dublu aspect: pe de o parte să le garanteze copiilor o evoluție într-un mediu sănătos, iar pe de altă parte, să mențină legăturile acestuia cu familia, cu excepția cazului în care aceasta s-a arătat nedemnă, deoarece distrugerea acestei legături determină ruperea copilului de rădăcinile sale.
Din probatoriul administrat în cauză a reieșit atașamentul tatălui față de minor. Astfel, potrivit declarației minorului, reclamantul se întâlnește cu fiul său în week-end și îl sună chiar și în timpul săptămânii. De asemenea, din declarațiile martorilor audiați în cauză, I. I. și B. V. I., a rezultat că reclamantul l-a luat pe minor de mai multe ori de la școala la care învăța, a participat la petrecerea organizată cu ocazia zilei de naștere a minorului, discută cu minorul pe teme legate de școală sau de sportul pe care îl practică, îi oferă cadouri. Aceste aspecte se coroborează atât cu declarația minorului, cât și cu afirmațiile pârâtei care, răspunzând la întrebările nr. 1, 8, respectiv 15 din interogatoriul administrat, a precizat: „Sunt zile în care minorul este sunat de tatăl său în fiecare seară, însă sunt zile în care este sunat la câteva zile, de regulă când reclamantul este plecat din țară;” „Reclamantul îl sună oarecum constant pe minor vineri pentru a-și petrece seara cu el. (…) De cele mai multe ori, F. refuză pentru că vrea să se joace cu verișoarele lui, însă minorul propune să iasă în oraș sâmbătă;” „Minorul nu cere bani, ci solicită cumpărarea de către tatăl său a diverse lucruri: cărți, fast-food. De regulă, tatăl satisface solicitările lui F..”
Totodată, instanța reține că relația tată-fiu nu este una apropiată, minorul învederând instanței că nu vrea să stea la tatăl său, să petreacă un week-end întreg cu acesta sau să meargă cu reclamantul în vacanța de vară. Afirmațiile minorului în fața instanței se coroborează cu concluziile raportului de evaluare întocmit în cauză, concluzii care reliefează faptul că, la acest moment, tatăl este o sursă de disconfort pentru copil.
Instanța reține că faptele tatălui nu îl prejudiciază pe minor din punct de vedere al dezvoltării emoționale, iar atitudinea minorului față de reclamant este consecința relațiilor tensionate și a manifestărilor violente care au avut loc între părinții săi, minorul declarând în fața instanței că nu a fost lovit de tatăl său niciodată.
Totodată, instanța reține că reclamantul întrunește toate condițiile materiale și morale pentru a se îngriji de minor și pentru ca acesta să rămână la domiciliul său pentru perioade rezonabile de timp. Reclamantul a dovedit că are capacitate educativă, că lăsarea minorului în custodia lui pentru anumite perioade de timp nu reprezintă un pericol și că este atașat sufletește de fiul său.
Instanța apreciază că legăturile personale ale părintelui cu minorul nu trebuie să fie interpretate într-un sens restrictiv, ci trebuie să vizeze toate aspectele vieții minorului, într-o măsură care să permită dezvoltarea unei relații solide și de durată, fără a afecta dezvoltarea ulterioară a copilului sau a-i da un sentiment de dezrădăcinare și insecuritate.
Instanța reține că posibilitatea dată reclamantului de a ține minorul în domiciliul său peste noapte la sfârșit de săptămână, precum și de a petrece anumite perioade în vacanțe împreună cu acesta nu sunt de natură a afecta dezvoltarea copilului, ci au doar menirea de a consolida relația dintre părinte și copil și de a permite minorului să se atașeze de ambii părinți.
Deși reclamantul a solicitat să aibă dreptul de a lua minorul la fiecare sfârșit de săptămână de vineri, după terminarea programului școlar, până duminică la ora 18, instanța apreciază că ar obosi prea mult copilul și nu i-ar permite să petreacă timp în week-end și cu celălalt părinte. Astfel, instanța va încuviința reclamantului să ia minorul în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, de sâmbătă începând cu ora 10,00 (pentru ca minorul să aibă suficient timp de odihnă) până duminică la ora 18,00.
Având în vedere că minorul are nevoie de prezența ambilor părinți în viața sa, iar relația de atașament dintre părinte și copil cere timp și consecvență, instanța va încuviința cererea reclamantului de a avea legături personale cu minorul în prima lună în vacanța de vară, în cursul lunii iulie, precum și în a doua săptămână din vacanța de iarnă, în toate situațiile cu posibilitatea luării minorului la domiciliul tatălui și cu obligația acestuia de a-l readuce înapoi la domiciliul mamei la sfârșitul programului.
Instanța nu va încuviința solicitarea reclamantului de a avea legături personale cu minorul în vacanța de Paști întrucât această vacanță nu există în Programul Ministerului Educației, ci doar vacanța de primăvară care poate sau nu să coincidă cu sărbătorile pascale, existând astfel posibilitatea ca minorul să petreacă Paștele doar cu unul dintre părinți.
Față de aceste considerente, instanța va stabili în favoarea reclamantului dreptul de a avea legături personale cu minorul P. F.-M. după programul arătat mai sus.
În ceea ce privește al doilea capăt al cererii de chemare în judecată, respectiv reducerea pensiei de întreținere cuvenită minorului P. F. M. la cota de 25% din salariul minim pe economie, de la data înregistrării acțiunii, instanța o consideră întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 529 C.civ. „(1) Întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti”, iar în temeiul dispozițiilor art. 531 „(1) Dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei”.
Instanța reține că hotărârile judecătorești prin care se stabilește pensia de întreținere se bucură de autoritate de lucru judecat relativă, putând fi modificate în temeiul dispozițiilor legale ori de câte ori se schimbă împrejurările avute în vedere de către instanța la pronunțarea soluției.
Față de probatoriul administrat în cauză, instanța reține că au intervenit modificări în ceea ce privește mijloacele reclamantului. Potrivit Deciziei nr. 1/14.01.2014 (fila 18), contractul individual de muncă al reclamatului, ce a ocupat funcția de director general al S.C. OFFICE TRADING S.R.L., a încetat la data de 14.01.2014, iar în prezent nu obține nici un venit.
În cauză nu s-au demonstrat susținerile pârâtei în sensul că reclamantul are o situație financiară foarte bună și un nivel de trai foarte ridicat, operațiunile de vânzare a bunurilor și de cesionare a părților sociale ale S.C. OFFICE TRADE S.R.L. având caracter fictiv. Deși pârâta a depus la dosarul cauzei fotografii, susținând că reclamantul a efectuat concedii scumpe în străinătate, nu s-a probat faptul că aceste costuri au fost efectiv suportate de către reclamant.
Având în vedere aceste aspecte, instanța va dispune reducerea pensiei de întreținere stabilite în sarcina reclamantului și în beneficiul minorului P. F.-M. prin Sentința civilă nr. 1326/11.02.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2013 și, în consecință, va obliga reclamantul la plata lunară către pârâtă, în favoarea minorului P. F.-M. a unei pensii de întreținere în cotă de 25% din salariul minim pe economia națională, începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 22.05.2014, și până la majorat.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
JUDECĂTORIA, ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamantul P. C.-C., domiciliat în C., ., jud.C., având CNP_, în contradictoriu cu pârâta P. I.-S., domiciliată în C., . nr.19, jud.C., având CNP_, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat M. C. C., cu sediul în C., ..18, jud.C..
Stabilește în favoarea reclamantului dreptul de a avea legături personale cu minorul P. F.-M. după următorul program:
- în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, de sâmbătă începând cu ora 10,00 până duminică la ora 18,00;
- prima lună în vacanța de vară, în cursul lunii iulie;
- a doua săptămână din vacanța de iarnă, în toate situațiile cu posibilitatea luării minorului la domiciliul tatălui și cu obligația acestuia de a-l aduce înapoi la domiciliul mamei la sfârșitul programului.
Dispune reducerea pensiei de întreținere stabilite în sarcina reclamantului și în beneficiul minorului P. F.-M. prin Sentința civilă nr. 1326/11.02.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2013 și, în consecință, obligă reclamantul la plata lunară către pârâtă, în favoarea minorului P. F.-M. a unei pensii de întreținere în cotă de 25% din salariul minim pe economia națională, începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 22.05.2014, și până la majorat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare ce se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.12.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
M.-I. S. C. A.
Red.thred. Jud. M.I.S../27.03.2015
Tehnored. Gref.C.A./4 ex/03.12.2014
Comunicări./ 2ex/27.03.2015
| ← Filiaţie. Sentința nr. 6322/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
