Obligaţie de a face. Sentința nr. 7639/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7639/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 10-07-2014 în dosarul nr. 40375/212/2010
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
C., .; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7639
Ședința publică de la 10 Iulie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE O. M. S.
GREFIER E. M.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect obligația de a face - pretenții, acțiune formulată de reclamanta S. N. DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFA – CFR MARFA SA, cu sediul în C., ., nr. 2, jud. C., în contradictoriu cu pârâta T. R. LIMITED IRLANDA, cu sediul ales în C., ., .. 1, județul C., și . SA, cu sediul în C., ., ..
Dezbaterile asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei C. au avut loc în ședința publică din data de 03.07.2014 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța pentru a da posibilitatea de a se depune concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării la data de 10.07.2014.
INSTANȚA
Asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei C. în soluționarea prezentei cauze, invocată din oficiu, instanța reține următoarele:
În primul rând, referitor la momentul invocării excepției de necompetență materială, potrivit art. 136 din C., în reglementarea anterioară modificării sale prin art. I pct. 17 din Legea nr. 202/2010, excepțiile de procedură care nu au fost propuse în condițiile art. 115 și 132 nu vor mai putea fi invocate în cursul judecății, afară de cele de ordine publică.
Raportat la dispozițiile art. 159 pct. 2 din C., conform cărora, necompetența este de ordine publică când pricina este de competența unei instanțe de alt grad, competența materială este reglementată de norme de ordine publică, de la care părțile nu pot deroga, putând fi invocată și de către instanță, din oficiu.
Având în vedere că, acțiunea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.10.2010, iar Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor a intrat în vigoare la data de 25.11.2010, excepția de necompetență materială a fost invocată în termen, respectiv anterior momentului începerii dezbaterilor pe fondul cauzei.
Cât privește obiectul prezentei cereri de chemare în judecată, instanța reține că, prin acțiunea introdusă la data de 28.10.2010, reclamanta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ – CFR MARFĂ SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele T. R. LIMITED IRLANDA și T. R. ROMANIA SA, 1) obligarea pârâtelor să procedeze la anularea de pe vagoane a seriei și numărului de circulație, să reinscripționeze (reșabloneze) pe acestea numerele de inventar și să întocmească proces verbal din care să rezulte vagoanele pentru care s-au executat obligațiile asumate de către T. R. LIMITED prin art. 3.2. din contractul nr._/01.09.2006 și 2) obligarea pârâtelor la plata creanței datorate reclamantei, în valoare de 19.932,75 euro, echivalentul a 84.502,08 lei despăgubiri, reprezentând taxă de acord în garanție pentru 673 vagoane care circulă în afara granițelor țării, cât și obligarea la despăgubirile datorate la zi până la îndeplinirea obligațiilor prevăzute de art. 3.2. din contractul nr._/01.09.2006.
S-au mai solicitat dobânda legală și cheltuieli de judecată.
Prin încheierea din data de 06.05.2011, instanța a dispus disjungerea primului capăt de cerere, cu consecința formării unui dosar separat, care s-a înregistrat sub nr._/212/2011.
Prin sentința civilă nr._/10.06.2011, pronunțată în dosarul nr._/212/2011, instanța a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei C., în ceea ce privește soluționarea primului capăt de cerere, cu consecința declinării acestuia către Tribunalul C..
Astfel fiind, prezenta instanță a rămas învestită cu al doilea capăt de cerere, având ca obiect pretenții, constând, la data înregistrării acțiunii, în:
- suma de 19.932,75 euro, reprezentând taxă de acord în garanție și
- despăgubiri calculate la zi, până la îndeplinirea obligațiilor prevăzute la art. 3.2. din contractul părților.
La termenul de judecată din data de 06.05.2011 (vol. 1, f. 76), instanța a reiterat reclamantei să indice temeiul și cuantumul despăgubirilor solicitate prin acțiunea introductivă.
Astfel că, reclamanta a formulat și depus la dosar precizări scrise, prin intermediul cărora a indicat și explicat prevederile contractuale în temeiul cărora solicită despăgubirile, fără a le cuantifica pe cele solicitate „până la zi”.
La primul termen după repunerea pe rol a cauzei (vol. 1, f. 158), instanța, din nou, a pus în vedere reclamantei să precizeze modalitatea de calcul a despăgubirilor.
În finalul precizărilor formulate în acest sens, primite la data de 14.06.2013, reclamanta a menționat că, solicită obligarea pârâtei la „plata către reclamantă a sumei de 19.932,75 euro, echivalentul a 84.502,08 lei, reprezentând despăgubiri facturate pentru perioada 16 decembrie 2008 – 31 decembrie 2009, conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, precum și la despăgubirile în cuantumul prevăzut la art.5.2., taxa de acord de garanție, aferentă celor 673 vagoane care circulă în afara granițelor României, până la data semnării procesului verbal privind îndeplinirea obligațiilor.”
În sfârșit, prin cererea înregistrată la data de 14.08.2013, reclamanta a depus o nouă precizatoare, înțelegând să majoreze obiectul cererii cu suma de 72.199,44 euro (TVA inclus), despăgubiri aferente perioadei 01.01.2010 – până la zi, astfel încât la data prezentei (16.08.2013), valoarea despăgubirilor este de 92.132,19 euro, echivalentul a 390.548,35 lei, din care:
- 19.932,75 euro reprezintă despăgubiri calculate pentru perioada 16.12._09, pentru care s-au emis facturile fiscale nr. IV70/02.04.2009, IV70/02.04.2009,8UC000047TV/09/15.07.2009,8UC000062TV/09/06.11.2009 și 8UC000001TV/10/06.01.2010,
- 16.153,08 euro reprezintă despăgubiri calculate pentru perioada 01.01.2010 – 28.10.2010 (data introducerii acțiunii pe rolul instanței),
- 56.046,36 euro reprezintă despăgubiri pentru perioada 29.10.2010 – 16.08.2013
Astfel fiind, rezultă că reclamanta a învestit instanța cu o cerere în despăgubiri bănești, solicitate în temeiul contractului nr._/01.09.2006, compuse dintr-o sumă cuantificată la data înregistrării acțiunii la valoarea de 19.932,75 euro, la care s-au adăugat despăgubiri, necuantificate, solicitate până la zi.
Cât privește temeiul despăgubirilor, pentru suma de 19.932,75 euro s-au indicat și enumerat facturile fiscale emise în temeiul contractului, iar pentru despăgubirile necuantificate s-a indicat, de asemenea, art. 3.2. din contractul nr._/01.09.2006, ce se coroborează – conform precizărilor de la f. 158, vol. 1 – cu art. 5.2. din contract, reprezentând taxa de acord de garanție, aferentă celor 673 vagoane care circulă în afara granițelor României.
În acest context, la termenul de judecată din data de 03.07.2014, instanța a pus în vedere reclamantei să indice perioada pentru care a solicitat despăgubiri prin acțiunea introductivă, și nu prin cererea intitulată de majorare a câtimii obiectului cererii, având în vedere că, nici prin această cerere nu s-a răspuns solicitării inițiale a instanței, în sensul indicării cuantumului și perioadei de la care încep să curgă despăgubirile solicitate în temeiul contractului.
În ședința din 03.07.2014, reclamanta a precizat că, suma de 19.932,75 euro acoperă perioada 16.12._09, iar prin solicitarea din acțiunea inițială, constând în „obligarea la despăgubirile datorate la zi până la îndeplinirea obligațiilor pârâtei”, a urmărit obligarea la despăgubiri în continuare, care încep să curgă după data de 31.12.2009 și până inclusiv la data formulării cererii de majorare, din 14.08.2013.
Deși reclamanta a considerat că suma de 72.199,44 euro - defalcată conform celor mai sus învederate – reprezintă în întregul ei o majorare a câtimii obiectului acțiunii, instanța apreciază că, majorarea vizează cel mult suma de 56.046,36 euro, reprezentând despăgubiri pentru perioada de după data introducerii acțiunii și în continuare, până la data înregistrării precizărilor din 14.08.2013. Astfel că, pentru suma de 16.153,08 euro, reclamanta nu a majorat câtimea pretențiilor sale, ci de fapt a precizat perioada și a cuantificat suma solicitată inițial sub denumirea generică „despăgubiri datorate la zi”. De fapt, raportat la ce s-a cerut, chiar dacă într-o formulare generică, instanța observă că, „la zi” se poate referi inclusiv la perioada de după data introducerii acțiunii și până la data plății efective.
Este adevărat că, potrivit art. 129 din C., judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, dar totodată, judecătorul este obligat să clarifice obiectul acțiunii deduse judecății, prin prisma art. 129 alin. 4, potrivit căruia, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare.
Nefiind astfel ținută de calificarea cererii părții ca reprezentând o majorare a câtimii obiectului cererii, instanța va aprecia că, cererea de majorare reprezintă de fapt, o precizare și o indicare a cuantumului despăgubirilor solicitate inițial.
În plus, nici reclamanta nu a contrazis această calificare, iar din explicațiile de la termenul din ședința publică din data de 03.07.2014 a rezultat cu claritate că, despăgubirile la zi au fost solicitate încă de la început, dar fără menționarea cuantumului și perioadei de la care se calculează.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că nu pot fi avute în vedere argumentele pârâtei, întemeiate pe art. 18 indice 1 din C., învederate prin notele scrise depuse în termenul de amânare a pronunțării.
Astfel, conform art. 18 indice 1 din C., instanța învestită potrivit dispozițiilor referitoare la competența după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior învestirii, intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect.
În cauză, din explicațiile părții reclamante coroborat cu înscrisurile de la dosar, rezultă că, modificarea cuantumului valorii obiectului nu vizează decât, cel mult, despăgubirile calculate de la data introducerii acțiunii.
Tot astfel, nu pot fi avute în vedere nici susținerile apărătorului pârâtei potrivit cărora, la aprecierea cuantumului, în lei, a sumei solicitate în euro, trebuie avută în vedere valoarea euro separat pentru fiecare perioadă pentru care s-au calculat deosebiri, tocmai în virtutea lui art. 18 indice 1 din C.. Valoarea obiectului acțiunii se determină în funcție de elementele de la data învestirii instanței, eventualele fluctuații/precizări ulterioare ale acestei valori fiind fără relevanță sub aspectul competenței după valoare.
În consecință, raportat la dispozițiile art. 2 pct. 1 din C., instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C., invocată din oficiu și va declina competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C., invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a prezentei cauze, având ca obiect obligația de a face - pretenții, acțiune formulată de reclamanta S. N. DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFA – CFR MARFA SA, cu sediul în C., ., nr. 2, jud. C., în contradictoriu cu pârâta T. R. LIMITED IRLANDA, cu sediul ales în C., ., .. 1, județul C., și . SA, cu sediul în C., ., ., în favoarea Tribunalului C..
Cu drept de recurs, în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.07.2014.
P., GREFIER,
O. M. S. E. M.
Red. Jud. O.M.S. 21 Iulie 2014;
Tehnored. Grf. E.M. 21 Iulie 2014/ 4 exp.
Comunicat . exp. / .
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1392/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
