Obligaţie de a face. Sentința nr. 1886/2014. Judecătoria CONSTANŢA

Sentința nr. 1886/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 24-02-2014 în dosarul nr. 20522/212/2013

DOSAR NR._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA C.

SECTIA CIVILĂ

OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 3047

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1886

Ședința publică din data de 24 februarie 2014

Instanța de judecată constituită din:

Președinte: C. D.

Grefier: S. P.

Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul O. I., cu domiciliul în comuna Mihaiul K., ., județul C. și cu domiciliul ales la C.. de Avocat B. D. din C., ., nr. 41, . în contradictoriu cu pârâții A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 222, sector 1 și S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5 și moștenitorii D. N., cu domiciliul în comuna M. K., ., ., ., D. I., cu domiciliul în comuna M. K., ., județul C., D. D., cu domiciliul în Comuna M. K., .. 7, județul C. și D. G., cu domiciliul în ., având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat dna. av. B. D. pentru reclamantul O. I. și pentru moștenitori, lipsă fiind pârâții.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Dna. av. B. D. pentru reclamanți și pentru moștenitori depune la dosar practică judiciară, respectiv hotărâri judecătorești pronunțate de Judecătoria C. și de Tribunalul C., în sensul respingerii excepției necompetenței materiale a Judecătoriei C., în temeiul HG 1277/2007. Consideră că, în cauzele având ca obiect obligație de a face, competența aparține Judecătoriei.

Instanța ia act și rămâne în pronunțare pe excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. în soluționarea prezentei cereri, invocată de instanță, din oficiu.

INSTANȚA

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ //200520042006200720082009201020112012201320142015, reclamanții O. I. și D. G., în contradictoriu cu pârâții A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, au solicitat obligarea pârâților la plata tranșei a II-a reprezentând 60% din compensațiile bănești acordate potrivit Legii nr. 9/1998, respectiv obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat prin hotărârea nr. 2996/25.07.2006 au primit compensații bănești de_,09 lei, dispunându-se și eșalonarea plății.

A mai arătat că, prin sentința civilă nr. 1503/25.11.2010 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._/118/2010, pârâții au fost obligați să plătească prima tranșă a sumei stabilite cu titlu de compensații, însă nu au primit nici prima tranșă și nici a doua, motiv pentru care apreciază că se impune obligarea acestora și la plata celei de-a doua tranșe.

Au mai arătat că, față de dispozițiile art. 8 alin.2 din Legea nr. 9/1998, se impune obligarea pârâților la plata sumei actualizate cu indicele de inflație, de la data scadenței obligației de plată până la data plății efective.

În drept, au invocat dispozițiile Legii nr. 9/1998, HG nr. 286/2004.

În dovedire, au solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâților.

Prin întâmpinarea depusă la data de 08.12.2013, pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C., susținând că este competent Tribunalul cu soluționarea acestei cauze, având în vedere dispozițiile art. 7 alin.4-5 din Legea nr. 9/1998.

A mai solicitat pârâta să se constate că cererea este prematur introdusă, motivat de împrejurarea că creanța nu este exigibilă în momentul de față, conform dispozițiilor OUG nr. 10/2013, respectiv că nu se poate cere actualizarea despăgubirilor deoarece nu poate fi extinsă aplicabilitatea dispozițiilor art. 1 alin. 4 din OUG nr. 10/2013.

A mai solicitat respingerea cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat dispozițiile art. 205-208 C.proc.civ., Legea nr. 9/1998, HG nr. 1277/2007, OUG nr. 10/2013.

Analizând excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C., invocată de pârâtă și din oficiu, instanța reține:

Dispozițiile art. 7 alin.4 din Legea 9/1998 arată că hotărârile comisiei centrale sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.

Prin actul normativ cu caracter special de reparație a fost reglementată competenta materială în ceea ce privește soluționarea cererilor de anulare sau constatare a nulității deciziei de validare a hotărârilor emise de comisiile județene de aplicare de aplicare a Legii nr. 9/1998.

In jurisprudența actuală (inclusiv în jurisprudența Tribunalului C.), precum și în deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în ceea ce privește unificarea practicii judiciare, s-a statuat în sensul extinderii sferei de aplicare a dispozițiilor respective și cu privire la cererile vizând obligarea la efectuarea plății eșalonate a cuantumului despăgubirilor, acestea fiind de competența instanțelor de contencios administrativ.

Chiar dacă prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat plata unei sume de bani, această plată are ca temei răspunderea autorității publice decurgând dintr-un act administrativ, devenind incidente dispozițiile art. 2 lit. c și e din Legea 554/2004.

De asemenea, instanța reține că procedura prevăzută de Legea 9/1998 este o procedură administrativă, care se finalizează în momentul în care persoana îndreptățită primește efectiv compensația legală.

În consecință, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. și va declina competența de soluționare a cererii formulată de reclamant în favoarea Tribunalului C. – Secția de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C..

Declină competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului C. – Secția de contencios administrativ.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.02.2014.

Președinte, Grefier,

C. D. S. P.

Red. Și tehnored. Jud. CD

Ex. 9/12.03.2014

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA C., JUDEȚUL C.

Emisă la 28 februarie 2014

Dosar nr._

Obiectul cauzei: obligație de a face

reclamant: O. I.

pârât: A. Națională pentru Restituirea Proprietăților

S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice

Către

TRIBUNALUL C.

- SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV -

În conformitate cu dispozițiile Sentinței civile nr. 1886 pronunțată la data de 24 februarie 2014 în acest dosar de către instanța noastră, potrivit căreia s-a dispus declinarea competenței de soluționare a prezentei cauze privind pe reclamantul O. I. în contradictoriu cu pârâții A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și moștenitorii D. N., D. I., D. D. și D. G. având ca obiect obligație de a face, în favoarea dumneavoastră, vă înaintăm alăturat dosarul nr._, cusut și numerotat, conținând … file (compus din 1 volum).

Vă mulțumim pentru colaborare,

PREȘEDINTE,GREFIER,

Jud. C. D. S. P.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Sentința nr. 1886/2014. Judecătoria CONSTANŢA