Obligaţie de a face. Sentința nr. 9705/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9705/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 26-09-2014 în dosarul nr. 25971/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.9705
Ședința publică de la 26.09.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. M.
GREFIER: D. S.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant D. V. G., domiciliat în Eforie Nord, ., județ C. în contradictoriu cu pârâții S. R. PRIN M. FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în sector 5, București, ., P. DE PE L. TRIBUNALUL CONSTANTA,cu sediul în CONSTANTA, .. 34 A, J. C., M. P., cu sediul în sector 5, București, ., M. J. SI LIBERTATILOR CETATENESTI, cu sediul în sector 5, București, ., având ca obiect, actiune in raspundere delictuala.
Dezbaterile asupra fondului și excepțiilor invocate, au avut loc la data de 19.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 26.09.2014, când,
I N S T A N T A
Prin cererea înregistrată la data de 26.09.2013, reclamantul D. V. G. în contradictoriu cu pârâții S. ROMÂN PRIN M. FINANȚELOR PUBLICE, P. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL C., M. P. și M. JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR CETĂȚENEȘTI a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 200.000 lei reprezentând prejudiciu cauzat prin anchetarea abuzivă în dosarul nr. 21/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., din care suma de 9745 lei reprezintă despăgubiri materiale, iar suma de 190.255 lei reprezintă despăgubiri nepatrimoniale, sume actualizate cu indicele inflației, precum și obligarea pârâților la publicarea într-un ziar național a extrasului de pe hotărârea prin care vor fi obligați la plata de despăgubiri, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că prin Rechizitoriul nr. 210/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. s-a dispus trimiterea în judecată a reclamantului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 Cod penal raportat la 215 alin. 1, 3 și 4 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal; s-a mai arătat că prin Sentința penală nr. 679/13.04.2007 a Judecătoriei C. s-a dispus achitarea inculpatului, reclamantul în cauză, pentru lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii, hotărâre rămasă definitivă (cu privire la dispozițiile hotărârii privind achitarea inculpatului) prin Decizia penală nr. 283/04.06.2008 a Tribunalului C. și Decizia penală nr. 589/29.09.2010 a Curții de Apel C.; s-a mai învederat că cercetarea penală a fost abuzivă, pe perioada celor 7 ani până la finalizarea procesului penal, fiind expus constant disprețului public prin aducerea în incinta parchetelor și a instanțelor pentru o fapta inexistentă; s-a mai învederat că a avut o carieră sportivă în plan pugilistic mai mult de 20 de ani, a demarat raporturi comerciale în cadrul S.C.. Sinatra S.R.L., societate la care a trebuit să renunțe imediat după debutul cercetărilor penale și trimiterea în judecată, implicarea în plan politic în perioada de desfășurare a anchetei penale a fost restrânsă, imaginea i-a fost afectată în rând celor apropiați, cunoștințe, vecini, colegi.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 30 alin. 6 din Constituția României, art. 998-999 din Codul civil, art. 1000 alin. 3 din Codul civil, art. 274 și art. 242 alin 2 din Codul de procedură civilă, art. 54 din Decretul nr. 31/1954, art. 6 paragraf 2 și art. 8 din CEDO, art. 89 din Legea nr. 304/2004.
În probațiune, au fost depuse înscrisuri.
Prin întâmpinare, pârâții P. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL C. și M. P. au invocat excepția prescripției, excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului P., excepția inadmisibilității, iar pe fond a solicitat respingerea cererii.
Prin întâmpinare, pârâtul M. JUSTIȚIEI a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive.
Prin întâmpinare, pârâtul S. ROMÂN PRIN M. FINANȚELOR PUBLICE a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive, excepția inadmisibilității, iar pe fond respingerea cererii ca nedovedită.
Prin Încheierea din 07.05.2014, instanța a respins ca neîntemeiată excepția prescripției, a calificat excepțiile inadmisibilității ca fiind apărări pe fondul cauzei și a unit cu fondul excepțiile lipsei calității procesual pasive invocate de către pârâții P. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL C., M. P., M. JUSTIȚIEI și S. ROMÂN PRIN M. FINANȚELOR PUBLICE, iar prin Încheierea din 20.06.2014 a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, iar pentru reclamant proba testimonială cu audierea martorilor N. M. S., C. N. și S. D..
În ceea ce privește excepțiile lipsei calității procesual pasive a pârâților, instanța reține următoarele:
Calitatea procesual pasivă presupune existența unei identități între cel chemat în judecată în calitate de pârât și titularul obligației din raportul juridic dedus judecății.
În speță, se solicită obligarea pârâților la plata sumei de 200.000 lei reprezentând prejudiciu cauzat prin anchetarea abuzivă în dosarul nr. 21/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., cerere întemeiată pe dispozițiile art. 30 alin. 6 din Constituția României, art. 998-999 din Codul civil, art. 1000 alin. 3 din Codul civil, art. 274 și art. 242 alin 2 din Codul de procedură civilă, art. 54 din Decretul nr. 31/1954, art. 6 paragraf 2 și art. 8 din CEDO, art. 89 din Legea nr. 304/2004.
Conform HG nr. 652/2009, M. Justiției este organul de specialitate al administrației publice centrale, în subordinea Guvernului care elaborează, coordonează și evaluează aplicarea strategiilor și programelor și asigură promovarea acestora și veghează la stricta aplicare a legii, în conformitate cu principiile democratice ale statului de drept.
Conform art. 52 din Constituție, statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, conform art. 94 alin. 1 și 6 din Legea nr. 303/2004, statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare, iar persoana vătămată se poate îndrepta numai împotriva statului reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.
În teoria de specialitate s-a arătat că între stat și magistrat nu există un raport de prepușenie în înțelesul art.1000 alin.3 cod civil si nici nu se poate
asimila raportul stat-magistrat cu un astfel de raport, care presupune o subordonare
între prepus si comitent, cel din urma având dreptul de a da dispoziții obligatorii si de
a dirija activitatea primului.
Prin urmare, răspunderea statului este o răspundere
directa de apartenența dreptului public, limitată însa doar la prejudiciile cauzate prin
erori judiciare săvârșite în procesele penale (Decizia civilă nr. nr.422/17.01.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).
Față de aceste aspecte, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului S. prin Ministerul Finanțelor Publice și va admite excepțiile privind lipsa calității procesual pasive invocate de către pârâții P. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL C., M. P., M. JUSTIȚIEI, cu consecința respingerii acțiunii formulată de reclamant în contradictoriu cu acești pârâți ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă.
Pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 210/P/2005 din 28.0.2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. s-a dispus trimiterea în judecată a reclamantului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 Cod penal raportat la 215 alin. 1, 3 și 4 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal.
Prin Sentința penală nr. 679/13.04.2007 a Judecătoriei C. s-a dispus achitarea inculpatului D. V. G., pentru lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii, hotărâre rămasă definitivă (cu privire la dispozițiile hotărârii privind achitarea inculpatului) prin Decizia penală nr. 283/04.06.2008 a Tribunalului C. și Decizia penală nr. 589/29.09.2010 a Curții de Apel C..
Pentru antrenarea răspunderii civile a pârâtului pentru fapta proprie, pe temeiul dispozițiilor invocate de reclamant art. 998 și art. 999 C.civ. (Orice fapta a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeala s-a ocazionat, a-l repara, Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa), trebuie dovedit: existența unei fapte ilicite,existența unui prejudiciu în patrimoniul reclamantului, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciu.
Prin urmare, instanța va analiza îndeplinirea cumulativă a elementelor răspunderii civile delictuale (existența unei faptei ilicite săvârșite de pârât, existența unui prejudiciu produs reclamantului, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția pârâtului în săvârșirea faptei ilicite).
În ceea ce privește existența faptei ilicite, fapta procurorului ce a dispus trimiterea în judecată a persoanei nu poate fi considerată o faptă ilicită abuzivă, așa cum s-a reținut și în
cadrul deciziei civile nr. 6976/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând că
„actele de procedura săvârșite de organele de urmărire penală nu pot fi incluse în
categoria erorilor judiciare pe toata perioada cercetării penale reclamantul a
beneficiat de prezumția de nevinovăție”.
De asemenea, actele procedurale săvârșite de organele de urmărire penală nu pot fi incluse în categoria "erorilor judiciare", pe toata perioada cercetării penale individul beneficiind de prezumția de nevinovăție.
Conform art. 504 coroborat cu 506 din Codul de procedură penală, acțiunea pentru repararea pagubei poate fi pornită împotriva statului, de către persoana care a fost condamnată definitiv, dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare sau persoana care, în cursul procesului penal, a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal, cazuri neincidente în speță.
Instanța nu poate reține ca acțiuni abuzive, punerea sub învinuire, punea în mișcare a acțiunii penale sau „stabilirea” vinovăției de către P. (aspecte invocate de către reclamant în dovedirea existenței faptei ilicite), întrucât pe toată perioada cercetării penale reclamantul a beneficiat de prezumția de nevinovăție, care, în speță, s-a și concretizat prin dispozițiile hotărârii definitive care a vizat achitarea reclamantului, pentru fapta în legătură cu care s-a dispus trimiterea in judecată.
Față de aceste aspecte, constatând că nu este îndeplinită condiția existenței faptei ilicite, una dintre condițiile cumulativ prevăzute pentru antrenarea răspunderii pe temeiul dispozițiilor invocate de reclamant art. 998 și art. 999 C.civ., instanța va respinge ca neîntemeiată cererea formulată de către reclamant în contradictoriu cu pârâtul S. prin Ministerul Finanțelor Publice.
În temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului S. prin Ministerul Finanțelor Publice.
Admite excepțiile privind lipsa calității procesual pasive invocate de către pârâții P. de pe lângă Tribunalul C., M. P., M. Justiției.
Respinge acțiunea formulată de reclamant D. V. G., domiciliat în Eforie Nord, ., județ C. CNP-_, în contradictoriu cu pârâții P. DE PE L. TRIBUNALUL CONSTANTA,cu sediul în CONSTANTA, .. 34 A, J. C., M. P., cu sediul în sector 5, București, ., M. J., cu sediul în sector 5, București, ., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă.
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de către reclamant în contradictoriu cu pârâtul S. prin Ministerul Finanțelor Publice.
Cu drept de apel la Judecătoria C. în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.09.2014.
P., GREFIER,
L. M. D. S.
Red.jud.L.M./26.09.2014
tehnored. D.S./09.10.2014
Emis 5 comunicări, la data de 09.10.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8195/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 16/2014. Judecătoria... → |
|---|
