Pretenţii. Sentința nr. 8195/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8195/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 05-08-2014 în dosarul nr. 493/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8195
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DIN DATA DE 05.08.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – M. TRANTU
GREFIER – E. R.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant . și pe pârât ., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința din camera de consiliu din data de 29.07.2014, fiind consemnate in încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta sentința când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 05.08.2014, dată la care a pronunțat următoarea soluție:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.01.2014 sub nr._, reclamanta .., în contradictoriu cu pârâta S.C. F. S. S.R.L., a solicitat instanței, pe calea procedurii prevăzute de art. 1250 și urm. C.proc.civ., obligarea pârâtei la plata sumei de 4213,67 lei, reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate, la dobânda legală, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că reclamanta a prestat servicii de aprovizionare cu marfă prin agenți comerciali, conform standardelor impuse de natura activității de distribuire a mărfurilor, iar, în contul mărfurilor, a emis facturi fiscale în valoare totală de 4475,57 lei, din care a rămas neachitată suma de 4213,67 lei, deși scadența stabilită convențional de părți pentru fiecare factură emisă a fost depășită.
Reclamanta a arătat că are o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În dovedire, au fost atașate înscrisuri.
Legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a-și preciza poziția procesuală.
La termenul din data de 29.07.2014, instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru în ceea ce privește debitul ce rezultă din facturile emise în anul 2010.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, între reclamanta .. și pârâta S.C. F. S. S.R.L. s-au desfășurat raporturi comerciale, reclamanta prestând în favoarea pârâtei servicii de aprovizionare cu marfă.
În temeiul acestor raporturi, reclamanta a emis facturile fiscale nr._/08.06.2010, nr._/05.10.2010, nr._/15.07.2010, nr._/01.07.2010, nr._/17.06.2010, nr._/29.05.2010, nr._/29.05.2010, nr._/07.07.2011, nr._/31.08.2011, nr._/07.04.2011 și nr._/30.09.2011, pârâta având obligația de a achita contravaloarea acestora.
Instanța reține că, în afara facturii nr._/07.04.2011, toate celelalte facturi menționate anterior au fost semnate și/sau ștampilate de societatea pârâtă.
În temeiul art. 248 alin. 1 C.proc.civ., instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru în ceea ce privește debitul ce rezultă din facturile emise în anul 2010.
Conform art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 (aplicabil în cauză), dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege.
Art. 3 alin. 1 prevede că termenul de prescripție este de 3 ani.
Potrivit art. 16 din același act normativ, prescripția se întrerupe:
a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.
b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent;
c) printr-un act începător de executare.
Față de aceste dispoziții legale, instanța reține că, în ceea ce privește debitul ce rezultă din facturile nr._/08.06.2010, nr._/05.10.2010, nr._/15.07.2010, nr._/01.07.2010 și nr._/17.06.2010, a intervenit prescripția dreptului material la acțiunea.
Astfel, prezenta cerere a fost formulată la data de 09.01.2014.
Iar, prin facturile menționate anterior, a fost stabilit termen de plată la data de 15.06.2010, 12.10.2010, 22.07.2010, 15.07.2010, respectiv 01.07.2010.
De la aceste termene de scadență a început să curgă și termenul de prescripție de 3 ani, acesta fiind astfel împlinit la data formulării prezentei cererii, și anume 09.01.2014.
În ceea ce privește debitul ce rezultă din factura nr._/29.05.2010, așa cum a arătat reclamanta, instanța constată că pârâta a achitat la data de 01.12.2011 contravaloarea parțială a acestei facturi, respectiv suma de 261,90 lei, intervenind astfel un motiv de întrerupere a prescripției prin plata parțială efectuată de pârâtă.
Prin urmare, în ceea ce privește această factură, a început să curgă de la data de 01.12.2011 un nou termen de prescripție de 3 ani, care, la momentul formulării prezentei cereri, nu s-a împlinit.
Pentru toate aceste considerente, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru debitul ce rezultă din facturile nr._/05.10.2010, nr._/15.07.2010, nr._/01.07.2010 și nr._/17.06.2010, și, pe cale de consecință, va respinge capătul cererii reclamantei în ceea ce privește obligarea pârâtei la plata debitului de rezultă din facturile menționate anterior ca fiind prescris.
În ceea ce privește debitul ce rezultă din factura nr._/29.05.2010, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Referitor la fondul cauzei, în drept, conform art. 46 din Codul comercial (în vigoare la data emiterii facturilor, precum și după . Noului Cod civil, în temeiul art. 230 lit. c din Legea nr. 71/2011), obligațiile comerciale pot fi probate cu orice mijloace de probă, inclusiv cu facturi acceptate.
În situația în care factura este acceptată de către destinatar, atunci aceasta face dovada și în favoarea emitentului. Mai trebuie precizat că acceptarea, fie că este expresă, fie că este tacită, reprezintă un act juridic care obligă pe comerciantul acceptant la plată, ceea ce înseamnă că acceptarea facturii trebuie să fie manifestarea voinței persoanei care angajează comerciantul din punct de vedere juridic în raporturile cu terții.
Instanța constată că, în afara facturii nr._/07.04.2011, facturile nr._/29.05.2010, nr._/07.07.2011, nr._/31.08.2011 și nr._/30.09.2011 au fost semnate și/sau ștampilate de societatea pârâtă.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv facturile emise de reclamantă, instanța reține că pârâta datorează reclamantei suma totală de 717,05 lei reprezentând contravaloarea facturilor nr._/29.05.2010, nr._/07.07.2011, nr._/31.08.2011 și nr._/30.09.2011.
Așa cum s-a arătat anterior, întrucât factura nr._/07.04.2011 nu a fost acceptată la plată de către pârâtă, contravaloarea acesteia nu va fi inclusă în suma pe care pârâta o datorează reclamantei.
Potrivit art. 1031 alin. 1 C.proc.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilate părți, la plata cheltuielilor de judecată.
Față de aceste dispoziții legale, având în vedere și cererea reclamantei în acest sens, instanța o va obliga pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru datorată în temeiul art. 6 alin. 1 din OUG nr. 80/2013, raportat la suma totală la care va fi obligată pârâta prin prezenta hotărâre.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru debitul ce rezultă din facturile nr._/05.10.2010, nr._/15.07.2010, nr._/01.07.2010 și nr._/17.06.2010.
Respinge capătul cererii reclamantei în ceea ce privește obligarea pârâtei la plata debitului de rezultă din facturile menționate anterior ca fiind prescris.
Respinge ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru debitul ce rezultă din factura nr._/29.05.2010.
Admite în parte cererea formulată de reclamant ., cu sediul în mun. C., .. 14, jud. Constanta, CUI RO_, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C. sub nr. J_, în contradictoriu cu pârât ., cu sediul în . nr. 13A, Spațiul comercial, jud. C., CUI_.
O obligă pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 717,05 lei reprezentând contravaloarea facturilor nr._/29.05.2010, nr._/07.07.2011, nr._/31.08.2011 și nr._/30.09.2011.
O obligă pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.08.2014.
PreședinteGrefier
M. TrantuElena R.
Red. jud. T.M./28.08.2014
Dact. R.E./07.08.2014
.
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Pretenţii. Sentința nr. 7256/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Obligaţie de a face. Sentința nr. 9705/2014. Judecătoria... → |
|---|
