Contestaţie la executare. Sentința nr. 7767/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7767/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 17-07-2014 în dosarul nr. 2777/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Sentința civilă nr. 7767/2014
Ședința publică de la 17 Iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. I. P.
Grefier D. L.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de contestator B. D., cu domiciliul în Năvodari, ., ., ., în contradictoriu cu intimata A.- DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G.-ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., . nr. 18, județul C., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc sedință publică la data de 16.07.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta încheiere, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.396 alin.1 C.proc.civ., potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, a amânat pronunțarea la data de 17.07.2014, când a hotărât:
INSTANTA
La data de 03.02.2014 contestatorul B. D. a formulat contestație la executare împotriva executării silite derulate de Administrația Finanțelor Publice a Orașului Năvodari prin care a solicitat anularea formelor de executare, a somației nr. 13/_ /_ și a titlului executoriu nr._.
În cuprinsul contestației la executare, s-a arătat că a fost emis titlul executoriu pentru suma de 1.387 lei, în baza unor decizii de impunere ce nu au fost comunicate contestatorului. S-a solicitat de către contestator anularea actelor de executare și a titlului executoriu menționat, motivat de faptul că sumele cuprinse în deciziile de impunere nu au fost corect stabilite de către organul fiscal, astfel încât contestatorul nu datorează sumele urmărite, acesta achitând toate obligațiile fiscale pe care le datora. În acest sens, contestatorul a făcut trimitere la plăți efectuate în anul 2012, depunând la dosar chitanțele aferente acestor plăți.
În cauză, a formulat întâmpinare Direcția Regională a Finanțelor Publice G. – Administrația Finanțelor Publice C., prin care aceasta a arătat, în primul rând, că, în baza HG 520/2013, Administrația Financiară a Orașului Năvodari s-a reorganizat ca structură fără personalitate juridică în cadrul Administrației Naționale de Administrare Fiscală – Direcția Regională a Finanțelor Publice G. – Administrația Finanțelor Publice C., astfel că, în calitate de intimată urmează să figureze această persoană juridică. De asemenea, a susținut că deciziile de impunere ce au stat la baza emiterii titlului executoriu au fost comunicate contestatorului și a invocat caracterul inadmisibil al motivelor de critică formulate de acesta pe calea contestației la executare.
Instanța, prin încheierea din 11.06.2014, luând act de precizările cuprinse în întâmpinare referitoare la cadrul procesual pasiv, a stabilit calitatea de intimat pentru Administrația Naționale de Administrare Fiscală – Direcția Regională a Finanțelor Publice G. – Administrația Finanțelor Publice C..
La același termen de judecată, instanța a apreciat necesară citarea contestatorului cu mențiunea de a preciza dacă a atacat pe cale separată deciziile de impunere pe care le contestă.
La termenul de judecată din data de 16.07.2014, instanța a pus în discuție, cu prioritate, excepția inadmisibilității contestației la executare invocată prin întâmpinare, rămânând în pronunțare asupra acesteia.
Analizând excepția inadmisibilității, instanța reține următoarele:
Prevederile art. 172 alineatele 1 și 3 din O.G. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală dispun după cum urmează:
„(1) Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
………………………………………………………………………………
(3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanța judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.”
Art.2 alineat 3 din Codul de Procedură Fiscală stabilește că acolo unde acest act normativ nu dispune, se aplică prevederile Codului de procedură Civilă.
Potrivit art. 712 alineat 2 Cod Procedură Civilă:
„În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.”
Analizând cererea contestatorului, instanța constată că acesta a formulat contestație la executare împotriva titlului executoriu și împotriva actelor de executare. Prin motivele invocate se contestă debitul urmărit, prin raportare la nelegalitatea stabilirii sumelor urmărite prin deciziile de impunere, fără a se aduce critici referitoare la executarea silită propriu – zisă.
Ne aflăm, astfel, pe teritoriul de reglementare al alineatului 3 al art. 172 și al art. 712 alineat 2 Cod Procedură Civilă, mai sus citate.
Textele respective stabilesc, similar, condițiile de admisibilitate ale unei astfel de contestații la executare, după cum urmează:
- titlul nu este o hotărâre judecătorească sau un alt act emis de un organ jurisdicțional,
- nu există o procedură distinctă prevăzută de lege pentru contestarea titlului executoriu.
Potrivit art. 141 alineat 2 din O.G. 92/2003, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă, prin expirarea termenului de plată stabilit de lege sau de organul competent, sau în alt mod prevăzut de lege.
Instanța observă că, în speță, titlul executoriu nr._ a fost emis ca urmare a expirării scadenței obligației de plată a sumelor cuprinse în deciziile de impunere.
Deci, aceste decizii de impunere, reprezentând titluri de creanță fiscală, au devenit titluri executorii prin expirarea termenului stabilit pentru plata obligațiilor cuprinse în acestea.
În ceea ce privește condițiile de admisibilitate ale contestației la executare, menționate mai sus, instanța constată că, în speță, acestea nu sunt îndeplinite cumulativ.
Astfel, deși îndeplinită prima dintre ele, titlul înscriindu-se în categoria prevăzută de art. 172 alineat 3 din O.G. 92/2003, nu este îndeplinită cea de-a doua.
În primul rând, decizia de impunere este un act administrativ fiscal, potrivit dispozițiilor art. 86 din O.G. 92/2003, iar decizia referitoare la obligații de plată accesorii este un act asimilat actului administrativ fiscal, conform art. 88 litera c) din același act normativ. De asemenea, aceste acte sunt titluri de creanță, potrivit art. 110 alineat 3 literele a) și c) din O.G. 92/2003.
Instanța reține că, în materie fiscală, dispozițiile Codului de Procedură Fiscală pun la dispoziția persoanei interesate dreptul de a contesta titlul de creanță, printr-o procedură distinctă. Aceasta este reglementată de prevederile art. 205 și următoarele din O.G. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală – contestația împotriva actului administrative fiscal. În cadrul acesteia pot fi invocate și valorificate de către persoana interesată toate motivele și apărările ce vizează fondul titlului executoriu.
Din prevederile legale neechivoce ale art. 172 alineat 3 din O.G. 92/2003, cât și ale art. 712 alineat 2 Cod Procedură Civilă, rezultă că existența unei asemenea proceduri, distincte, conduce la inadmisibilitatea formulării unei contestații la executare împotriva titlului executoriu, dar și împotriva actelor de executare, prin invocarea unor apărări care ar fi putut fi soluționate pe calea acelei proceduri.
Instanța constată că singura critică invocată de contestator, atât împotriva titlului executoriu, cât și împotriva actelor de executare, este reprezentată de nelegalitatea stabilirii sumelor urmărite prin deciziile de impunere, titluri de creanță ce au devenit titluri executorii.
Or, aceasta reprezintă un motiv ce vizează fondul dreptului ce rezultă din titlul executoriu menționat mai sus. Un asemenea motiv putea face obiect al contestației îndreptate împotriva titlurilor de creanță – deciziile de impunere – formulate potrivit art. 205 și următoarele din O.G. 92/2003. Contestatorul nu a promovat o asemenea contestație, așa cum a arătat în mod expres prin precizările depuse la dosarul cauzei, deși deciziile de impunere i-au fost comunicate acestuia, atât de organul fiscal, cât și odată cu întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
Nepromovarea acestei contestații nu lasă deschisă contestatorului calea contestației la executare nici împotriva titlului executoriu, nici împotriva actelor de executare, pentru a invoca aceste motive.
În considerarea argumentelor arătate, instanța reține ca întemeiată excepția inadmisibilității urmând a o admite, cu consecința respingerii ca inadmisibilă a contestației la executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite excepția inadmisibilității.
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul B. D., având CNP_, cu domiciliul în Năvodari, ., ., ., în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Regională a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., cu sediul în C., . nr. 18, județul C., ca inadmisibilă.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria C..
Pronunțată azi, 17.07.2014, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, Grefier
L. I. P. D. L.
Tehnored.jud. L.I.P/18.11.2014
Dact. DL /18.11.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 23/2014.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 05/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
