Plângere contravenţională. Sentința nr. 17/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 17/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 17-10-2014 în dosarul nr. 11830/212/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 17 octombrie 2014
Instanța de judecată constituită din:
Președinte: C. D.
Grefier: S. P.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe petenta SC N. PE. în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat pentru petentă dl. av. Mergeanu D., martorul D. Ș., lipsă fiind reprezentantul intimatei și martora P. A. Agafia.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care referă instanței faptul că pricina se află în stadiul procesual al administrării probei cu doi martori pentru petentă.
Dl. av. Mergeanu D. pentru petentă, având cuvântul, învederează instanței faptul că martora P. A. Agafia este plecată din țară, motiv pentru care nu mai insistă în audierea acesteia.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, în conformitate cu dispozițiile art. 319, art. 321 Cod procedură civilă, instanța procedează la audierea martorului D. Ș., depoziția dată fiind consemnată în proces-verbal care s-a atașat la dosar. Ia act de precizările reprezentantului petentei care arată că martora P. A. Agafia este plecată din țară și nu mai insistă în audierea acestea, constată cercetarea judecătorească terminată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Dl. av. Mergeanu D., având cuvântul pe fondul cauzei, solicită admiterea plângerii, apreciind că, prin probele administrate a demonstrat că procesul-verbal atacat este nelegal și netemienic, situație în care solicită anularea, exonerarea petentei de la plata amenzii, ridicarea măsurii de confiscare și ridicarea suspendării activității. Prin probele administrate a făcut dovada că la data controlului inopinat la punctul de lucru se vindea pește proaspăt, s-a prezentat organul constatator, ocazie cu care ar fi constatat că s-ar fi descoperit 500 lei nemarcați în casă, deși, în cuprinsul procesului-verbal se menționează că se confiscă suma de 530 lei. Deși vânzătoarea a arătat că sumele provin dintr-un împrumut, cu toate acestea, organul constatator se limitează să spună că suma de bani a fost găsită în incinta punctului de lucru. Solicită să se observe faptul că nu rezultă că suma de bani ar proveni din comercializarea de pește.
Mai precizează faptul că procesul-verbal a fost întocmit cu încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 OG nr. 2/2001, ceea ce a produs o vătămare a dreptului petentei.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea plângerii.
În situația în care instanța va trece peste apărările sale, în temeiul art. 7 alin. 3 OG nr. 2/2001 solicită aplicarea sancțiunii avertismentului, având în vedere că societatea petentă este la prima abatere și că, până în prezent, petenta nu a avut nici un fel de sancțiune.
Având în vedere aceste inadvertențe, coroborat cu celelalte împrejurări care nu au fost reținute, apreciază că plângerea urmează a fi admisă și procesul-verbal anulat.
Instanța declară dezbaterile închise, rămânând în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată în data de 23.04.2014 pe rolul Judecătoriei C. sub numărul_, petenta SC N. PE.. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/11.04.2014 încheiat de Direcția generală antifraudă fiscală – DRAF2 C., din cadrul instituției intimate, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ C., prin care a fost sancționată pentru contravenția de a nu fi înregistrat pe aparatul de marcat electronic fiscal suma de 503,10 lei, numerar aflat în plus în casă, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunilor aplicate cu avertismentul.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că greșit s-a reținut în sarcina sa contravenția menționată, deoarece suma respectivă reprezenta o diferență a unui împrumut pe care administratorul societății petente, P. F., i l-a dat numitului D. Ș., suma fiind înmânată de către acesta vânzătoarei și a fost pusă separat, într-un caiet în care se aflau și facturi și chitanțe.
În ce privește diferența de 3,1 lei, s-a arătat că suma reprezintă restul ce nu a fost luat de către cumpărători, iar procesul verbal de contravenție nu este legal deoarece nu au fost respectate dispozițiile art. 16 alin.1 din OG nr. 2/2001, în sensul că nu au fost menționate aceste împrejurări, cu privire la proveniența sumei în plus, cu toate că li s-au relatat agenților constatatori împrejurările respective.
S-a mai menționat că, deși se arată că suma găsită în plus este de 503,10 ei, s-a menționat că a fost confiscată suma de 530.10 lei.
În susținerea cererii, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martorii D. Ș. și P. A. Agafia.
În drept, a invocat dispozițiile art. 12 alin.2 din OUG nr. 28/1999, coroborat cu art. 31 și urm. din OG nr. 2/2001.
La plângerea contravențională a fost anexat în copie procesul verbal contestat, copie certificat înmatriculare societate petentă.
Cererea a fost legal timbrată.
Intimata a depus întâmpinare la data de 06.06.2014, prin care a arătat că suma de 530,10 lei a rezultat din compararea datelor înscrise în raportul X emis la ora 17,08 în data de 11.04.2014 de aparatul de marcat electronic existent la punctul de lucru verificat cu suma de bani identificată în casieria unității, conform monetarului încheiat la data și ora controlului, întocmit de către vânzătoarea P. A..
S-a mai arătat că petentul nu a justificat această sumă, așa cum rezultă și din nota explicativă, administratorul P. F. declarând la data constatării faptei că, din cauza aglomerației, nu s-au dat bonuri fiscale.
În drept, a invocat dispozițiile OUG nr. 28/1999, OG nr. 2/2001.
În susținere, a solicitat proba cu înscrisuri.
În cursul procedurii, pentru soluționarea cauzei, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, respectiv proba testimonială cu martorul D. Ș., petenta renunțând la audierea martorei P. A. .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/11.04.2014 încheiat de Direcția generală antifraudă fiscală – DRAF2 C., din cadrul instituției intimate, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ C., la data de 11.04.2014, la punctul de lucru al petentei S.C. N. PE.., situat în Năvodari, ., spațiul comercial 7 – magazin pescărie, s-a constatat că petenta nu a înregistrat pe aparatul de marcat electronic fiscal suma de 503,10 lei, petenta fiind sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 8.000 lei și măsura complementară a suspendării activității comerciale pe o perioadă de 3 luni, în temeiul art. 10 lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999, respectiv confiscarea sumei de 530,1 lei, pentru care nu au fost emise bonuri fiscale.
În urma examinării din oficiu a procesului verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, s-a constatat că acesta nu este afectat de nici una dintre aceste cauze.
Se susține de către petentă că nu s-a menționat, în cuprinsul procesului verbal, corect suma găsită, însă rezultă din cuprinsul procesului verbal, coroborat cu nota explicativă dată de către administratorul societății petente, P. F. (fila 28), ca și din raportul X (fila 29), că este vorba despre 530,1 lei, nu 503,1 lei, cum s-a menționat din eroare.
În consecință, instanța apreciază că mențiunea privind suma de 503,1 lei este o eroare materială, care nu este de natură să conducă la nulitatea procesului verbal, din ansamblul probator rezultând fără dubiu care este suma găsită în plus și pentru care nu au fost emise bonuri fiscale, respectiv 530,1 lei.
Se mai reține că art. 10 din O.U.G. 28/1999 stabilește: „Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: …….. b) neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate (subl. ns.) sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative;
Art. 11 din O.U.G. nr. 28/1999 prevede că: „(1) Amenzile pentru contravențiile prevăzute la art. 10 se aplică operatorilor economici, cu excepția celor prevăzute la art. 10 lit. d), astfel: b) faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), h1), i), j), l) și m) se sancționează cu amendă de la 8.000 lei la 10.000 lei”.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța apreciază ca neîntemeiate susținerile petentei potrivit cărora suma constată în plus nu provine din activitatea de comerț, ci din restituirea unui împrumut de către martorul D. Ș..
La momentul controlului, comisarii intimatei au constatat diferențe între numerarul găsit în casă și cel înregistrat pe aparatul de marcat electronic fiscal, conform raportului x, suma de 530,1 lei, respectiv că la data efectuării controlului nu s-a putut prezenta nicio justificare pentru existența în casa de marcat a sumei respective, administratorul societății petente declarând, prin nota explicativă că nu au fost emise bonuri fiscale datorită aglomerației.
În aceste împrejurări, instanța va înlătura declarația martorului D. Ș., care susține varianta prezentată de către societatea petentă prin plângerea formulată după întocmirea procesului verbal, din moment ce aceasta este contrazisă chiar de declarațiile administratorului societății, făcute la momentul efectuării controlului, cu atât mai mult cu cât martorul susține că vânzătoarea ar fi declarat că suma de 500 lei reprezintă o datorie restituită, din moment ce administratorul societății, care acordase respectivul credit și care se afla la punctul de lucru, a făcut cu totul alte declarații cu privire la proveniența sumelor găsite în plus.
Se mai remarcă că vânzătoarea respectiv, respectiv P. A., deși propusă inițial ca martor, nu s-a prezentat la termenul pentru care a fost citată, în vederea audierii, iar petenta a renunțat la audierea acesteia.
Prin urmare, se apreciază că petenta nu a adus ca probe în vederea răsturnării prezumției de temeinicie a celor consemnate în procesul verbal de contravenție.
Concluzionând, instanța va respinge primul capăt de cerere, privind anularea procesului verbal, ca neîntemeiat.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, conform dispozițiilor art. 5 alin. (5) și art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că sancțiunea stabilită (la nivelul minimului special) reprezintă o justă individualizare în raport de gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia și scopul urmărit (neplata taxelor și impozitelor pentru sumele încasate din activitatea desfășurată și prejudicierea în acest fel a bugetului de stat).
Pentru aceste motive cererea subsidiară de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertismentul urmează să fie respinsă, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta SC N. PE., cu sediul în Năvodari, ., camera 2, ., ., județul C., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_ în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, ., sector 5, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria C. sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. D. S. P.
Red. și tehnored. Jud. CD
Ex. 4/09.03.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5975/2014. Judecătoria... | Evacuare. Sentința nr. 104/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
