Fond funciar. Sentința nr. 3549/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3549/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 31-03-2014 în dosarul nr. 27631/212/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3549
Ședința publică din data de 31 MARTIE 2014
Instanța de judecată constituită din:
Președinte: Jud. C. D.
Grefier: S. P.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanții R. I. A. și R. D. – M. în contradictoriu cu pârâții P. M. C. și INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI C. având ca obiect fond funciar – obligație de a face.
Dezbaterile și susținerile părților asupra fondului au avut loc în cadrul ședinței de judecată din data de 24 martie 2014, fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a deliberat următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr._, reclamanții R. I.-A. și R. D.-M. au chemat în judecată pe pârâții P. M. C. și Instituția prefectului jud. C., solicitând instanței obligarea Primarului mun. C. la întocmirea referatului de verificare a situației juridice a terenului în litigiu și înaintarea documentației necesare atribuirii în proprietate a suprafeței de teren aferent locuinței dobândite în mun. C., ., către Prefectul jud. C., obligarea Instituției prefectului jud. C. să emită ordinul de atribuire în proprietate a terenului menționat anterior, obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, arată reclamanții că a au dobândit dreptul de proprietate asupra unui apartament situat în C., ., compus din 5 camere și dependințe, prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/26.09.1996, obținând totodată dreptul de folosință gratuită asupra unui teren de 101,39 mp situat sub locuință, respectiv un drept de folosință asupra a 34 mp pentru care plătesc chirie, conform contractului de închiriere nr. 6283/02.07.2009 încheiat cu RAEDPP.
Au mai arătat că au formulat o cerere către Primăria mun. C. prin care au solicitat atribuirea în proprietate a suprafeței de teren aferente construcției dobândite, însă nu au primit nici un răspuns, deși cererea a fost trimisă prin poștă, la data de 14.08.2013.
În drept, au invocat art. 37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995, art. 36 din Legea nr. 18/1991.
În dovedire, au solicitat proba cu înscrisuri și expertiză tehnică topografică.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul Prefectul jud. C. a solicitat admiterea acțiunii formulate de reclamant, în sensul atribuirii în proprietate, la propunerea Primarului mun. C., a terenului aferent construcției deținute
La data de 28.10.2013, reclamanții au depus cerere completatoare, solicitând și anularea dispoziției nr. 2258/16.10.2013, emisă de P. mun. C., comunicată la data de 24.10.2013.
În cursul cercetării judecătorești, instanța a încuviințat reclamantei și pârâților și a administrat proba cu înscrisuri, respectiv proba cu expertiză tehnică topografică, la solicitarea reclamantei.
La solicitarea instanței, Primăria C. a depus situația juridică și istoricul de rol privind imobilul situat în C., ..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/26.09.1996 (fila 11 din dosar), încheiat cu R.A.E.D.P.P. C., reclamanții au dobândit în proprietate un apartament situat în C., ., cu suprafața utilă de 101,39 mp.
Prin același contract, s-a atribuit cumpărătorilor dreptul de folosință, pe durata existenței construcției, asupra unei suprafețe de teren de 101,39 mp.
Reclamanții și-au întabulat dreptul de proprietate asupra construcției, conform extrasului de carte funciară aflat la fila 14 și a încheierii nr. 7701/28.05.2011 aflate la fila 15.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză, rezultă că terenul situat în C., . are o suprafață totală de 227,02 mp, că pe acest teren se află ridicată o construcție D+P+E+M, care este ocupată astfel: reclamanții dețin boxă la demisol, parterul construcției, uscătorie la mansardă, terasă, iar etajul construcției și boxa de la demisol sunt proprietatea mun. C., fiind închiriate.
De asemenea, în curtea se mai găsesc un garaj, C3, în suprafață de 18,73 mp, respectiv o magazie, C2, în suprafață de 13,04 mp.
Aceste aspecte sunt confirmate și prin adresa nr._/02.11.2013 emisă de Primăria mun. C., serviciul Patrimoniu.
În ce privește terenul, acesta este parte din domeniul privat al mun. C., conform HCLM 427/2006 (fila 78).
Instanța mai reține că, potrivit adresei nr. 8217/05.08.2013 emisă de RAEDPP C. (fila 8), construcțiile situate pe terenul în discuție au o suprafață totală de 347,6 mp, fiind formate din: apartament deținut de către reclamanți, în suprafață de 101,39 mp, cameră serviciu situată la mansardă, deținută de către reclamanți, în suprafață de 10,5 mp, boxă subsol deținută de către reclamanți, în suprafață de 14,4 mp, terasă deținută de către reclamanți, în suprafață de 66 mp, locuință situată la etajul clădirii, închiriată de RAEDPP numiței M. F., în suprafață de 123,54 mp, magazie în suprafață de 13,04 mp și garaj de 18,73 mp, ambele deținute de către reclamanți.
Din suprafața totală a construcțiilor existente pe teren, reclamanții dețin 224,06 mp, reprezentând o cotă de 64,46%.
Totodată, se reține că reclamanții au făcut dovada formulării cererii de atribuire a dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției a cărei proprietate o dețin, care a fost respinsă prin dispoziția nr. 2258/16.10.2013, emisă de P. mun. C..
Din conținutul normelor incidente în speță rezultă că primarul are atribuții în legătură cu întocmirea documentației necesare pentru finalizarea procedurii de atribuire a terenului, în ceea ce privește stabilirea situației juridice a terenului, acesta trebuind să efectueze verificările prealabile necesare și să emită propunerea de atribuire în proprietate a terenului și să înainteze propunerea P. jud. C., pentru a se emite ordinul de atribuire în proprietate.
Instanța mai reține că, potrivit art.9 alin.1 din Legea nr.112/1995, chiriașii, titulari de contract ai apartamentelor care nu s-au restituit în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, aveau dreptul de a opta pentru cumpărarea acestor apartamente.
Din chiar conținutul acestui text legal rezultă cu certitudine că terenurile aferente construcțiilor cu destinație de locuință nu au constituit obiect de reglementare al acestei legi, indiferent dacă prin „teren aferent” înțelegem doar terenul de sub construcție sau și terenul ce depășește suprafața construită.
Clarificarea situației juridice a terenurilor respective necesită examinarea disp. art.21 și art.26 din Legea nr.112/1995, aceste reglementări făcând distincție între terenurile aferente locuințelor care au fost restituite în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora și terenurile aferente apartamentelor care au fost înstrăinate chiriașilor.
Astfel, art.21 din legea menționată prevede că „O dată cu restituirea în natură și dobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentelor se dobândește și dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente, așa cum au fost acestea determinate la data trecerii în proprietatea statului (…).”, iar potrivit art. 26 alin.3, „suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului”.
Ambiguitatea acestor texte a făcut ca, în privința reglementării situației juridice a terenurilor aferente apartamentelor vândute foștilor chiriași, prin formularea inițială a art.33 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995, aprobate prin HG nr.20/1996, să se dispună că, în atare caz, prin cumpărarea apartamentelor se dobândește și dreptul de proprietate asupra terenului de sub construcții, în condițiile art.35 (actualmente-după republicare-art.36) alin.2 din Legea nr.18/1991.
Acest articol din Normele Metodologice a fost modificat prin HG nr.11/1997, în vigoare și în prezent, în sensul că, „în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art.26 alin. ultim din lege”(art.37).
Prin urmare, terenurile care nu depășesc suprafața aferentă construcțiilor, respectiv cele care asigură o utilizare normală a construcției, se dobândesc în virtutea legii în proprietate, odată cu achiziționarea construcției cu destinația de locuință, situația acestui drept urmând a fi rezolvată ulterior pe cale administrativă, respectiv prin ordin al prefectului, conform art.36 din Legea nr.18/1991.
În acest fel, se creează o situație juridică firească a celor două imobile (construcție de locuit și teren aferent) care, și anterior preluării lor de către stat, au avut, de regulă, același proprietar.
Așadar, chiar dacă prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat în favoarea reclamanților nu s-a transmis acestora și dreptul de proprietate asupra terenului aferent locuinței, aceștia are vocație legală la dobândirea dreptului de proprietate și asupra acestui teren, care nu a fost restituit în natură foștilor proprietari, în condițiile art.26 alin. ultim din Legea nr.112/1995.
„Terenul aferent” la care face referire prevederile legale menționate reprezintă tot ceea ce ține de respectiva construcție-suprafața construită și diferența de teren necesară utilizării normale a locuinței, astfel că nu are nici o relevanță faptul că prin contract li s-a atribuit reclamanților cu titlu de folosință doar suprafața de teren de sub construcția cumpărată.
Art. 36 alin.2 din Legea nr. 18/1991 stabilește că terenul trece, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție.
În consecință, având în vedere faptul că reclamanții dețin o cotă de 64,46% din construcțiile existente pe teren, instanța apreciază că aceștia sunt îndreptățiți să li se atribuie în proprietate doar o suprafață de teren de 146,33 mp, în indiviziune cu unitatea administrativ teritorială, reprezentând cota de 64,46 % din terenul total de 227,02 mp.
Față de dispozițiile menționate anterior, instanța va anula dispoziția nr. 2258/16.10.2013 emisă de P. mun. C. și va obliga pârâtul P. mun. C. să facă propunere de atribuire în proprietate a terenului în suprafață indiviză de 146,33 mp, teren situat în C., ., jud. C., și să o înainteze pârâtului Prefectul jud. C..
Pentru aceleași argumente, instanța apreciază ca fiind întemeiat și al treilea capăt de cerere, motiv pentru care va obliga pârâtul Prefectul jud. C. să emită în favoarea reclamantului ordinul de atribuire în proprietate a terenului în suprafață indiviză de 146,33 mp, teren situat în C., ., jud. C..
În ce privește cheltuielile de judecată solicitate de către reclamanți, se reține că pârâtul Prefectul jud. C. a recunoscut pretențiile reclamanților și a solicitat admiterea cererii acestora, iar această parte nu se află în culpă procesuală deoarece dispoziția de respingere a cererii de atribuire în proprietate formulată de către reclamanți nu a fost comunicată acestuia, care nu a avut posibilitatea să își exprime, anterior chemării în judecată, poziția față de litigiul apărut.
Reținând culpa procesuală a pârâtului P. mun. C., instanța va admite cererea reclamanților privind obligarea acestui pârât la plata cheltuielilor de judecată, în sensul că va obliga pârâtul P. mun. C. să achite reclamanților, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 2300 lei (800 lei – onorariu expert topograf, 1500 lei – onorariu avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții R. I. A., CNP_ și R. D. – M., CNP_, ambii cu domiciliul în C., ., cu domiciliul ales în C., ., județul C. în contradictoriu cu pârâții P. M. C., cu sediul în C., ., județul C. și INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI C., cu sediul în C., ., județul C. având ca obiect fond funciar – obligație de a face.
Anulează dispoziția nr. 2258/16.10.2013 emisă de P. mun. C..
Obligă pârâtul P. mun. C. să emită propunere de atribuire în proprietatea reclamanților a unei suprafețe de teren indivize de 146,33 mp, teren situat în C., ., jud. C., și să o înainteze pârâtului Prefectul jud. C..
Obligă pârâtul Prefectul jud. C. să emită în favoarea reclamanților ordinul de atribuire în proprietate a unei suprafețe de teren indivize de 146,33 mp, teren situat în C., ., jud. C..
Obligă pârâtul P. mun. C. să achite reclamanților, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 2300 lei (800 lei – onorariu expert topograf, 1500 lei – onorariu avocat).
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 31.03.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. D. S. P.
Red. și tehnored. Jud. CD
Ex. 6/28.07.2014
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 1675/2014.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5975/2014. Judecătoria... → |
|---|
