Plângere contravenţională. Sentința nr. 18/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 18/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 18-12-2014 în dosarul nr. 9039/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 18.12.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: F. L.
GREFIER: Postolici I.
Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe petent H. L. având CNP_, cu domiciliul în ., .. 23, județ C. și cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat „M. M. C.” în C., .. 32, județ C. și pe intimat I. G. AL POLITIEI ROMANE - BIROUL DE POLITIE A2 cu sediul în București, Bulevardul G. C. nr. 83 – 85, sector 5.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 11.12.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta. La acel termen de judecată, în conf. cu dispozițiile art. 396 Cod procedură civilă instanța a amânat pronunțarea pentru data de 18.12.2014, dată la care a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la 26.03.2014, petentul H. L. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu organul constatator I. G. AL POLITIEI ROMANE - BIROUL DE POLITIE A2, să dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/16.03.2014 și pe cale de consecință înlăturarea tuturor măsurilor sancționatorii aplicate prin acesta, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii complementare a reținerii permisului de conducere pe o perioadă de 60 de zile cu avertisment.
În motivarea plângerii petentul a arătat că prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 16.03.2014 s-a reținut că a condus autotractorul marca M. cu nr. de înmatriculare_ ce tracta semiremorca cu nr. de înmatriculare_ pe autostrada A4, sensul de mers Agigea către Port C. Nord iar în zona kilometrului 21 sens giratoriu a circulat pe sens opus fără motiv întemeiat, fapta săvârșită constituind contravenția prev. de art. 41 din OUG 195/2002 și sancționată conform disp. art. 101 alin. 3 lit d din aceeași ordonanță cu amendă contravențională în cuantum de 510 lei.
Petentul a arătat că în mod eronat a fost reținut de către agentul constatator că a circulat pe sens opus fără a avea motiv întemeiat, având în vedere că pe acel sector de drum șoseaua este impracticabilă iar gropile formate, și care au o adâncime mare, fac imposibilă deplasarea pe sensul de mers, motiv pentru care șoferii sunt forțați să pătrundă pe sensul opus de circulație, pentru a nu pune în pericol siguranța și integritatea autovehiculului, a încărcăturii acestuia și a persoanei care îl conduce.
A susținut petentul că această situație a fost prezentată și agentului constatator care însă nu a ținut cont de aceste explicații și nu a vrut să menționeze acest aspect în procesul verbal.
A mai arătat petentul că la data și ora reținută în procesul verbal, respectiv 01.30 noaptea, pe sensul opus nu circula nici un autovehicul, vizibilitatea de la înălțimea cabinei era excelentă iar viteza cu care circula era extrem de redusă.
Petentul a precizat că a recunoscut săvârșirea faptei, achitând amenda însă consideră că măsura complementară a suspendării permisului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile este disproporționată în raport de modalitatea concretă de săvârșire a contravenției, solicitând în consecință, în temeiul disp. art. 34 rap. la art. 5 și 7 din OG 2/2001 înlocuirea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 zile cu avertismentul.
În drept petentul a invocat disp. OG 2/2001.
În probațiune petentul a solicitat încuviințare probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martorul D. F..
La plângere, petentul a depus în copie înscrisuri constând în procesul verbal contestat, chitanțe din data de 18.03.2014. copie C.I. petent și martor.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în valoare de 20 lei, potrivit art. 19 din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
La data de 11.04.2014 intimatul a depus procesul verbal contestat în original și în copie și raportul agentului constatator privind modalitatea de constatare și sancționare a contravenției.
La data de 10.06.2014 petentul a depus la dosar planșe foto (f. 25- f.29)
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba testimonială cu martorul D. F..
La termenul de judecată din data de 11.12.2014 a fost audiat martorul D. F., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal . nr._/16.03.2014, petentul a fost sancționat cu amenda contravențională de 510 lei si suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 41 din OUG 195/2002 și sancționată de 101 alin. 3 lit. d din OUG 195/2002. Contravenția a constat în faptul că petentul a condus autotractorul marca M. cu nr. de înmatriculare_ ce tracta semiremorca cu nr. de înmatriculare_ pe autostrada A4, sensul de mers Agigea către Port C. Nord iar în zona kilometrului 21 sens giratoriu a circulat pe sens opus fără motiv întemeiat
Procesul verbal a fost semnat de către petent.
În drept, potrivit art. 41 alin. 1 din OUG 195/2002 vehiculele și animalele, atunci când circulă pe drumurile publice pe care le este permis accesul, trebuie conduse pe partea din dreapta a drumului public, în sensul de circulație, cât mai aproape de marginea părții carosabile, cu respectarea semnificației semnalizării rutiere și a regulilor de circulație.
Conform art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prev. în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile circulația pe sens opus, cu excepția cazurilor în care se efectuează regulamentar manevra de depășire
Prin raportare la data înmânării procesului verbal de contravenție contestat-16.03.2014, și la data depunerii prezentei plângeri contravenționale la instanță 26.03.2014, instanța constată că a fost respectat termenul de formulare a plângerii contravenționale, prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, respectiv 15 zile de la data înmânării procesului verbal de contravenție contestat.
Procedând la verificarea legalității procesului verbal contestat, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor imperative ale art. 17 din același act normativ.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.
La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor; iar pe de altă parte, sancțiunea aplicabilă pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională, urmărește un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.
De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției, acela de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.
Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.
Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca înscris autentic, întocmit de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța apreciază că procesul-verbal contestat se bucură de prezumția relativă de temeinicie prevăzută de lege, întrucât agentul constatator care l-a întocmit a perceput faptele consemnate în cuprinsul acestuia în mod direct, astfel cum rezultă din procesul verbal contestat și din raportul agentului constatator depus la dosarul cauzei.
Faptul că șoseaua de pe sectorul de drum unde a fost săvârșită fapta contravențională era într-o stare precară, astfel cum rezultă din susținerile petentului coroborate cu planșele foto depuse la dosar și cu declarația martorului D. F., administrată în cauză, nu este de natură a justifica circularea petentului pe sensul opus de circulație, neputându-se considera că starea șoselei reprezintă un caz fortuit ori o altă cauză justificativă care, potrivit disp. art. 11 alin. 1 din OG 2/2001 ar înlătura caracterul contravențional al faptei.
Instanța constată că petentul în fapt nu contestă săvârșirea faptei, ci apreciază că este nelegală sancționarea sa, ținând cont că în opinia sa a avut un motiv justificat, respectiv starea șoselei. Instanța va respinge însă acest motiv invocat de către petent, față de disp. art.101 alin. 3 lit. d din OUG 195/2002 conform cărora constituie contravenție circulația pe sens opus, cu excepția cazurilor în care se efectuează regulamentar manevra de depășire, având în vedere că motivul pentru care petentul circula pe sens opus nu îl constituia efectuarea manevrei de depășire în mod regulamentar ci evitarea unei gropi, astfel încât în mod legal organul constatator a reținut săvârșirii contravenției de către petent.
Față de aspectele reținute mai sus, instanța reține că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa.
În ceea ce privește sancțiunile aplicate, instanța reține că acestea sunt legale, amenda fiind în cuantumul prevăzut de lege, iar sancțiunea complementară a fost dispusă în condițiile reținerii vinovăției petentului în săvârșirea contravenției prevăzute de art. 101 alin. 3 lit. d din OUG 195/2002.
Totodată, instanța constată că petentul a achitat amenda contravențională, solicitând doar înlocuirea sancțiunii complementare cu avertismentul.
Asupra cererii petentului, instanța are în vedere următoarele:
Conform art. 5 din OG 2/2001 sancțiunile contravenționale sunt principale și complementare, sancțiunea principală putând fi amenda sau avertismentul în timp ce sancțiunea complementară poate fi una dintre cele prevăzute de art. 5 alin. 3 din OG 2/2001 sau poate fi stabilită prin lege specială.
Pentru sancționarea contravenției prevăzute de art.101 alin. 3 lit. d din OUG 195/2002, legiuitorul a prevăzut sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile.
Totodată, conform art. 5 alin. 5 și 6 din OG 2/2001 sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite iar sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și de gravitatea faptei.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor, disp. art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 prevăd că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal iar potrivit art. 31 alin. 2 din OG 2/2001 controlul aplicării și executării sancțiunilor contravenționale principale și complementare este de competența exclusivă a instanței.
De asemenea, instanța reține că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la aplicabilitatea art. 6 (Cauza A. . Belgiei, numerele 7299/75; 7496/76, Hotărârea din 10 februarie 1983, paragraful 29; Cauza C. contra României, numărul_/98, Hotărârea din 27 mai 2003, definitivă la_, paragraful 24) s-a statuat că analiza contestației trebuie să se facă asupra tuturor elementelor de fapt și de drept ale sancțiunii aplicate, dreptul de acces la instanță, presupunând existența unui tribunal de plină jurisdicție care să aibă posibilitatea ca prin decizia pronunțată să poată modifica elementele actului atacat, în conformitate cu situația de fapt și cu starea de drept pe care a identificat-o în urma desfășurării procedurii contradictorii, care să aibă atașate toate condițiile impuse de Convenție.
Rezultă din coroborarea normelor mai sus indicate că întinderea analizei instanței urmează să fie făcută și asupra aplicării sancțiunii complementare, criteriile individualizării urmând să fie reprezentate de gradul de pericol social și de proporționalitatea sancțiunii raportat la fapta săvârșită.
Instanța apreciază că sancțiunea complementară dispusă petentului prin procesul verbal contestat este disproporționată față de împrejurările în care a fost săvârșită fapta.
Astfel, din planșele fotografice depuse de petent la dosar, de la locul săvârșirii contravenției, reiese că starea șoselei pe acel sector de drum era aproape impracticabilă, în mijlocul sensului de mers situându-se o groapă de adâncime considerabilă, iar pe lateralul sensului giratoriu lipsea bara de protecție metalică, locul fiind împrejmuit cu obiecte pentru a semnaliza lipsa barei anterior menționate.
Totodată, din declarația martorului F. D., care circula în fața autovehiculului petentului, acesta confirmă că sensul de mers era plin de gropi și că în sensul giratoriu parapetul era rupt, nefiind o protecție, precum și că manevra a fost efectuată în condiții de siguranță, după o prealabilă asigurare că nu circulă și alte autovehicule în sens, dată fiind și ora săvârșirii faptei, respectiv în jurul orei 1 dimineața, când drumul nu este circulat, precum și în condițiile în care vizibilitatea de la înălțimea cabinei șoferului era de natură a asigura prevenirea unei situații de risc.
Instanța apreciază că în raport de circumstanțele săvârșirii faptei, precum și de gradul de pericol al acesteia, sancțiunea complementară dispusă prin procesul verbal de contravenție este disproporționată, ținând cont că manevra de circulare pe sensul opus s-a datorat stării precare a drumului, în vederea înțâmpinării unei eventuale stări de pericol pentru autovehiculul petentului și pentru șofer, în condițiile în care petentul s-a asigurat că în sensul giratoriu nu circulau alte autovehicule, și ținând cont și de ora săvârșirii faptei, respectiv 1 dimineața, oră la care uzual drumul nu este circulat.
Totodată, instanța are în vedere atitudinea procesuală a petentului, care la ultimul termen de judecată a recunoscut săvârșirea faptei, precum și că acesta a achitat amenda contravențională dispusă prin procesul verbal.
Cu toate acestea, instanța constată că nu poate dispune înlocuirea unei sancțiuni complementare cu una principală, respectiv avertismentul, ci în condițiile în care sancțiunea complementară este disproporționată față de gradul de pericol al faptei, ținând seama de criteriile enumerate anterior, va dispune înlăturarea sancțiunii contravenționale complementare.
Având în vedere aceste considerente, instanța va admite plângerea contravențională formulată de către petent, astfel cum a fost precizată la ultimul termen de judecată și va dispune înlăturarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile, luată prin procesul-verbal . nr._/16.03.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională, astfel cum a fost precizată, formulată de către petentul H. L. având CNP_, cu domiciliul în ., .. 23, județ C. în contradictoriu cu intimatul I. G. al Poliției Rutiere -Biroul de Poliție A2 cu sediul în București, Bulevardul G. C. nr. 83 – 85, sector 5.
Înlătură sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile, luată prin procesul-verbal . nr._/16.03.2014.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 18.12.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
F. L. Postolici I.
Red. Jud. F. L. / 06.01.2015 / 4ex
Tehored. Gr. P. I. / 06.01.2015
emis 2 ..2015
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 7/2014.... | Îmbogatirea fara justa cauza. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
